PDF -Colindul ninsorii Anul IV Nr 16 Decembrie 2016 - WordPresscom - Cezar Ivanescu, Efebul de La Marathon, Col. Biblioteca pentru toti, Ed Minerva, Bucuresti, 2000
Wait Loading...


PDF :1 PDF :2 PDF :3 PDF :4 PDF :5 PDF :6 PDF :7 PDF :8 PDF :9


Like and share and download

Cezar Ivanescu, Efebul de La Marathon, Col. Biblioteca pentru toti, Ed Minerva, Bucuresti, 2000

Colindul ninsorii Anul IV Nr 16 Decembrie 2016 - WordPresscom

PDF Untitled PMB 4 pmb ro t institutii CGMB sedinte 63 20180614 pdf PDF Cezar IVĂNESCU Miscarea Literaramiscarealiterara ro imagini ml1 09 pdf PDF Total Commander q \isaici asuscomm profana comoara 20nationala pdf

Related PDF

Untitled - PMB

[PDF] Untitled PMB 4 pmb ro t institutii CGMB sedinte 63 20180614 pdf
PDF

Cezar IVĂNESCU - Miscarea Literara

[PDF] Cezar IVĂNESCU Miscarea Literaramiscarealiterara ro imagini ml1 09 pdf
PDF

Total Commander - q:\

[PDF] Total Commander q \isaici asuscomm profana comoara 20nationala pdf
PDF

Download ↠ PDF ↠ Cezar Ivănescu

[PDF] Download ↠ PDF ↠ Cezar Ivănescuhty67 byconradclarke co uk Pentru Marin PredaColectia Document pdf
PDF

Destine Literare nr 1 - Scriitorii Romani din Canada

[PDF] Destine Literare nr 1 Scriitorii Romani din Canada scriitoriiromani DestineLiterare RevistePDF Nr1Web pdf
PDF

Destine Literare nr 2 - Scriitorii Romani din Canada

[PDF] Destine Literare nr 2 Scriitorii Romani din Canada scriitoriiromani DestineLiterare RevistePDF Nr2 pdf
PDF

Expres cultural

[PDF] Expres culturalexprescultural ro wp content uploads Expres cultural nr 20 pdf
PDF

Practica nemuririi_cu indexp65 - Bibliografie

[PDF] Practica nemuririi cu index p65 Bibliografie lecturirecomandate files wordpress 2013 03 petre04 pdf
PDF

Colindul ninsorii Anul IV Nr 16 Decembrie 2016 - WordPresscom

Cezar Ivănescu, Mircea Ivănescu sau Doinaş? Alergatul nu înseamnă ntotdeauna maraton, murmură ca efebii Herei care întruchipau Soarele
PDF

Cezar Petrescu - Carlton(v1.0)

Word Pro - EVIDENTA MASINI 01082008lwp

PDF Contents Springer Linklink springer content pdf 10 1007 2F978 94 007 7981 5 pdf PDF MONIT6MAINÒFICIAL upload wikimedia Monitorul Oficial al României Partea 1 1947 10 21, nr 243 pdf PDF

Cezariana

Untitled - ResearchGate

PDF operatia cezariana tehnica,indicatii, contraindicatii UMF Iasi umfiasi ro operatia 20cezariana 20mircea 20onofriescu 20E pdf PDF Protocol in operatia cezariana cdt babes ro documente protocol operatie cezariana pdf PDF Operaţia cezariană ghiduriclinice

CF and CCC

Rational Ccc 102 Manual Printable 2019 Free Reading at

PDF application for the CCC SLP ASHA asha 2014 SLP CCC Application Standards pdf PDF Speech Language Pathology Clinical Fellowship (SLPCF) ASHA asha uploadedfiles slp cf report rating form pdf PDF Download

PDF Cf6 80c2b1 Enginevpscidi newslettercidi info cf6 80c2b1 engine pdf PDF Read More Chromalloy chromalloy c6d9b009 cbe8 e76a f508 cc542415a369 pdf PDF Technical Manual Index GE Aviation geaviation

CF6-80E1 - Components Location

Cf6 50 Engine Manual - statsse

PDF Cf6 50 Engine Manualstaging macapi xamarin cf6 50 engine manual pdf PDF Cf6 80a Engine Esy esjrrxb esy es C87A1A4 cf6 80a engine pdf PDF Cf6 50 Engine Manualbeta games reveries project cf6 50 engine manual pdf PDF Cf6

  1. cf6 80e1a1
  2. cf6 80c2 service bulletins
  3. cf6 80c2k1
  4. cf6 6 thrust
  5. cf6 80c2a
  6. cf6 fuel consumption
  7. cf6 50c2b
  8. ge cf6 50e

Cf.966h Sist.elect.

development consent authority alice springs division northern

PDF Caterpillar 966 H Manual of pdf stratherrick uk pdf files caterpillar 966 h manual pdf PDF cold weather recommendations for all caterpillar machines HO Penn hopenn Cold Weather Recommendations For

CFA 2017 Level 1 Schweser Quicksheet

cfa singapore research programme (ibf level 1 - Kaplan Singapore

CFA® LEVEL I CFA Institute Professional Conduct Program sanctions Present value (PV) and future value (FV) of a single cash flow PV FV (1 r)N = + LEVEL I SCHWESER'S QuickSheet CritiCal ConCepts for the 2017 Cfa® exam

  1. CFA Level I Quick Sheet.indd
  2. LEVEL I SCHWESER'S QuickSheet
  3. SCHWESER SELF STUDY PACKAGES
  4. June 2018 Kaplan Schweser Study Solutions & Review
  5. CFA
  6. Kaplan Financial
  7. June 2016 CFA
  8. Kaplan Singapore
  9. cfa singapore research programme
  10. ibf level 1

CFA Challenge Michael Caro

Regional Economic Development Council: New York City

cfasociety orlando PublishingImages Pages CFA SOCIETY ORLANDO NEWSLETTER October 2015 OUR MISSION To drive member value and foster a vibrant finance community by promoting the highest standards of ethics and professionalism through outstanding educational and networking events in central Florida UPCOMING EVENTS October 14 Career Services Networking

CFA Institute 2015

CFA Society Sydney Annual Report 2016 - CFA Societies Australia

PDF CFA Institute 2015 Global Market Sentiment Survey cfainstitute Survey gmss 2015 report pdf PDF Credit Rating Agency Survey results CFA Institute cfainstitute Survey esg survey report pdf PDF 1963 Current Candidate

  1. cfa passing score
  2. cfa institute address
  3. cfa level 3 pass rate
  4. cfa institute sydney
  5. cfa society login
  6. cfa pass rates 2018
Home back Next

cu Accesati si: http://cezar-ivanescu-poeme

com/ http://in-memoriam-cezar-ivanescu

Description

Coperta colecþiei: DONE STAN Ilustraþia: Aurelia Cãlinescu,

Glorie efebului de la Marathon,

CEZAR IVÃNESCU

Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC

Efebul de la Marathon Poeme

Cezar Ivãnescu Efebul de la Marathon © Cezar Ivãnescu

BIBLIOTECA PENTRU TOÞI z 2000 EDITURA MINERVA z BUCUREªTI

POEZIA LUI CEZAR IVÃNESCU

Cartea a apãrut cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII

ISBN 973-21-0661-1

Regim abuziv prin excelenþã,

în chip aparte,

Tot ce þinea de trecut li se pãrea ideologilor sãi suspect,

întrucît risca a-i da în vileag lipsa de inserþie organicã în evoluþia omenirii,

Cînd nu putea fi falsificat în atelierele propagandistice,

producãtoare de rudimentare rãstãlmãciri pe bandã rulantã,

trecutul mai apropiat ori mai îndepãrtat era pur ºi simplu aºezat între parantezele unei tãceri obligatorii

