PDF -Camilla Lackberg Il Predicatore - Ebooks Pdf Archive - Camilla LACKBERG - Printesa Gheturilor
Wait Loading...


PDF :1 PDF :2 PDF :3 PDF :4 PDF :5 PDF :6 PDF :7 PDF :8 PDF :9


Like and share and download

Camilla LACKBERG - Printesa Gheturilor

Camilla Lackberg Il Predicatore - Ebooks Pdf Archive

PDF Untitledisaici asuscomm Camilla 20Lackberg Camilla 20Lackberg 20 20Printesa 20gheturilor 20 20scan 20(preutu) pdf PDF printesa gheturilor 18 decembrie BT qxp Libris cdn4 libris ro Printesa 20gheturilor 20 20Camilla 20Lackberg 20 pdf

Related PDF

Untitled

[PDF] Untitledisaici asuscomm Camilla 20Lackberg Camilla 20Lackberg 20 20Printesa 20gheturilor 20 20scan 20(preutu) pdf
PDF

printesa gheturilor_18 decembrie_BTqxp - Libris

[PDF] printesa gheturilor 18 decembrie BT qxp Libris cdn4 libris ro Printesa 20gheturilor 20 20Camilla 20Lackberg 20 pdf
PDF

Read Online: Cyanure Camilla Lackberg File Get E-Book Online at

[PDF] Read Online Cyanure Camilla Lackberg File Get E Book Online at executivegroupholdings co uk Cyanure Camilla Lackberg file pdf
PDF

Look Le Predicateur Camilla Lackberg File Online Right Now

[PDF] Look Le Predicateur Camilla Lackberg File Online Right Nowbook timorexpose Le Predicateur Camilla Lackberg file pdf
PDF

Read Cyanure Camilla Lackberg File Online Today - Online Source

[PDF] Read Cyanure Camilla Lackberg File Online Today Online Source poetry takeitbacknc Cyanure Camilla Lackberg file pdf
PDF

Cyanure Camilla Lackberg File Online Reading at MAIRIE-SAINT

[PDF] Cyanure Camilla Lackberg File Online Reading at MAIRIE SAINT mairie saint mathieu de treviers Cyanure Camilla Lackberg file pdf
PDF

cartibunepentrutoatalumeainromanacomoaranationalaC

[PDF] carti bune pentru toata lumea in romana oara nationala C indexofcarti files wordpress carti bune pentru toata lumea in romana comoara nationala c pdf
PDF

Untitled - Primăria Campia Turzii

[PDF] Untitled Primăria Campia Turzii campiaturzii ro docs Anexa documente biblioteca pdf
PDF

Camilla Lackberg Il Predicatore - Ebooks Pdf Archive

lackberg abebooks camilla lackberg torrent audiobooks written by camilla free lackberg shared files found in our database LACKBERG Camilla Printesa gheturilor v0 9 doc from mediafire com host Camilla Lackberg La princesa de hielo doc
PDF

Page 1 Page 2 Page 3 Page 4 Apr 23, 2011 an accomplished concert pianist, having won nationwide piano Camille Saint Saëns – Morceau de Concert for Harp and Orchestra 14 Francis Poulenc, Elegie for Horn and Piano

  1. Saint-saens-Morceau De Concert orig horn
  2. Jean Devémy and the Paris Conservatory Morceaux de Concours
  3. Saint-Saëns
  4. Camile Saint-Saens
  5. Morceau de concert op
  6. Cité de la musique
  7. Camille Saint
  8. Saëns
  9. Morceau de Concert for Harp and Orchestra
  10. Camille Saint-Saëns

PDF Saint saens Morceau De Concert orig horn Horn Mattershornmatters Saint saens Morceau De Concert orig horn pdf PDF Saint saens Morceau De Concert orig scorepetrucci mus auth gr IMSLP17499 Saint saens Morceau De Concert orig score pdf

  1. morceau de concert translation
  2. morceau de concert trumpet
  3. saint saens morceau de concert harp

6 Iun 2009 comunicaţiilor (TIC) clasa a X a manual pentru Şcoala de Arte şi Bucureşti Andreas Print, 2009 Sunetul viorii Andrea Camilleri ; 8 Aug 2015 matematică informnatică

  1. manual pentru Şcoala de Arte şi
  2. Andreas Print
  3. Sunetul viorii
  4. Andrea Camilleri ;
  5. manual pentru clasa a XI-a
  6. Faur Andreea Simona
  7. Sunet şi mişcare în dansul contemporan
  8. Vioara maoistă şi geamantanul
  9. Camilleri
  10. Andrea

PDF Mişcarea Arts and Crafts Universitatea Spiru Haret arh spiruharet ro 3 005 Cap IV Dimens pragmat pdf PDF MODELE DE DEZVOLTARE DURABILA A ORASELOR environmetrics ro Papers Licenta pdf PDF TEZĂ DE ABILITARE ORAȘUL CA ARTEFACT

Camilloni El Saber Didactico

COLS Estela-Problemas-de-la-ensenanzapdf - pdf humanidades

PDF El saber didáctico AWSecaths1 s3 amazonaws 918595120 Basabe 20Colls 20El 20saber 20didactico 20Capitulo 206 pdf PDF el saber didactico Camilioni pdf Bibliopsi bibliopsi docs el 20saber 20didactico 20Camilioni pdf

CAMILLONI. El saber didáctico.