Se urmãrea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective,

ci ºi tãierea rãdãcinilor vieþii spirituale

Cufundarea într-o beznã a conºtiinþei din care puteau fi modelaþi cu uºurinþã roboþii orwellieni,

purtînd funesta etichetã a „omului nou“,

Cu mare optimism,

Mircea Eliade întrezãrea,

zarea unei salvãri: „Dar s-ar putea,

ca aceastã primejdie de moarte sã se soldeze cu o extraordinarã reacþie spiritualã,

care sã echivaleze cu instaurarea unui nou mod de a fi ºi sã provoace în planul creaþiei culturale,

ceea ce a însemnat pe planul creaþiei statale descãlecarea de acum ºapte veacuri,

provocatã de marea nãvãlire a tãtarilor

) S-ar putea ca ocupaþia sovieticã ºi încercarea de deznaþionalizare întreprinsã de ruºi cu metode ºi mijloace faraonice,

sã însemne,

prin contraofensiva spiritualã pe care o provoacã,

intrare a României în istoria culturalã a Europei

“ În planul creaþiei literare,

pînã la un punct,

într-un val impozant,

a scriitorilor ce s-au putut manifesta graþie aproximativei liberalizãri îngãduite de autoritãþile totalitare,

în jurul anului 1965

Simptomatic,

aºa-ziºii poeþi ºaizeciºti se strãduiesc a da înapoi acele ceasornicului istoric,

mutate în chip arbitrar de zelatorii utopiei roºii,

reînnodînd legãtura cu tradiþia,

în primul rînd cu cea a poeziei interbelice

Dar la nici unul dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentã pînã la dezlãnþuirea vizionarã pe care o înfãþiºeazã lirica lui Cezar Ivãnescu

Reprezentant al valului secund al poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968),

acesta n-a avut ºansa unei rapide instituþionalizãri precum exponenþii primului val (Nichita Stãnescu,

Marin Sorescu,

Ioan Alexandru,

Ion Gheorghe etc

Poate ºi pentru noutatea izbitoare a producþiei d-sale,

cu nimic specific îndatoratã poeþilor noºtri dintre cele douã rãzboaie,

abruptã ca o stîncã spre care nu existã poteci

Împrejurare care-l face,

mai incitant pentru critica ce,

neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta,

e nevoitã a-i glosa în primul rînd originalitatea

Cezar Ivãnescu porneºte de la o concepþie strãveche,

care afirmã împletirea lirismului cu cîntecul,

Dacã celebrul bard prehomeric,

cãruia însuºi Apolo i-ar fi dãruit propria lirã,

era atît poet cît ºi cîntãreþ,

sã nu uitãm cã Euterpe inspira deopotrivã poezia liricã ºi muzica

Iniþial,

poezia a fost cîntare nu doar la figurat,

O creaþie fixatã în melos înainte de a fi fixatã în literã (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin,

Nu întîmplãtor,

Cezar Ivãnescu dã spectacole de poezie cîntatã,

cu acompaniament de instrumente muzicale,

împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilã,

Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele,

desfãºurat în incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împleteºte cu impulsul senzual,

ambele sublimîndu-se în coloana sonorã a unei creaþii indisociabile

Acestui gen de reprezentaþie mixtã,

ce reînvie o veche modalitate pierdutã în Galaxia Gutenberg,

îi corespunde urmãtorul text galant-trubaduresc: „

!Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd

// sîngele ca apa/ seacã subt blestem/ îmi îngheaþã gura/ cum sã te mai chem

! Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd,// Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd

! patul nunþii noastre/ alb ºi neatins/ ca pãmîntul iarna/ subt zãpezi cuprins// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc ºi nu/ mã mai vrea ca pînte- / cu ce mã nãscu,// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc ºi nu/ mã mai vrea ca pînte-/ cu ce mã nãscu,/ Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd

Aspectul repetitiv,

rostul de-a aduce obsesia afectivã la treapta incantaþiei

Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilã,

delectîndu-se cu tonalitãþi aspre,

rãmîi aici,/ Doamne,

nu pleca,// la cer sã nu te ridici/ Doamne,

nu pleca// cã stã peste noi Moartea,/ Doamne,

nu pleca,// Moartea toatã-i la hota-,/ Doamne,

// dacã pleci ne-om dare foc,/ rogu-mã,

mã rog

Avem a face aci cu un prototip al verbului poetic,

cu articularea sa in statu nascendi,

în zorii producþiei artistice pe care o înregistreazã folclorul

Melancolia þãrãneascã e surprinsã în filonul sãu intrinsec,

la rãscrucea Erosului cu Thanatosul,

precum o primã derutã a spiritului,

într-o mixturã de prospeþime ºi epuizare,

pãtimire primarã ºi precoce rafinament: „

!þi-ai crescut parcã anume/ pãrul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi sã-þi þii într-însul/ trupul tãu curat ca plînsul/ lin pornit ºi-ncheiat lin/ ca-ntr-o ºoaptã de amin

// nu mai vii ºi nu mai vin/ sã mã-mbãt de sfîntu-þi vin/ unde-i vin gãsesc venin/ eu de-acuma nu mai vin// unde vin gãsesc venin

// nu-i mai ºti nici cui mã-nchin,/ pe ce perinã mã-alin,// nu-i mai ºti cum mã clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe unde-nsãr/ ca o mumã-ntr-adevãr/ nu-i griji pe unde-nsãr

cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr,// unde-nsãr,

cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr

!“ (Doina [Pãrul cel mai lung din lume])

De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar ºi complex,

dintre simplitate ºi subtilitate,

ca o necãutatã strigare a sufletului

Numai cã aci simularea oralitãþii cedeazã pasul unei re-trãiri,

unei experienþe emoþionale similare cu cea care i-a dat naºtere

Dacã autorul Cuvintelor potrivite era cu precãdere scriptic,

fãcînd sã þîºneascã izvorul primitivitãþii din literã,

Cezar Ivãnescu e un oral care îºi scoate efectul din cuvîntul pus pe melodie,

descãtuºîndu-ºi propria sa muzicã în atmosfera unei arte sincretice

Contemporanul nostru are astfel aerul nu de-a crea dupã calapoade folclorice,

ci de-a produce el însuºi folclor

Cezar Ivãnescu reprezintã cazul rar al unui producãtor de folclor capabil a descinde cu maximã naturaleþe de la condiþia de poet cult la cea de poet oral,

aºa cum o persoanã aflatã în transã,

Aspiraþia spre primordii e o aspiraþie spre totalitate

Încercînd o reconstituire,

autorul Rodului nãzuieºte la o sintezã,

la un amestec al temelor lãuntrice ºi al procedeelor personalizate,

care sã sugereze un tablou al lumii,

în ameþitoarea-i texturã de contradicþii,

dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupþie

Solitudinea sa nu e un scop în sine,

un instrument al sublimei revanºe asupra dezamãgitorului context universal

Aidoma lui Cioran,

Cezar Ivãnescu ar putea scrie astfel: „Singurãtatea va înceta sã fie sterilã cînd prin ea lumea va fi a noastrã,

cînd o vom înghiþi în disperatele noastre elanuri

Ce rost are toatã singurãtatea noastrã dacã ea nu e suprema cucerire,

dacã prin ea nu învingem totul

ultima verificare a singurãtãþilor noastre

Lumea aceasta trebuie sã devinã a noastrã,

a acelora care trebuie sã recîºtige viaþa

! Pierduþi sîntem dacã nu vom recîºtiga tot ceea ce am pierdut,

dacã nu vom recîºtiga totul

“ Acest „tot“ este dibuit,

în sfera datelor obiective,

prin mixarea timpilor ºi a culturilor într-un rezervor comun de referinþe

Din mitologiile elinã,

Cezar Ivãnescu preparã o pastã unicã de care se slujeºte mereu

Nici o urmã de pedanterie,

cu toate acestea în discursul d-sale,

ale cãrui elemente sînt în mai micã mãsurã conceptuale decît emoþionale ºi plastice

Poetul dã impresia a-ºi traduce tumultuoasa simþire în mai multe idiomuri: „

!Fericit ca yoghinul în milenara pãdure/ în vasul ales al fiinþei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ ºtii Nirvana cãrnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinþei: yoghin fericit:/ mai rezistã un perete subþire/ pieliþã feciorelnicã amarã ca migdala/ virginitatea singurãtãþii nubilã/ îþi strînge degetele pe ochi/ risipindu-þi în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i

?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îþi va ierta cãci mult o ai iubit – /greu atîrnã gurii tale/ Timpul – lacãtul impudic/ roºie gura ta îndurã centura/ castitãþii“ (Agamemnon [Rimaya])

Nu mai puþin compozit în încleºtarea sa de antinomii,

în decurgerea sa frãmîntatã,

antrenînd o diversitate de ipostaze morale care ating Destinul,

Nimicul,

Nemurirea,

ni se înfãþiºeazã universul interior propriu-zis al poetului

E un etalon al vieþii care se îndãrãtniceºte a se perpetua,

tulburat prin fenomenul individuaþiei,

doreºte a se reintegra în sine: „

!cunosc o Þarã-n care pasiunile oamenilor au o violenþã egalã cu ºtrangularea,

de multe ori pentru lucruri ºi fiinþe infinit de nimica de parcã ar vrea sã arate odatã-n plus ingratitudinea unui Destin,

infimitatea dimensiunilor unei lumi în dezacord total cu sufletul lor ºi de asemeni bunãtatea lor infinitã care se dãruie cu bunã ºtiinþã chiar nimicurilor decît Nimicului,

al cãror aer furibund îþi dã senzaþia cã nu te afli printre indivizi trãind pe coaja pãmîntului ci închiºi ermetic în pãmînt trãind o viaþã care e o supravieþuire a propriei morþi ºi de acolo inimile lor bat cu teamã continuã sã nu se spargã“ (Agamemnon [Memorial])

Lascivitatea se întîlneºte cu extincþia prin intermediul amãrãciunii (al dezolãrii existenþiale,

ca spontanã „filosofie“) care mediazã dramatic între extreme

Absolutul nãluceºte în articulaþiile contingentului,

în acelaºi anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: „

! ºi senzualitatea cautã eterul purificat ca un condor moartea senzualitãþii injecþie balsamicã în trunchiul unei efuziuni mai generale“ (Agamemnon [Zile])

Însãºi moartea se relativizeazã prin ascensiunea eliberatoare a trãirii purificate,

sub bolþile plenitudinii: „

!nu e peren gustul cãrnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasã cît credeam: se/ domoleºte fãrã motiv

vorbim/ apoi de o moarte fizicã oh ca/ ºi cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii lucitori ochii/ defuncþilor rãsar: seminþe/ zadarnice pentru un Pãmînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizicã

În acelaºi timp însã fiorul dispariþiei e abordat pe

într-un duh carnavalesc,

Bardul pare a rãspunde propoziþiei marchizului de Sade,

dupã care: „Nu existã mijloc mai bun pentru a ne familiariza cu moartea decît acela de a o asocia cu o idee libertinã: „

!ai mei au fugit de tine/ dar tu ai fugit mai bine/ dar tu ai fugit mai bine/ moartea peste tot,/ moartea peste tot

încearcã ºi cu mine/ ca sã vezi dacã fug bine

/ ca sã vezi dacã fug bine/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot

mã fugãre,

curvanã/ cã sînt tot un plîns ºi-o ranã,/ hai,

mã fugãre,

curvanã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot

mã fugãre,

curviþã/ sã-mi pupi dulcea mea guriþã,/ hai,

mã fugãre,

curviþã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot

!“ (Doina [Moartea peste tot])

Abordarea frivolã a teribilei ameninþãri reprezintã o exorcizare temperamentalã,

care presupunem cã i-ar fi plãcut lui Creangã,

Aºadar nimic nu e lãsat la o parte

Tentaþia eului însingurat de-a „recîºtiga viaþa“,

de-a înfãptui „cucerirea supremã“ a lumii,

îmbrãþiºeazã toatã gama omenescului,

mobilizeazã toate corzile trãirii,

într-un nesaþiu al totalitãþii vizionare care sã reflecte totalitatea cosmicã

Cu cît solitudinea e mai apãsãtoare („singur lingîndu-mi lacrimile/ mi-au plãcut întru atît de mult/ cã am ºtiut acolo cum sã fiu singur:/ în aºa fel singur

cu atît e mai puternicã dorinþa de-a o dizolva în experienþa Întregului,

evident impurã în deznãdejdea ei,

sub steaua inevitabilã a damnãrii: „

!darã ºi darã noi sîntem blestemaþi/ cã ori ne vine a plînge ori ne vine a rîde/ ºi sfãrîmãm în bucãþi ca tãmîia/ echilibrul de aur proporþia de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde – / ºi noi ºi noi Desperados/ numai Moartea plînge – / ºi noi ºi noi Desperados

!“ (Agamemon [Sfinþirea de amiazã – a unei zile])

Sub unghi religios,

Cezar Ivãnescu penduleazã,

previzibil între credinþã („

Doamne,

Doamne nu þi-a dat/ spirit ºi suflet,

mai mult ca Fiul Tãu crucificat,/ de-aceea laudã-þi aduc eu Þie,

în vecii vecilor fii lãudat“) ºi un patetic scepticism („

!la margine de lume unde Tatãl,

Pãrintele din ceriuri ne-a uitat,/ ºi unde Maica noastrã cea Fecioarã,

cu zîmbet de luminã increat,/ nu îmi mai miruieºte trupu-n lacrimi,

de douã mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajutã nimeni,

acolo toatã viaþa mea am stat“),

însã pe un fond de pietate solemnã,

ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi

Din aparenþele dezordinii,

ale excesivei propensiuni carnale,

ale limbajului delirant ori numai preþios,

se încheagã treptat liniile unei pacificãri,

rãsar formele unei armonii

Putem întrevedea sîmburele unei ordini

Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive,

impulsurile tulburi se conºtientizeazã,

întrucît,

ºi raþiunea face parte din zestrea universalã,

neputînd fi înlãturatã din perspectiva ansamblului ultim

Astfel un Jeu d’Amour (Dãenã) ne oferã un tabel sinoptic de alurã dantescã,

o „teorie“ ilustratã a acestuia,

în trei faze

Cea dintîi,

consemneazã exclusivitatea amorului,

al cãrui efect e îndepãrtarea de tot ce nu-i aparþine

Amorul ca obsesie tiranicã,

!ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,/ m-am îndepãrtat atît de tine,/ toate cele-mi sînt strãine/ îngerul meu,

fãrã tine,/ ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,/ toate cele-mi sînt strãine/ Îngerul meu,

fãrã tine/ ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc

Enstaza prezintã decãderea metafizicã a dragostei,

care implicã tranziþia de la unicitate la dualitate,

deci o corupere a unului primordial: „

doi,/ Domnul Lumii somnolînd în sine,/ noi de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi sîntem Acela amîndoi,/ noi de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi XII

sîntem Acela amîndoi

!e genune cruntã între noi/ ºi genune cruntã întru sine/ ºi Balauri o mulþime/ care pot sã ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi“

În sfîrºit Ekstaza notificã drumul de la alienare la regãsire,

prin reîntoarcerea eului rãtãcit în mediul dragostei divine: „

!mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd

!“ Datoritã naturii sale pluricorde,

a complexei sale construcþii clãdite pe originar,

a tîlcurilor sale depãºind pitorescul,

poezia lui Cezar Ivãnescu se vrea un analogon al Lumii

GHEORGHE GRIGURCU

TABEL CRONOLOGIC

Cezar Ivãnescu,

al doilea fiu al Xantipei ºi al lui Dumitru Ivãnescu

În afarã de viitorul poet,

familia Ivãnescu a mai dat culturii româneºti strãluciþi cãrturari,

dintre care menþionez pe cunoscutul lingvist ieºean Gh

Ivãnescu,

Ivãnescu ºi poetul ºi germanistul Aurel Ivãnescu,

mort în condiþii necunoscute pe frontul estic al celui de al doilea rãzboi mondial

un sat în apropiere de Huºi,

ºi în oraºul Huºi,

la prestigiosul Liceu Teoretic „Cuza Vodã“

Curtenii este satul de origine al bunicilor

Dupã propria-i mãrturie,

primii opt ani de viaþã au fost singurii fericiþi,

tãrîmul paradisiac care a nutrit din adîncuri energia de mare poet de mai tîrziu: „Huºul ºi satele din jurul lui,