Reunión Área Didáctica y Organización Escolar

cienciasbelenprimerciclo files wordpress LOS PROFESORES Y EL SABER DIDÁCTICO Alicia R W de Camilloni «Las convicciones sólidas requieren fuentes sólidas » CHARLES TAYLOR Un tema recurrente en la didáctica de las últimas décadas ha sido el análisis de las relaciones de los profesores con el saber

Camilo Cruz -Arquitectura de exito.pdf

GUÍA PARA LA REALIZACIÓN DE APLICACIONES MÓVILES EN LOS

editorialtallerdelexito wp content uploads 2018 12 escrito 36 obras y cuenta con más de dos millones de copias vendidas en todo el mundo en los quince idiomas a los cuales ha sido traducido Su libro La Vaca recibió el Latino Book Award y Business Book Award al

Camin de Batrini

ANEXA 1 - Camin de batrani in Cluj - Casa Betsaida

26 Iun 2018 LF 0000155 17 Privat Asociaţia Casa Gurban Arad Cămin de îngrijire pentru persoane vârstnice Casa Gurban str Spiru Haret nr 133 Şiria Contextul demografic al societăţii actuale este în continuă schimbare, înregistrându se o tendinţă de îmbătrânire

  1. ministerul sănătăţiiinstitutul naţional de sănătate publică
  2. Monografie azil de batrani
  3. Raport de activitate
  4. cămInuL DE BătrânI
  5. Regulament de organizare si functionare caminul de batrani Rm
  6. Camin de batrani in Cluj
  7. construire centru de bătrâni santâul mare
  8. Raport de activitate camin 2014
  9. Proceduri operationale CAMIN PERSOANE
  10. Caminul de Batrani „Rezidenta Speranta” a centrului social cu

PDF los ayllus urbanos en el perú RUNA YACHACHIY alberdi de GomAyUrbRIS15 pdf PDF La orfandad andina de José María Arguedas Centro Virtual cvc cervantes es literatura aih pdf 12 aih 12 7 009 pdf

Home back Next

Description

Camilla Läckberg Prinţesa gheţurilor Traducere din suedeză de Simona Ţenţea şi Åsa Apelkvist

Lui Wille

Răcoarea pătrundea în toate ungherele

O pojghiţă de gheaţă se formase în cadă

Pielea femeii începuse să capete o nuanţă uşor vineţie

I se părea ca o prinţesă,

aşa cum era întinsă acolo

O prinţesă de gheaţă

Podeaua pe care stătea era rece ca gheaţa,

Întinse mâna şi o atinse

Sângele de pe încheieturile ei se închegase de mult

Dragostea pentru ea nu fusese niciodată mai puternică,

îi mângâia braţul ca şi cum ar fi mângâiat sufletul care părăsise corpul

Nu se uită înapoi când plecă

Nu era adio,

Respira cu dificultate şi norişori albi îi ieşeau din gură,

dar sănătatea nu era pentru el cea mai îngrijorătoare problemă

Svea fusese atât de frumoasă în tinereţe şi trebuise să aibă multă răbdare până să poată s-o ia în căsătorie

Părea blândă,

prietenoasă şi puţin sfioasă

Caracterul ei adevărat a ieşit la iveală după o perioadă prea scurtă de fantezie juvenilă

Foarte hotărâtă,

Dar Eilert avea un secret

Pentru prima oară întrezărea o posibilitate de a avea puţină libertate în toamna vieţii lui şi nu avea de gând să piardă această libertate

Toată viaţa muncise până la extenuare ca pescar,

iar banii îi ajungeau exact pentru a-i întreţine pe Svea şi pe copii

De când se pensionaseră,

avuseseră doar pensiile lor mici din care să trăiască

Fără ceva economii,

nu exista nicio posibilitate de a lua viaţa de la capăt,

în altă parte

Această posibilitate venise ca un dar divin şi,

Dar dacă oamenii voiau să plătească sume de bani fabuloase pentru câteva ore de lucru pe săptămână,

El nu avea de gând să se plângă

În doar un an de zile,

bancnotele din cutia lui de lemn secretă se înmulţiseră într-o grămadă impresionantă şi peste puţin timp urma să aibă îndeajuns pentru a se putea retrage către ţinuturi mai calde