în care am copilãrit reprezintã un þinut fabulos,

paradisiac ºi aºa va rãmîne pentru totdeauna

N-am fost fericit decît pînã la opt ani

Atunci s-a produs izgonirea din paradis pentru mine

Au urmat 44 de ani infernali

Dar Huºul este un loc binecuvîntat de Dumnezeu,

ºi din pricina marilor personalitãþi pe care le-a dat acest þinut

Consider Huºul XV

unul din locurile consacrate ale românismului,

ca ºi Ipoteºtii sau Lancrãmul,

un loc capabil sã producã ºi-n viitor mari personalitãþi harismatice care sã salveze poporul român

Codreanu ºi apãrut în Sinteze,

Bacãu,

45/1993

) 1950-1959 Continuã clasele primare,

gimnaziale ºi liceul la Bucureºti,

Focºani ºi Bîrlad

Este elev al prestigiosului liceu „Gh

Roºca Codreanu“

Se aratã de pe acum nonconformist,

suferind de un „complex al tatãlui“,

dat fiind cã Dumitru Ivãnescu era o fire durã,

nedispus a se apropia ºi a înþelege structura psihicã a copilului ºi adolescentului Cezar

Cel mai insolit product al acestui „complex patern“ este Doina (Tatãl meu Rusia),

transfigurare poeticã puternicã ºi stranie convertitã în destin individual ºi naþional deopotrivã

Invocarea ontologicã,

a „terorii istoriei“ aici îºi are sorgintea biograficã

La Bîrlad,

leagã prietenii cu afinitãþi literare (poetul Alexandru Tacu,

cu care frecventeazã ºedinþele de cenaclu ale oraºului),

îºi creeazã adversitãþi printre colegi,

în schimb,

dupã cum rezultã din mãrturiile din Timpul asasinilor (1997),

pe profesorul de românã Harry Zuppermann,

o figurã celebrã a Bîrladului

În 1959,

îºi face debutul poetic în revista Luceafãrul

criticul Nicolae Manolescu scria în Luceafãrul (nr

vom putea vorbi nu de o evoluþie,

ci de o adevãratã revoluþie“

Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului naþional de poezie „Mihai Eminescu“,

care se joacã la Teatrul „Al

Davila“ din Piteºti,

fiind montatã „într-un spectacol coupé“ cu Vin soldaþii de Gh

Astaloº,

în regia lui Radu Boroianu

Primeºte premiul pentru dramaturgie al revistei Argeº

Din 1968,

îl gãsim profesor de limba ºi literatura românã în Ardeal ºi Moldova,

apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor ºi la revista Argeº din Piteºti

Cuza“ din Iaºi,

1960-1966

Obþine licenþa în filologie în 1968 (cf

Biobibliografie,

în La Baaad,

Editura Eminescu,

Se produce debutul în volum – Rod (Editura pentru literaturã,

Bucureºti,

eveniment editorial de excepþie despre care

cu propria-i orchestrã numitã „Baaad“,

preludiu la capodopera sa poeticã de mai tîrziu intitulatã La Baaad

Insolitul personalitãþii sale este izbitor prin aceste manifestãri

Cezar Ivãnescu reînvia printr-o formulã modernã,

sincretismul baladesc medieval al poeziei ºi muzicii

A creat muzicã ºi a cîntat propriile versuri,

Rutebeuf,

FranØois Villon,

Lorenzo de Medici,

Baudelaire,

Edgar Allan Poe,

Henri de Regnier,

Eminescu ºi Bacovia

Dupã vizita în China,

Nicolae Ceauºescu se întoarce în þarã hotãrît sã producã „o revoluþie culturalã“ de model asiatic,

elaborînd faimoasele „teze din iulie 1971“

În semn de protest,

Cezar Ivãnescu îºi dã demisia din conducerea revistei Argeº

Rãmâne ºomer

pînã la sfîrºitul anului 1974,

marginalizat ºi cu spectacolele interzise

este primit în redacþia revistei Luceafãrul,

are ºansa de a se apropia de Marin Preda,

care îi citeºte volumul Rod III,

publicîndu-l la Editura Cartea Româneascã

Marele prozator,

care-l va accepta ca pe unul dintre cei mai apropiaþi prieteni,

scria atunci pe coperta ultimã a cãrþii: „Am citit volumul lui Cezar Ivãnescu în redacþia editurii Cartea Româneascã

Din zecile de volume de poezie care ne vin,

deodatã am auzit o voce obsedatã de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime ºi forþã de expresie

Cititorul poate fi ºocat de unicitatea sentimentului,

dar în cele din urmã cîºtigat ºi emoþionat

O adevãratã voce de mare poet

Editura Cartea Româneascã

Steaua lui Cezar Ivãnescu urcã tot mai mult,

în pofida cenzurãrii cãrþilor sale

cuprinzînd poeþi de la Dosoftei la Dumitru M

Prefaþeazã celebrul roman al lui Céline,

Cãlãtorie la capãtul nopþii (Editura Cartea Româneascã,

în traducerea soþiei sale Maria Ivãnescu,

tãlmãcire cãreia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti

Controversatul prozator francez,

interzis ani buni ºi în Franþa,

era deosebit de preþuit de maestrul sãu Marin Preda

a monumentalului volum La Baaad (500 p

Arghezi ºi Aron Cotruº nu se mai ivise o carte de o asemenea forþã vizionarã

Criticii „importanþi“ ai momentului nu au organ de receptare pentru lirica ivãnescianã

Cu excepþii,

În cronica literarã din revista Convorbiri literare (reluatã în Foiletoane,

Editura Junimea,

28-29),

Dobrescu scria: „Fruct al unei sensibilitãþi baroce,

cristalizate în forme profund personale,

La Baaad,

acest discurs liric ce are forþa copleºitoare a premoniþiilor dãruitului de zei Thiresias,

consacrã un talent excepþional,

probabil cel mai puternic din cîte s-au ivit în poezia românã din jumãtatea în curs a acestui secol

“ Apare volumul Muzeon (Editura Eminescu,

împreunã cu Maria Ivãnescu,

De la Zalmoxis la Genghis-han (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã)

De la Pãltiniº,

Constantin Noica îi împãrtãºeºte gîndurile despre La Baaad ºi Muzeon,

ca ºi despre traducerea din Eliade,

În vremea cenzurii,

poetul avea obiceiul sã transcrie de mînã,

pe volumele dãruite cu dedicaþie,

Noica îi mulþumeºte pentru urmãtoarele stihuri din Rosarium (Muzeon):

! stau în pãmîntul sterp fãrã noroc,

cadavrul mi-l îngrop ºi mi-l dezgrop,

gropar al vieþii mele fãrã viaþã trãitã-n scîrbã,

în dezgust ºi greaþã,

plãtit cu Timpul care mã omoarã dator vîndut celui ce mã plãteºte din groaza mea nu pot ieºi afarã cum Soarele arzînd se osîndeºte

! Pe drept cuvînt Noica apreciazã strofa ca fiind extraordinarã,

identificînd în lirica lui Cezar Ivãnescu „o experienþã gravã“,

cu o profundã intuire a sacrului

Este zguduit de moartea marelui sãu prieten Marin Preda

Numãrul din Luceafãrul care încerca sã spunã mai mult despre adevãrul morþii scriitorului este atacat de presa culturnicã,

iar redacþia din care fãcea parte ºi Cezar Ivãnescu,

împiedicatã sã continuie dezvãluirile

Editura Cartea Româneascã,

Autorul este adînc nemulþumit de cenzurarea drasticã a textelor ºi de „înjumãtãþirea“ postfeþei

„recurs la splendoare“ mioritic despre care vorbea ºi N

Steinhardt

„Complexul tatãlui“ e sublim contracarat de inefabilul unui „complex matern“ transfigurat în cel mai pur lirism „scoþînd din ascundere“ heideggerian fiinþa autohtonã la dimensiuni universale

De aceea,

arhetipul central al creaþiei lui Cezar Ivãnescu este Fecioara Maria,

poezia sa devenind profund religioasã totodatã,

în consonanþã cu lirica de dragoste din Cîntarea Cîntãrilor,

cu atît mai mult cu cît obiectul de veneraþie nu pare a fi Tatãl Ceresc,

! Ediþia din Doina consideratã de autor ca necenzuratã este cea de la Editura Helicon din Timiºoara (1995),

tipãritã în colecþia „liliput“

Despre Doina,

dar difuzat în ultimã instanþã,

criticul literar Victor Atanasiu a scris: „Una dintre cele mai bune cãrþi apãrute în poezia româneascã,

cea mai bunã carte a lui Cezar Ivãnescu (nu mã tem de aglomerarea de superlative,

fiindcã numai prin ele se poate circumscrie cu exactitate,

valoarea realã a volumului) este Doina,

înlãcrimat,

rãvãºitor ºi rãvãºit

Cartea se va bucura,

de douã premii: Premiul special al revistei Luceafãrul ºi Premiul de Poezie „Mihai Eminescu“ al Academiei Române

Nici acest volum nu scapã de cenzurã,

punînd „mari probleme“ editorilor prin furia sentimentului anticomunist

„Complexul patern“ relevat deja se manifestã ca virulenþã liricã împotriva puterii dictatoriale

Marea biruinþã a lui Cezar Ivãnescu este de a-ºi înfrînge „personant“ (v

Blaga) pornirile individuale ºi împlîntarea adîncã a rãdãcinilor creaþiei în matricea spiritualã a românismului

Atît de modern ºi de personal,

el a avut curajul de a valorifica specia cea mai reprezentativã a geniului popular românesc – doina,

cu rezultate absolut memorabile

La „teroarea istoriei“ (sintagmã pe care ºi-o asumã pe urmele lui Mircea Eliade,

un alt maestru al sãu alãturi de Mihai Eminescu) rãspunsul e acela deja surpins de C

colecþia „Cele mai frumoase poezii“,

cu o prefaþã de Artur Silvestri,

e de vãzut în Cezar Ivãnescu ºi un siluitor constructiv al limbii române,

în definitiv,

cã el e un original inventator de limbaj poetic,

unul dintre cei mai proeminenþi pe care

alãturi de Nichita Stãnescu,

cel mai însemnat al ultimelor decenii“

Aºadar,

criticul relevã printre primii forþa de înnoire radicalã a limbajului poetic,

cum au fãcut-o doar Eminescu ºi Arghezi în decurs de un secol

considerat de autor „complet desfigurat“ de cenzurã

Trebuie precizat cã în cei mai buni ani ai sãi de la revista Luceafãrul,

Cezar Ivãnescu a fost creatorul ºi maestrul cenaclului „Numele Poetului“ (a susþinut ºi o rubricã cu acest titlu în revistã)

El a descoperit ºi lansat cu mare generozitate (dar ºi exigenþã esteticã) mulþi tineri,

unii dintre ei confirmînd intuiþia sa liricã

dar cartea este respinsã de diriguitorii editurii Cartea Româneascã

La 10 decembrie 1989,

organizarea unui spectacol de muzicã ºi poezie sub genericul „Doina,

închinare lui Eminescu“,

la Casa de culturã „Mihai Eminescu“ din Bucureºti

În noaptea de 21 spre 22 decembrie,

la Radio „Vocea Americii“ i se recitã premonitor Doina despre Fiara cea Apocalipsã ºi despre marginalizarea poporului român

Mircea Dinescu º

pot deveni peste noapte „revoluþionari“ ºi „democraþi“

În martie 1990 este concediat,

fãrã preaviz,

de conducerea provizorie a Uniunii Scriitorilor,

Continuã seria de traduceri,

împreunã cu soþia sa Maria Ivãnescu,

apare la Editura ªtiinþificã,

vise ºi mistere ºi Mitul eternei reîntoarceri ) Acest Quijote cu aparenþe de duritate încearcã sã reformeze breasla scriitorilor producînd o disidenþã prin reînfiinþarea Societãþii Scriitorilor Români dintre cele douã rãzboiae mondiale

I-a lipsit abilitatea politicã pentru o asemenea reuºitã,

care ar fi pus cu adevãrat viaþa intelighenþiei româneºti în matca naþionalã,

dincolo de bizara luptã caragialescã între diversele grupuri de interese

Societatea Scriitorilor Români are o existenþã scurtã

Dar proiectele lui Cezar Ivãnescu nu se opresc aici

Înfiinþeazã revista Euchronia ºi editura cu acelaºi nume care va supravieþui cîþiva ani

Din Euchronia apar douã numere

La 14 iunie 1990 este victima mineriadei

În urma agresiunilor fizice ºi psihice suferite îºi revine greu dupã o lungã boalã

„revoluþia“ nu pune capãt marginalizãrii lui Cezar Ivãnescu

Drumul crucii continuã o datã cu al poporului român,

minþit ºi jefuit de speranþe

Nu aderã la mentalitatea clipei,

pentru care primeºte premiul Uniunii Scriitorilor

Deºi nu se ridicã la nivelul capodoperelor anterioare,

Alte fragmente din Muzeon atestã acelaºi poet singular în continuã ascensiune spre sacralitatea fiinþei

Alt poet,

Ion Mugeanu,

va scrie în Curierul Românesc (nr

mai 1993): „Descoperim astãzi în Alte fragmente din Muzeon ceea ce mulþi

bãnuiam mai demult: pe cel mai mare poet român,

în linie pur moldavã ºi «boiereasc㻓

în Huºi,

oraºul copilãriei ºi al clasei I,

cu prilejul lansãrii volumului Alte fragmente din Muzeon

Trãieºte sentimente puternice,

viziteazã liceul ºi sala de clasã în care a pornit aventura literelor

Acordã lui Theodor Codreanu un interviu plin de interes pentru cunoaºterea personalitãþii lui Cezar Ivãnescu,

interviu preluat de mai multe publicaþii (Sinteze,

Semnal,

Vaslui)

ªi îl vom mai numi pe Cezar Ivãnescu,

alãturi de puþini alþii dintre noi,

om nemaculat de nici o închinare,

în curãþenia lui neînfricat ca un gladiator de neam înalt

Pe Cezar Ivãnescu îl venerez ca poet ºi îl onorez ca om,

aºa pãtimaº cum este ºi uneori nedrept în numele unei mai înalte dreptãþi,

aºa violent cum poate sã parã celor care nu-i cunosc nici generozitatea de mare senior al inimii nici suava blîndeþe

“ Numai þinîndu-se seama de aceste înalte calitãþi,

admirabil surprinse de Petru Creþia,

vor putea fi înþelese încrîncenarea ºi dezlãnþuirea din cãrþile viitoare despre Marin Preda ºi Nicolae Labiº

I se decerneazã Premiul Serilor de poezie de la Vînãtori-Neamþ pentru Opera Omnia

Iaºi),

Ca ºi maestrul sãu Eminescu,

sinteza spiritualã Occident-Orient

Peste strigãtul existenþial se suprapune acum o surprinzãtoare înseninare prin tãcerea fiinþei orientale,

grefatã pe geniul mioritic ºi eminescian

Reþin ºi aceste aprecieri din prefaþa lui Petru Creþia,

Pentru Cezar Ivãnescu: „De aceea vom zice,

astãzi ºi mereu cã ne aflãm în timpul bun ºi sfînt ºi vechi cît noi al poeziei româneºti

ªi cã ne mai aflãm spre bucuria ºi cinstea noastrã,

alãturi de unul dintre cei mai puri ºi mai sfîºietori reprezentanþi ai poeziei româneºti,