Se opri să-şi tragă sufletul la ultima pantă abruptă şi îşi masă mâinile paralizate de reumatism

Spania sau poate Grecia o să mai înmoaie frigul care parcă venea din interior

Eilert considera că mai avea cel puţin zece ani până să ajungă pe lumea cealaltă şi intenţiona să profite din plin de ei

Aşa că în niciun caz nu voia să-i petreacă lângă baba de acasă

Plimbarea matinală zilnică fusese singura lui clipă de linişte şi pace şi pe deasupra îl ajutase şi să facă puţină mişcare,

Mergea întotdeauna pe acelaşi drum,

iar cei care îi cunoşteau obiceiurile ieşeau adesea ca să mai 5

Îi făcuse o deosebită plăcere să stea de vorbă cu frumoasa vecină din casa aflată în vârful dealului,

lângă şcoala Håkenbacken

Venea doar la sfârşitul săptămânii,

întotdeauna singură,

dar avea de fiecare dată timp să vorbească despre vreme şi vânt

Domnişoara Alexandra se interesa şi de Fjällbacka de odinioară şi acesta era un subiect despre care Eilert discuta cu plăcere

De asemenea,

domnişoara era foarte delicată

Eilert se pricepea să aprecieze astfel de lucruri,

Bineînţeles că s-a bârfit destul pe seama ei,

dar dacă începeai să dai crezare bârfelor,

curând nu mai aveai timp de altceva

Cu vreun an în urmă îl întrebase dacă nu poate să arunce un ochi şi în casa ei,

dacă tot trecea pe acolo vineri dimineaţa

Casa era veche,

precum şi ţevile erau uzate şi nu prea îi surâdea ideea de a veni într-o locuinţă rece la sfârşit de săptămână

Avea să îi dea o cheie ca să poată intra şi să poată verifica dacă totul era în regulă

O serie de spargeri avuseseră loc în acea zonă,

aşa că trebuia să verifice şi ferestrele sau uşile

Această sarcină nu i se părea deosebit de împovărătoare,

iar o dată pe lună găsea un plic cu numele lui în cutia ei poştală,

conţinând o sumă pe care el o considera princiară

În plus,

îi plăcea să se simtă util

Era greu să nu aibă nicio ocupaţie după ce muncise toată viaţa

Poarta era înclinată şi opuse rezistenţă când încercă să o deschidă înspre cărarea din grădină

Zăpada nu fusese curăţată şi se gândea să roage 6

pe vreunul dintre băieţi să vină să-i dea o mână de ajutor

O asemenea treabă nu era pentru femei

Bâjbâia neîndemânatic cu cheia,

era atent să nu o scape în zăpada adâncă

Dacă ar fi trebuit să se aplece în genunchi,

nu s-ar mai fi putut ridica înapoi

Scara din cerdac era rece şi alunecoasă,

aşa că se ţinu de balustradă

Tocmai se pregătea să descuie când observă că uşa era întredeschisă

Nedumerit,

îşi vedea aburii respiraţiei ieşindu-i din gură şi brusc îşi dădu seama cât de frig era în casă

Dintr-odată,

Ceva nu era în regulă şi simţea că nu era vorba doar de un boiler stricat

Merse prin camere

Totul era intact

În casă domina o ordine impecabilă,

Aparatul video şi televizorul erau la locul lor

După ce a inspectat parterul,

Eilert urcă la etaj

Scara era abruptă şi trebuia să se ţină bine de balustradă

Când ajunse sus,

mai întâi se îndreptă spre dormitor

Era feminin,

foarte elegant şi la fel de ordonat ca restul casei

Patul era făcut şi un geamantan stătea lângă piciorul lui,

Deodată se simţi puţin netot

Poate că ea se întorsese mai devreme,

descoperise că boilerul era stricat şi ieşise să caute pe cineva care l-ar fi putut repara

Şi totuşi,

nu credea în această posibilitate

Ceva nu era în regulă

Simţea asta în încheieturi la fel cum uneori putea să simtă apropierea unei furtuni

Îşi continuă cu atenţie 7

Următoarea cameră era o mansardă mare cu acoperiş înclinat şi grinzi de lemn

Două canapele stăteau de o parte şi de alta a unui şemineu

Câteva ziare erau împrăştiate pe măsuţă,

dar în rest toate erau la locul lor

Merse din nou la parter

Nici acolo nu părea să fie ceva în neregulă

Nici bucătăria,

nici sufrageria nu arătau altfel decât de obicei

Singura încăpere care mai rămăsese era baia

Fără să ştie de ce,

avu un moment de ezitare înainte să împingă uşa

În continuare era pace şi linişte

Se opri o clipă,

îşi dădu seama că era ridicol şi împinse cu hotărâre uşa

Câteva secunde mai târziu alerga către uşa de la intrare atât de repede cât îi permitea vârsta