Cezar Ivãnescu,

ªi îl vom mai numi biruitor,

prin lungul ºir din veacuri al poeþilor români,

cîþiva cu nume sfinte nouã,

am biruit prin vreme ºi obidã,

prin însîngerãrile ºi tina istoriei

Am biruit,

înfrîngînd tot ceea ce ne tãgãduia

Sub titlul La Baaad se publicã cea mai reprezentativã selecþie din poezia lui Cezar Ivãnescu,

în colecþia „Poeþi români contemporani“ a Editurii Eminescu,

avînd ca postfaþã o scrisoare din 20 noiembrie 1989 de la Theodor Codreanu ºi un amplu studiu despre personalitatea ºi poezia ivãnescianã,

Poetul ºi prozatorul sunt pe de o parte elogiaþi,

iar pe de alta cei vizaþi negativ în Pentru Marin Preda declanºeazã campania de discreditare care va culmina în anii urmãtori

Prefigurarea atmosferei este descrisã în aceºti termeni de Dumitru Augustin Doman: „Poet total,

în sensul cel mai vechi ºi mai nou al expresiei,

poet-trubadur care-ºi cîntã dumnezeieºte versurile,

Cezar Ivãnescu pozeazã în

aceastã carte (despre Preda – n

derutînd pe cititorii care nu-l cunosc

Eu însumi,

riscînd sã fiu ameninþat de douã perechi de palme ivãnesciene,

voi spune cã volumul acesta – dincolo de ce am spus/scris pînã aici – pãcãtuieºte prin violenþe de limbaj – care par cã vor sã-l impunã pe autor drept cel dintîi înjurãtor din literatura românã

Apare la Oradea,

Editura Cogito,

cea dintîi antologie bilingvã de poeme – Rod/Seed Time and Harvest,

traducere în englezã de Maria Sîrbu

Premiul „Frontiera Poesis 1996“ pentru Opera Omnia,

Satu-Mare,

Publicã Rosarium,

Editura Helicon,

Timiºoara,

pentru care primeºte premiul special al Salonului de carte din Oradea,

Cum se vede,

anul se încheie cu un bilanþ de excepþie,

în toate direcþiile,

contrastînd cu cercul ameninþãtor ce se strînge în jurul sãu

Simultan,

lucreazã intens la cartea despre Nicolae Labiº,

cu o primã versiune mai veche

Timpul asasinilor,

în colaborare cu Stela Covaci

Se declanºeazã un veritabil scandal publicistic

Chiar ºi unii dintre cei care au publicat capitole din aceastã carte s-au arãtat gata sã se lepede de incomodul autor

Împotrivã-i s-au coalizat scriitori ºi publicaþii din diverse tabere

La Editura Helicon i se tipãreºte o antologie de poeme în vers alb cu titlul Rod în colecþia „liliput“

Bucureºti) Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Rosarium

Semneazã împreunã cu Maria Ivãnescu,

traducerea din limba francezã,

Pascal,

Cugetãri,

Editura Aion

pe scena Teatrului „Mihai Eminescu“ din Botoºani i se decerneazã Premiul Naþional de Poezie „Mihai Eminescu“ pe anul 1999

I se conferã titlul de cetãþean de onoare al municipiului Botoºani

Publicã Doina (Tatãl meu Rusia) la Editura Junimea

Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Doina,

închinare lui Eminescu

Gavril Þãrmure din Bistriþa ºi „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD ºi prima casetã cu fragmente din spectacolul Doina,

închinare lui Eminescu

Actualmente este director al Editurii Junimea din Iaºi

THEODOR CODREANU

EXERGA:

! Eminescu-i Dumnezãu iar eu mi-s Profetul Sãu

ROD De profundis

fiindcã frigul face bulboane ºi fiindcã eu sînt bolnav ºi mã tem,

ca sãlbaticul am sã-mi fac leul meu pe peºterã,

iar voi sã spuneþi: îl vîna în fiecare zi

fiindcã sînt ºi sincer ºi milos,

vã rog sã nu vã uitaþi în ochii mei prin care lacrimile gãuresc pupilele ºi deci nu plîng

nici rîsul meu care vã chinuie,

vã sluþeºte,

feriþi-vã de rîsul meu într-însul mama e tot albã

care atunci cînd eu voi fi pur de tot se va sfãrîma într-una din pãrþile balanþei ºi va rãmîne numai un cap uimit,

plin de lunã ca o floare scoasã din lac

! lãsaþi-mi numai lapte ºi mîncare pînã mã scol mîini de dimineaþã cãci acum îºi fac turul prin ochi hidoasele zile de post uman,

! ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile,

ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile

fiindcã am chiar ºaptezeci de ani cu cei lãsaþi de mama,

îngãduiþi-mi deruta suportabilã ºi bucuraþi-vã de înþelepþii tineri

Toamnã

! de toamnã nimeni n-a murit,

sãlbãticiuneo,

ºi crede-mã,

mã zbat

sã ne înþepãm cu ghimpi pulpele,

iar acolo unde-ºi trag inima de moarte luna ºi zilele,

abia la o mînã de spaima urîtã unde se dizlocã zîmbetele sã ne agãþãm de pomi ºi sã mîncãm pe genunchi prune urlînd fãrã voce sã mîncãm clãnþãnind prune

Prima fecioarã a omului

! frumoasã ºi perfectã ca Moartea-n care toate se-adunã cu-nveliº,

îþi jinduim toþi clipa cînd goalã-n faþa noastrã vei apãrea lucind : o,

urletul cu care te despicarãm,

Moarte,

sîngele,

mama a murit azinoapte ºi eu eram mila

rochia dezvelind-o de pe sînii plîngînd cu faþa,

trebuie sã vin la tine sã te rog sã mã ierþi,

! suferinþele mari se fãcurã de cum am ieºit din tine,

toatã cãldura soarelui menitã fu sã mã usuce

sãlbãticiuneo,

ºi-o sã ne furiºãm greºit de-a-curmeziºul,

ºi-o sã ne înspãimîntãm unul cu altul,

ºi ce-o sã vrem,

crîncen ce-o sã vrem scuturîndu-ne capul,

! lumi nevãzute cream în tine însãþi nãscîndu-mã,

pîn’ ne-am fi pierdut într-o mãsurã uºoarã pe care viermii-ar fi vîntuit-o cu umbra,

fãrîme fãrã deprinderea de-a ne ºti – dar din sex arcuindu-mã ca pe-un Leviathan dintr-o furnicã cu capul spumos la-nceput convulsii de spaimã în mine-ai stîrnit ºi în lume suferinþele mari se fãcurã

iubirea-n cãlcîi atingîndu-mã mã umplu doborîndu-mã cu ochii-n þãrînã

îþi zic,

într-o mie de nopþi pline,

fiece deget ºi ochi ºi-adierile viorii ale minþii

! în singurãtatea cîmpiei nu caut instrumentele muzicale

degetele mele pe chitarã stau þepene ºi bolborosesc cu vocea ca o vorbitoare piatrã rarã fãcîndu-ºi loc cu geamãt din nãmol : regret veºnic vor avea oamenii cã s-au nãscut cu faþa cãtre moarte iar eu cã m-am nãscut 4

în aceastã hermafroditã cîmpie : sex al melancoliei ºi-al creºtetului vineþiu,

suflet ce se va voi nobil ºi-ºi va ronþãi viermii de pe pîine,

absenþã totalã-a încrederii în ceea ce nu-i carnea mea,

cîntãreþ din buzã roºie ºi vînãtã

! mã voi pierde : ºi port în gurã limba amarã : un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al cãror pîntec am sperat sã-mi aºez tronul unui ideal de perfecþiune

! ºi-aceastã bisericã sub care pãmîntul e roºu ca o þarã de raci nimeni n-o poate rupe ca pe un mãr,

deºi-n ea-i mai multã liniºte ca-n miezul mãrului : dar numai liniºtea-i oare împãrãtiþã în absoluta rotunjime

! nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat : veºnice creºtete umede se-ndeasã spre mine,

ca o pasãre deasupra unei oºtiri le vãd foind ºi mã sperii

nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat

care odatã am avut un asemnea ochi,

Dumnezeule,

cîtã roadã va trebui sã port în fiecare toamnã spre-a o azvîrli iar,

ca-nainte de moarte sã pot cãpãta un asemenea ochi pentru orbitele goale

! nici-un rege-al înþelepciunii n-o pipãie ci mîini brutale ca satîrul

eu stau la marginea speþei mele ºi cu durere-mi privesc pãrþile ruºinoase-ale trupului

ºi ca un lumînãrar imploraþia mi-o îndrept spre pîlpîirile capului meu galben :

Tatãl,

Tatãl,

din sãmînþa ta am crescut c-o voce mai bunã pentru cîntare ºi amintire,

iatã cîntarea ce-þi cînt fãrã-a fi :

cît de puþin,

cum arãta tiparul acelui vas uºor în care rodul ni-l purtam surîzãtori

vocea mi-am modulat-o continuu,

cu chitara pe genunchi am cîntat cîntece despre mama ºi moartea ei despre seminþele ce-n mine le port

! pentru mîna coborîtã dinafara pãmîntului cãtre ceaþa care ne acoperã,

ºi atunci nu ia decît ochiul unui copil pe care îl dezghioacã tiptil din orbitã

copii ai pãmîntului – carne ce-ºi are un soare durabil

ºi am rãmas cu Moartea-n faþã

dacã viaþa-ºi va pierde cîndva culorile ei,

hranã mai dulce oricînd va rãmîne ºi noi – nemuritori poeþi,

cît va rãmîne Moartea

semenii mei n-aº vrea sã mã simtã cum sînt ºi de-aceea lor le-am cîntat

ºi m-am trezit cu Moartea-n faþã

gîndac mai sensibil nu e ca inima-aceasta ce-o port,

Tatãl,

ºi-atunci o-nþepenesc pe mama-n lut ºi-i ard obrazul cu o lumînare sã arate arãmiu ºi sînii îi boiesc ca sã luceascã precum doi ochi ºi-i pun în ºold cercul perfecþiunii ce-i fãcut din cearã pe care-atît frãþînii morþi ºi-l dorirã ºi am rãmas cu mama-n faþã

! e rîndul sã-i miºc pãrul în þãrînã,

ce se va zvîrcoli ca un mãnunchi de viermiºori þinuþi captivi

! iar dupã ce cu pietre voi lovi în ochii mamei sã-i curgã lacrimile care le aºteaptã fiul,

în dimineaþã voi fi tare bun

! îþi aminteºti cum capul mi-l culcam lîngã picioarele-i bolnave ºi umflate

? o aparenþã aºa de hîdã cum a putut în mine sã zdrobeascã imaginea pe care pentru totdeauna cu greu i-o construiesc

ce glasuri ºovãielnice avem noi,

ºi cum ne ameþesc pe lume cel mai mult

! ºi am rãmas cu Moartea-n faþã

toamnã mi-ar fi plãcut sã fiu,

sã nu am nici o bucurie doar prada altora sã fiu

! dar dupã-aceste vorbe pe care-aº vrea sã le ºi muºc,

sã le ºi scuip,

care-i din toþi aceea spurcãciune care dreptul nu-mi dã idolului meu sã-i mai mîngîi mãcar un rid

! faþa mea supusã la cîte n-a fost,

ca untdelemnul au curs pe ea vorbe,

rîsete ºi plînsete

! vin acasã ºi cînd toþi adorm mã trezesc în faþa mesei ºi-a hîrtiei albe : blîndã hîrtie,

pe care o scot de pe faþã ºi pe spatele cãreia îmi scriu viaþa,

degeaba faþa galbenã de încordare

! zic o vorbã : între perfecþiunea vieþii ºi a morþii un vierme cît un cal sãlta,

între perfecþiunea vieþii ºi a morþii un vierme cît un cal miºca,

ºi-apoi tac

acest cîntec nu e altceva decît o întrunire de voci care mã apasã

! e adevãrat cã femeie roºie ca aceea nu am mai vãzut

adevãrat cã era peste putinþã carnal zîmbetul ei de care eu mã feream

adevãrat e cã eu voi pleca ºi vã rãmîne în carnea mea o amintire cãreia nu-i voi fi rege,

ºi cînd voi fi mai liniºtit îmi va astupa urechile ºi sîngele-mi va izbucni pe gurã roºu cum era carnea acelei femei ºi înspãimîntat,

lîngã patul meu,

(palma care singurã þine fãrã sfialã timpul) mã întreb : poate cã era mama pãmîntului

? ºi-am fãcut rãu cã i-am trãdat speranþa,

poate cã mi-ar fi stors mãduva oaselor ºi nu m-aº mai fi gîndit la nimic,

poate cã era dulce ca viaþa ºi moartea fãrã însemnãtate

! întins la pãmînt ºi negru de cît sînge e în toamnã ºi tremurînd,

mi-am lipit palmele pe ochi ºi mi-am astupat cãldura somnului

ºi orice gînd

ºi cu picioarele sfiindu-te sã calci mi-ai apãrut tu,

cu sînii puri ºi tu mi-ai zis : durabil ceas avem,

ºi tu pe pieptul tãu,

ºi-i bine cã eºti la un timp de vis

! cum palmele una de alta þi le atingeai la tîmpla-mi roz cãdeau cu toate poamele ºi cînd genunchii tãi în pieptu-mi bine s-au înfipt,

! apoi eu începui sã rog în visul meu : apleacã-te,

ºi numai la un deget de buzele-mi sã pui buzele tale,

puþin întredeschise sã le laºi ºi rãsuflarea ta sã-mi înroºeascã buza

! dar tu ai fost mai bunã ca oricînd ºi buzele-mi cãrnoase mi le-ai supt

cãci vreau sã mã trezesc ºi bine e sã dormi pe pãmînt singur

! cum fãrã groazã-mi dezlipesc,

cînd mã trezesc,

viermele inelar de pe-a mea buzã,

frumosul vierme inelar de pe-a mea buzã

! a doua oarã te-am visat : cu totul altfel decît altãdatã

eu te vedeam ºi-acesta era visul

atîþia oameni am vãzut lungiþi pe fratele,

pãmîntul gol,

ºi toþi doar calzi ºi buni

lungeºte-te fãrã teamã la pãmînt,

îmi spun,

ºi-aºteaptã pînã se va deschide sã te sugã

! ca sã caut cu mîna aceasta pe care mi-o lipesc de gurã

? ce tremurãtor e degetul acesta pe care-l duc la tîmplã

! ce nesigur e omul acesta pe care-l plimb cu mine

întinsã,

dar pe cealaltã mama mea Moartea goalã,

surîdea atît de frumoasã 12

mama mea Moartea surîdea cãci copilul ei mã nãºteam fãrã ca ea sã sufere

! în oraºul acela bolnav am iubit trei femei : una e de-acum bãtrînã ºi-i seamãnã din ce în ce mai mult Morþii,

una e lîngã mine amintindu-mi cã ºi ea va muri oficiazã carnal oculta prezenþã a Morþii,

una a rãmas în oraºul acela bolnav ºi plînge sîngele meu dupã ea cãci n-o voi mai atinge cum nu voi mai atinge tronul Morþii : o voi numi Rimaya ºi-n numele ei voi pluti ca un sicriu de nufãr pînã ce mã va opri cu pieptul o lebãdã

Bãtrîna Ezo

! Bãtrîna Ezo : are optzeci de ani,

ea este maica tatãlui meu – ºi eu de cînd mã ºtiu am þinut-o de fatã mare : poþi zice orice dar eu o voi iubi mereu ca pe-o virginã 13

cã numai ea ºtia sã-ºi poarte în tinereþe carnea de galbenã albinã ca morþii lacrima soarelui : cînd grîul se cocea ea a rãmas OARBÅ ºi eu o voi iubi mereu

! trezit din somn cu lacrimile-n ochi crin alb destul capul în piept þi-apleci : flagel,