În ultimul moment îşi aduse aminte că scara era alunecoasă şi se prinse de balustradă la timp pentru a nu se prăvăli cu capul înainte pe scări

Înainta cu greu prin zăpada aşternută pe cărarea din grădină,

înjurând când poarta se împotrivi

Se opri năuc afară pe trotuar

Puţin mai în jos pe drum zări o siluetă care se apropia cu paşi repezi şi o recunoscu imediat pe Erica,

Îi strigă să se oprească

Era obosită

Moartă de oboseală

Erica Falck închise calculatorul şi merse în bucătărie să-şi mai pună cafea

Se simţea presată din toate părţile

Editura voia o primă versiune a cărţii în august,

iar ea abia începuse să scrie

Cartea despre Selma Lagerlöf – a cincea din seria de biografii ale femeilor scriitoare suedeze – ar fi trebuit să fie cea 8

dar îi lipsea cu desăvârşire cheful de scris

Părinţii ei muriseră de mai bine de o lună,

însă durerea era la fel de intensă ca atunci când primise vestea morţii lor

Să facă ordine printre lucrurile din casa părintească se dovedise a fi mult mai istovitor decât crezuse

Totul îi trezea amintiri

Îi lua multe ore să umple o cutie,

fiindcă fiecare lucru îi aducea în minte imagini dintr-o viaţă care uneori i se părea foarte aproape,

Dar n-avea de ales,

împachetatul avea să dureze cât timp era necesar

Pentru moment,

apartamentul din Stockholm era închiriat,

aşa că putea foarte bine să stea aici în Fjällbacka şi să scrie

Casa era situată într-un loc puţin mai izolat,

şi atmosfera era calmă şi plină de linişte

Erica se aşeză pe verandă şi se uită spre arhipelag

Priveliştea nu înceta niciodată s-o lase fără respiraţie

Fiecare anotimp oferea un peisaj nou şi spectaculos,

iar azi se arăta un soare strălucitor ce arunca valuri aurii de lumină peste gheaţa groasă ce plutea pe apă

Tatăl ei ar fi iubit o astfel de zi

Simţi că o podideşte plânsul,

iar aerul din casă deveni brusc apăsător

Se hotărî să facă o plimbare

Termometrul arăta minus cincisprezece grade şi îşi trase pe ea mai multe pulovere,

Simţi frigul muşcător când păşi afară din casă,

după ce merse puţin cu pas hotărât,

Afară era o linişte care parcă te elibera

Nu se zărea nici ţipenie de om

Singurul sunet pe care îl 9

Contrastul faţă de lunile de vară era puternic

Atunci comunitatea era plină de viaţă

Erica prefera să stea departe de Fjällbacka pe timpul verii

Chiar dacă ştia că oamenii de acolo depindeau de turism pentru a supravieţui,

nu putea să scape de senzaţia că,

în fiecare vară,

erau invadaţi de un nor imens de lăcuste

Un monstru cu mai multe capete care încet-încet,

înghiţea vechiul sat de pescari,

cumpărând toate casele de lângă apă şi întemeind o societate-fantomă timp de nouă luni pe an

Pescuitul fusese sursa de hrană pentru oamenii din Fjällbacka timp de sute de ani

Pământul arid şi lupta acerbă pentru supravieţuire îi făcuseră pe oameni aspri şi puternici,

depinzând de heringul care se aduna sau nu în plasele pescarilor

După ce Fjällbacka a devenit un loc pitoresc,

atrăgând turişti cu portofele doldora de bani în vreme ce pescuitul ajunsese să nu mai fie principala sursă de venit,

Ericăi i se părea că localnicii erau din ce în ce mai descurajaţi

Tinerii plecau la oraş,

iar bătrânii visau la vremurile de odinioară

Ea însăşi se număra printre cei care aleseseră să plece

Grăbi pasul şi mai tare şi o luă la stânga spre dealul care ducea la şcoala Håkenbacken

În timp ce se apropia de vârful dealului,

îl auzi pe Eilert Berg strigând ceva ininteligibil

Dădea din mâini şi se îndrepta spre ea

Eilert respira repede,

cu gâfâituri mici şi sacadate,

şi un sunet neplăcut,

Ce s-a întâmplat

înăuntru

Arăta cu mâna spre casa mare,

zugrăvită în albastru-deschis,

în acelaşi timp,

o implora pe Erica din priviri

Dură ceva până când Erica înţelese ce spunea,

odată ce cuvintele i se fixară în minte,

trânti poarta îndărătnică şi porni anevoie prin zăpadă până la uşa din faţă

Eilert lăsase uşa deschisă,

iar ea păşi cu grijă peste prag,

nesigură de ce avea să vadă

Dintr-un motiv oarecare,

Eilert o urmă în tăcere şi,

fără un cuvânt,

arătă spre baia de la parter

Erica nu se grăbi,

se întoarse şi se uită întrebătoare la el

Bărbatul era palid şi,

înăuntru

Erica nu mai fusese în casa aceea de o veşnicie,

dar o cunoscuse foarte bine odată şi ştia unde era baia

Aerul îngheţat o făcea să tremure,

deşi purta haine călduroase,

împinse uşor uşa băii şi păşi înăuntru

Având în vedere informaţiile succinte pe care i le dăduse Eilert,

nu era sigură la ce să se aştepte,

însă nimic nu o avertizase asupra sângelui

Baia era placată cu faianţă albă,

iar efectul sângelui din cadă şi din jurul acesteia era astfel şi mai puternic

Pentru o secundă i se păru frumos contrastul,

până când îşi dădu seama că în cadă era cu adevărat o fiinţă umană

În ciuda nuanţelor nefireşti,

Erica recunoscu imediat cine era – Alexandra Wijkner,

fiica familiei ce deţinea casa în care se afla ea acum

În copilărie fuseseră cele mai bune prietene,

dar parcă trecuse o viaţă întreagă de atunci

femeia din cadă părea o străină

Slavă Domnului,

ochii cadavrului erau închişi,

dar buzele aveau o nuanţă intensă de albastru

O pojghiţă subţire de gheaţă îi acoperea corpul,

ascunzând cu totul partea inferioară a trupului

Braţul drept,

cu degetele înmuiate în balta de sânge închegat de pe podea

O lamă de ras se afla pe marginea căzii

Celălalt braţ se vedea doar de la cot în sus,

restul fiind ascuns sub pojghiţa de gheaţă

Şi genunchii ieşeau prin suprafaţa îngheţată

Părul blond şi lung al lui Alex era răsfirat ca un evantai peste marginea căzii,

dar părea tare şi îngheţat

Erica stătu mult timp uitându-se la ea

Tremura atât din cauza frigului,

cât şi a sentimentului de singurătate pe care îl inspira acest tablou macabru

Se retrase încetişor din încăpere

După aceea,

totul s-a întâmplat ca în ceaţă

A sunat la medicul de gardă de pe telefonul ei mobil,

aşteptând împreună cu Eilert până când medicul şi ambulanţa au sosit

Recunoscu iarăşi acea stare de şoc în care intrase când primise vestea morţii părinţilor ei şi-şi turnă un coniac mare imediat ce ajunse acasă

Poate nu era întocmai ce ar fi prescris un medic,

dar coniacul o ajută să nu-i mai 12

Vederea lui Alex îi trezise amintiri din copilărie

Trecuseră mai mult de douăzeci şi cinci de ani de când fuseseră cele mai bune prietene,

chiar dacă mulţi oameni intraseră şi ieşiseră din viaţa ei de atunci,

Alex ocupa un loc important în inima ei

Pe atunci erau nişte fetiţe

La maturitate se înstrăinaseră

Totuşi,

îi era greu să accepte că Alex îşi pusese singură capăt zilelor,

dar asta era singura explicaţie din imaginile pe care le văzuse

Alexandra pe care ea o cunoscuse fusese o persoană plină de viaţă,

O femeie frumoasă,

sigură pe ea şi cu o strălucire care atrăgea privirile oamenilor

Din ce auzise,

viaţa fusese generoasă cu Alex

Avea o galerie de artă în Göteborg,

era căsătorită cu un bărbat chipeş şi de succes şi locuia într-un fel de conac pe insula Särö

Şi totuşi,

se părea că nu totul fusese perfect

Simţi nevoia să-şi limpezească gândurile şi formă numărul surorii ei

? Adrian m-a ţinut trează de la 3 noaptea şi când a adormit şi el,

în sfârşit,

― Şi n-a putut şi Lucas să se trezească măcar o dată

? O tăcere de gheaţă se lăsă la celălalt capăt al receptorului,

iar Erica se muşcă de limbă

― Are o şedinţă importantă azi şi trebuie să fie odihnit

De asemenea,

trece printr-o perioadă mai agitată la serviciu,

Vocea Annei deveni mai stridentă,

iar Erica simţi un ton isteric în ea

Lucas avea întotdeauna o scuză la îndemână,

îl citase cuvânt cu cuvânt

Dacă nu era vorba de vreo şedinţă de mare însemnătate,

atunci era stresat din cauza deciziilor importante pe care trebuia să le ia sau era la pământ cu nervii deoarece stresul de a fi,

un om de afaceri de succes era mare

Toată responsabilitatea în privinţa copiilor cădea astfel pe umerii Annei

Având un copil vioi de trei ani şi un bebeluş de patru luni,

Anna arăta,

la înmormântarea părinţilor,

cu zece ani mai în vârstă faţă de cei treizeci pe care îi avea

nu crezi că ar fi timpul să vorbeşti cu Emma în suedeză

? ― Lucas e de părere că trebuie să vorbim engleză acasă

Spune că oricum ne vom muta înapoi la Londra până va începe cea mică şcoala

Erica era sătulă de fraze ca: „Lucas crede că,

Lucas zice,

Lucas e de părere că…”