Copilãria lui Ario Paradis

! ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea numitã Nenumita tu,

du aceastã cruce cu trupul tãu cel alb (ce drag mi-a fost,

!) cum ai lua un lucru de nimica un vas lipsit de trebuinþã ori cum þi-ai strînge pãru-n agrafe 14

fãrã sã bagi de seamã ia-mi viaþa ºi mi-o poartã vorbind cu ea de mine cu gura ta – fã iar de frãgezimea gurii tale sã-atîrne viaþa mea Maria,

Gîndul

! cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti cã nu poþi merge printre lume singur cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn giganþi ciocani în tîmplã îl pocnesc pe cine mai duci tu de mînã,

? cînd Gîndul Morþii sîngele i-a curs cînd Gîndul Morþii ca un frate geamãn mai mult decît un mort fãrã sicriu în veci pe care-orice regat al morþii îl respinge cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti ºi gîndul Morþii-l ungi cu gura un cal bolnav privindu-se-n oglindã capul culcîndu-þi pe grumazul lui plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn 15

simþi cã enormã-i locuinþa iar tu nu eºti vreun Cavaler de Preþ ºi Gîndul Morþii-ncet va stinge lumînarea ºi-or nãvãli gîndacii impotenþi ºi-apoi pãianjenii furnicile mãreþe ºi cîrtiþe la braþ ºi devorîndu-þi Gîndul Morþii fratele tãu geamãn sãtulele fiinþe-þi vor dormita alãturi singur lãsîndu-þi goalã locuinþa vei cãlca la drum surîzãtor în Þara Morminþilor ºi fiindcã-n ceruri e scris cã ai avut odatã un mormînt în Dumnezeul simplei calitãþi a Morþii nimeni nu-þi va mai da o locuinþã plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn pe cine mai duci tu de mînã,

Persona

! o persoanã care merge pe drum cu amintirea traumaticã a unei mame moarte,

a unei gropi metafizice care-i ameninþã mereu cãlcîiul cu rãsuflarea îmbujoratã asemeni nãrilor unui guzgan senzual amintindu-i cã buza pe care acum ºi-o poartã cu semeþie va implora acea narã care-l goneºte 16

sã-i dea cîndva sãrutul de graþie care dezleagã buza de semeþie ºi sãrutul de pãmînt cãci el unde s-ar putea duce decît pe pãmînt ºi-atunci nu-i pricinã sã fie plãtiþi atîþi bani pentru-a întreþine modern o închisoare cînd inima lui palpitã înspãimîntatã cã cheaguri greþoase de sînge cînd nu mai pot merge ca el singur pe drum nu se gîndesc decît sã facã în jurul ei o carcerã : persoana îºi cojeºte în piaþã o roºie coaptã ºi iubeºte muzica fiindcã persoana care vinde ardei are o voce excepþionalã iar cel care lîngã tejghea deseneazã de bunã seamã-i o persoanã care umblã dupã un ban ºi cu toate astea nu mã va primi sã-mi odihnesc ciolanele cãci ea care i-ar încãlzi de minune patul în toiul nopþii umblã ºi-o dor picioarele ºi poate va da dumnezeu ºi ne vom întîlni odatã eu cu pictorul exact în colþul strãzii cînd va voi s-o ridice pe braþe ºi-l voi croi peste faþã s-o lase jos pe trotuar cãci ce-i o persoanã pe care-o dor picioarele cînd s-au fãcut masacre ºi iatã tot naºtem cum o persoanã într-o furie dementã pleacã alãturi la vecinul declarîndu-i pe neaºteptate cã-l ameninþã moartea 17

cã soþia lui se dezbracã întotdeauna goalã cã soþia lui l-a pãrãsit pentru impotenþã cã asta nu poate fi adevãrat cînd el a necinstit de curînd o fetiþã

cãci unei persoane care merge nu-i stã bine sã compunã în vers clasic cu atît mai puþin liber fiindcã acolo unde plopii foºnesc ºi-ntr-un pantalon vãrgat ºi destul de bine lipit de pulpe pe peron se plimbã o femeie eu n-am nici o cunoºtinþã – o persoanã

ºi nici a perversului ºi nici a mutului ºi nici a celui care lipsit de gurã surîde cu anusul ºi nici a morþilor care cîntã de bucurie cã ºi noi vom muri cãci o persoanã nu-i nimic altceva decît o persoanã ºi atunci de ce se ocupã alþii de aceastã persoanã

? de ce o-ntreabã dacã-i o persoanã cînd vãd clar cã-i o persoanã

? de ce ridicã puþoii degetul autoritar spre aceastã persoanã zicîndu-i cã-i este interzis sã se aºeze în cutare loc fiindcã alþii

ºi iar el e numai o persoanã ºi asta-l calmeazã cãci el e numai o persoanã ºi de ce o persoanã are dreptul sã-l întrebe dacã nu a ucis nu a furat de-ºi bulbucã ochii ca un dement cãci el e numai o persoanã ºi doar el ºtie perfect definiþia unei persoane ºi-atunci surîde liniºtit cãci s-a fãcut noapte ºi o persoanã închide ochii or el trebuie sã iubeascã muzica ºi-n vis îi cîntã hipersensibile coarde – în carne ºi palmele sale se unesc în adoraþie ºi ascultã toatã noaptea pierdut în extaz – nu-i exclus ca aceastã persoanã sã þinã discursuri într-o bunã zi cãci el ºtie perfect definiþia unei persoane : nimic nici moartea nici crematoriul nu 19

te pot schimba odatã pentru totdeauna obligîndu-te sã nu faci anume fapte,

persoana poate sã treacã peste asta,

nu existã experienþe capitale – persoana le înghite pe toate ca funcþionarul Leviathanul

! nu vreau sã-mi creascã ochii de dement ºi mîinile ca de copil slugarnic dar sînt în ziua mare jefuit de rodul meu visat din burta mamei

! îl simt cum trece ºi-n batjocurã îmi strîmbã formele cu greu închipuite ºi-n armonia purã ce-o presimt varsã urina unui urlet,

Nevãzutul

nu vreau sã-mi creascã ochii de dement ºi mîinile ca de copil slugarnic dar gol strig : sînt furat

! ºi ochii-ncep sã-mi iasã din orbite cã douã lacrimi mari care-ar pãºi

! sînt oameni graºi ºi doar cu degetul dacã-i împungi plesnesc (oameni graºi care îngraºã ochiul) ºi curge un lichid ca urina de porc din ei

s-a convenit cã-s tari ºi fecioara mai bine-ºi oferã sexul decît sã-ºi înfigã dinþii în beregata lor miºcatã rotund ca un vierme care-ºi pupã coada

un om aºa gras poate acoperi în întregime LUPTA SFÎNTULUI GHEORGHE CU BALAURUL

sînt oameni graºi cu o grozavã lipsã de tact care-ºi cîntã cîntecul lor preferat : „Sînt oameni graºi“ chiar de la viersul : „Viaþa e frumoasã“ cînd un bãrbat ºi-o femeie tînãrã îºi pun în groapã copilul lor mic ºi noi cîntãm : sînt oameni graºi,

Don Cezar,

ºi fete lubrice sînt care-ºi încoardã pieptul tîmpit cãtre lunã ºi cîntã extatic : „sînt oameni graºi,

Don Cezar“

La Baaad

! pot fi eu sigur cã nu te chem spre-a te ucide

altarul lui Raz e scobit cît o coajã de nucã e din cearã totul aidoma s-a pãstrat fii atent

! ºi nu rîde cu rîsul tãu de om liber aici e mãrturia priveºte-l

! i-a cãzut vorba-n plãmîni ca o piatrã în cap nici o bîiguialã pe buzele lui e straniu de cuminte a devenit strãveziu tot ºi pe seama trupului sãu o lecþie de anatomie e binevenitã : spre uºurare el însuºi a agãþat cîte-o tãbliþã de fiecare organ cu douã oase galbene ºi-un cap de mort rînjit : „nu a