În ochii ei,

cumnatul era exemplul perfect al unui nemernic de primă clasă

Anna îl întâlnise pe vremea când era au-pair la Londra şi numaidecât a fost fascinată de complimentele ca la carte venite din partea brokerului de succes cu zece ani mai în vârstă ca ea,

Lucas Maxwell

A renunţat la toate planurile sale de a studia la universitate şi şi-a dedicat în schimb viaţa încercării de a fi soţia perfectă

Problema era că Lucas era tot timpul nemulţumit,

care încă din copilărie făcea întotdeauna ce avea chef,

ajunsese în timpul anilor petrecuţi cu Lucas să-şi şteargă complet propria personalitate

Până au venit copiii pe lume,

Erica a sperat ca sora ei să devină rezonabilă,

să-l părăsească pe Lucas şi să înceapă să-şi trăiască viaţa

însă după ce se născu Emma şi apoi Adrian,

Lucas va continua să facă parte din familie

hai să lăsăm subiectul Lucas şi concepţia lui despre creşterea copiilor

Ce au mai făcut drăgălaşii mătuşii de când nu i-am mai văzut

doar ştii… Emma a avut o criză de nebunie ieri şi a reuşit să taie hăinuţe în valoare de o mică avere până să ajung eu la ea,

iar Adrian a vomitat ori a ţipat neîncetat timp de trei zile

― Am impresia că ai nevoie să schimbi puţin aerul

N-ai putea să-i laşi pe copii şi să vii aici o săptămână

? Aş avea nevoie de ajutorul tău ca să ne uităm la unele lucruri

Trebuie să ne apucăm şi de acte în curând

ne-am gândit şi noi să vorbim cu tine despre asta

Ca de obicei,

când era obligată să se amestece într-o chestiune neplăcută,

vocea Annei începu să tremure

Erica deveni brusc suspicioasă

Acest „noi” era de rău augur

Odată ce Lucas intra în joc,

ceva îl avantaja pe el şi îi dezavantaja pe toţi ceilalţi

Erica aşteptă ca Anna să continue

― Eu şi cu Lucas ne gândim să ne mutăm înapoi la Londra imediat ce punem filiala din Suedia pe picioare şi nu prea avem de gând să ne batem capul cu întreţinerea unei case aici

Nici tu nu ai vreun interes să întreţii o casă mare la ţară,

vreau să spun fără familie şi… Tăcerea era apăsătoare

? Erica îşi răsuci o şuviţă din părul ei creţ pe degetul arătător,

un obicei pe care îl avea încă din copilărie atunci când era nervoasă

Lucas crede că ar trebui să vindem casa

Nu avem posibilitatea s-o păstrăm

În plus,

am vrea să cumpărăm o casă în Kensington când ne mutăm înapoi şi chiar dacă Lucas câştigă foarte bine,

banii din vânzare ar pica foarte bine

Vreau să zic,

o casă pe coasta de vest cu aceleaşi condiţii s-ar ridica la câteva milioane

Nemţii sunt înnebuniţi după vedere la mare şi după briză

Anna continuă expunându-şi argumentele,

dar Erica simţi că era destul şi puse receptorul uşor în furcă exact în mijlocul unei propoziţii

Îi ajungea ca să-şi alunge gândurile

Fusese întotdeauna mai mult ca o mamă pentru Anna,

Încă de când erau mici o protejase şi o apărase

Anna fusese un adevărat copil al naturii,

o furtună care îşi urmărea instinctele fără să se gândească la consecinţe

Erica o salvase de mai multe ori din situaţiile dificile în care se amestecase

Lucas îi alungase spontaneitatea şi bucuria de a trăi

Şi tocmai din această cauză,

Erica nu îl putea ierta

În dimineaţa următoare,

Ericăi i se părea ireal ceea ce trăise în ajun

Avusese un somn adânc,

fără vise,

dar cu toate astea se simţea de parcă n-ar fi închis un ochi

Era atât de obosită,

încât o durea tot corpul

Îi chiorăiau maţele puternic,

după ce aruncă o privire în frigider,

îşi dădu seama că o plimbare până la magazinul Evei era necesară înainte să poată să mănânce ceva

Satul era pustiu,

iar în piaţa Ingrid Bergman nu era nicio urmă din tarabele care stăteau acolo în timpul verii

Nu era ceaţă,

iar Erica putea să vadă până la capul de pe insula Valon,

care se contura la orizont şi care,

împreună cu Kråkholmen,

forma o mică deschidere spre arhipelag

Abia după ce parcurse o bună parte din urcuşul de pe dealul Galärbacken,

zări pe cineva

Era o persoană pe care şi-ar fi dorit să o evite şi,

căută o cale de scăpare

Auzi vocea Elnei Persson ciripind cu îndrăzneală

― Nu-i micuţa noastră scriitoare care se plimbă în soarele dimineţii

probabil că eşti complet distrusă după oribila experienţă de ieri

Bărbia dublă a Elnei tremura de incitare,

iar Erica avea impresia că semăna cu un porumbel gras

Pardesiul verzui îi acoperea corpul de la umeri până la picioare,

dând impresia unei mase 17

fără formă

Îşi ţinea poşeta cu amândouă mâinile,

iar pe cap i se clătina o pălărie mică şi disproporţionată

Părea a fi din pâslă şi avea o culoare verzuie,

Elna avea ochii mici şi vârâţi adânc într-un strat de grăsime protector

Acum se uitau cercetători spre Erica

Era evident că aştepta un răspuns

Elna dădu din cap compătimitor

Şi mai târziu,

când l-am sunat pe doctorul Jacobsson în altă problemă,

am auzit de tragica întâmplare

Medicii au obligaţia de a păstra secretul profesional şi aşa ceva trebuie respectat

Dădu din cap sentenţios pentru a arăta cât de mult respecta obligaţia doctorului Jacobsson de a păstra secretul profesional

― Fată tânără… Nu poţi să nu te întrebi ce a putut să provoace această nenorocire

Mie personal mi s-a părut dintotdeauna prea încordată

O cunosc pe mama ei,

Birgit,

de mult timp – o persoană care a fost mereu cu nervii la pământ şi asta se ştie că este ereditar

Birgit a devenit şi arogantă când Karl-Erik a fost numit director la Göteborg

Atunci Fjällbacka nu mai era de nasul lor

Ia aminte,

Dacă fetiţa ar fi crescut aici în loc să fie dezrădăcinată şi mutată la oraş,

siguranţă nu s-ar fi ajuns la aşa ceva

De altfel,

cred că au şi trimis-o la o şcoală în Elveţia şi doar ştim cum merg lucrurile acolo

aşa ceva te marchează pe viaţă,

Până să se mute de aici era fetiţa cea mai fericită şi plină de viaţă

Nu vă jucaţi voi împreună când eraţi mici

eu cred că într-adevăr… Elna îşi continuă monologul,

nevăzând altă cale de a ieşi din încurcătură,

începu să caute febril un motiv de a scăpa de conversaţia care lua forme din ce în ce mai neplăcute

Când Elna se opri din vorbit pentru a-şi trage sufletul,

Erica acţiona

― Mi-a făcut o deosebită plăcere să vorbim,

Sunt multe de făcut,

Îşi luă figura cea mai patetică,

sperând s-o facă pe Elna să înţeleagă gestul

Nu m-am gândit la asta

Trebuie să-ţi fie atât de greu,

punând la socoteală şi drama din propria ta familie

Iartă necuviinţa unei femei bătrâne

Acum Elnei aproape că îi curgeau lacrimile,

iar Erica dădu amabilă din cap,

grăbindu-se să-şi ia la revedere

Îşi continuă plimbarea către magazinul Evei,

oftând uşurată şi rugându-se să nu mai întâlnească şi alte doamne curioase

Dar nu avu noroc

Mai mulţi locuitori exaltaţi din Fjällbacka o luară la întrebări,

iar ea nu mai îndrăzni să respire normal până nu-şi văzu casa în faţa ochilor

Dar o vorbă auzită îi rămase în minte

Părinţii lui Alex ajunseseră în Fjällbacka târziu în ajun şi stăteau la sora lui Birgit

Erica puse pungile cu mâncare pe masa din bucătărie şi începu să le sorteze

Pungile nu erau atât de pline cu lucruri sănătoase aşa cum plănuise înainte să intre în magazin,

deşi avusese cele mai bune intenţii

Dar dacă într-o zi dezolantă ca asta nu-şi putea permite câteva dulciuri,

iar ea puse pe o farfurie două chifle cu scorţişoară care echivalau cam cu douăsprezece puncte roşii din dieta Weight watchers,

pe care le servi împreună cu o ceaşcă de cafea

Era un sentiment plăcut să stai şi să admiri peisajul cunoscut de afară pe fereastră,

însă nu se putea obişnui cu liniştea din casă

Mai fusese ea singură acasă şi altădată,

dar acum nu era acelaşi lucru

Atunci simţea o prezenţă,

certitudinea că cineva putea intra pe uşă în orice moment

Acum avea sentimentul că sufletul casei dispăruse cu totul

La fereastră era pipa tatei,

care parcă aştepta să fie încărcată cu tabac

Mirosul încă se mai simţea în bucătărie,

dar Ericăi i se părea că devenea mai slab pe zi ce trecea

Iubise dintotdeauna mirosul de tabac al pipei

Când era mică stătea adesea pe genunchii tatei şi închidea ochii,

întorcându-şi capul spre pieptul lui

Fumul se impregnase în toate hainele lui şi reprezenta siguranţa în viaţa ei de copil

Relaţia Ericăi cu mama ei era infinit mai complicată

Nu-şi amintea nici măcar o ocazie din copilărie când mama să-i fi arătat vreun gest de afecţiune,

Elsy Falck fusese o femeie aspră şi hotărâtă,

care ţinuse casa într-o ordine impecabilă,

dar care nu îşi permisese niciodată să se bucure de ceva în viaţă

Era foarte credincioasă şi,

ca majoritatea locuitorilor de pe coastă din Bohuslän,

crescuse într-o societate care încă mai era caracterizată de doctrinele pastorului Schartau

Încă din copilărie învăţase că viaţa trebuie să fie o lungă suferinţă şi că recompensa îţi va fi dată în viaţa de apoi

Erica se întreba deseori ce văzuse tatăl ei la Elsy,

care avea o natură jovială şi simţul umorului şi,

în timpul unei certe,

El nu s-a supărat

S-a aşezat şi şi-a pus braţul pe umerii ei,

apoi i-a spus să nu-şi mai judece mama aşa de aspru

Unii oameni îşi arată sentimentele mai greu,

îi explica el în timp ce îi mângâia obrajii care încă erau roşii de furie

Dar ea nu-l ascultase şi credea neîncetat că el încerca să acopere ceea ce pentru Erica era evident: mama ei nu o iubise niciodată,

iar această povară trebuia dusă tot restul vieţii

Erica se hotărî să-şi urmeze instinctul şi să-i viziteze pe părinţii Alexandrei

Nu e uşor să-ţi pierzi un părinte,

dar este oarecum legea naturii

Să-ţi pierzi un copil trebuie să fie îngrozitor

ea şi Alexandra fuseseră atât de apropiate,

cum numai cele mai bune prietene pot fi

se întâmplase cu douăzeci şi cinci de ani în urmă,

dar o mare parte dintre amintirile ei luminoase din copilărie erau în mod intim legate de Alex şi de familia sa

Casa părea abandonată

Mătuşa Alexandrei şi unchiul din partea mamei locuiau pe Tallgatan,

la jumătatea drumului dintre centrul localităţii Fjällbacka şi campingul din Sälvik

Casa se afla pe un deal,

iar grădina se înclina către drum,

pe partea care dădea spre apă

Uşa principală afla în spatele casei,

iar Erica ezită înainte de a apăsa pe sonerie

Sunetul reverberă,

apoi se lăsă o tăcere totală

Nici cel mai mic zgomot nu se auzea dinăuntru

Era cât pe ce să se întoarcă şi să plece,

când uşa se deschise încetişor

Eu am fost cea care… Lăsă restul propoziţiei în aer

Se simţea caraghioasă pentru că se prezentase aşa de ceremonios

Mătuşa lui Alex,

Ulla Persson,

ştia foarte bine cine este ea

Mama Ericăi şi Ulla fuseseră active în asociaţia bisericii mulţi ani,

Ulla o însoţea acasă să bea o cafea împreună

Se dădu la o parte şi o lăsă pe Erica să intre în hol

Niciun bec nu era aprins

Într-adevăr,

avea să se facă seară abia peste câteva ore,

dar după-amiaza era deja pe trecute şi umbrele nopţii puneau stăpânire pe casă

Din camera aflată în capătul holului se auzeau planşete înăbuşite

Erica îşi scoase pantofii şi pardesiul

Îşi dădu seama că se mişca în cea mai mare linişte şi cu cea mai mare atenţie,

fiindcă atmosfera casei îi impunea asta

Ulla se duse în bucătărie şi o lăsă pe Erica să intre singură în cameră

Când ajunse acolo,

Pe o canapea din faţa unei 22

ferestre uriaşe stăteau Birgit şi Karl-Erik Carlgren,

Amândoi aveau feţele ude şi brăzdate de lacrimi,

iar Erica se simţi de parcă era un intrus într-o sferă privată

Un loc pe care poate n-ar fi trebuit să îl invadeze

Dar era prea târziu să se mai răzgândească acum

Se aşeză cu grijă pe canapeaua din faţa lor şi îşi lăsă mâinile pe genunchi

De când intrase în cameră,

nimeni nu scosese niciun cuvânt

Erica nu înţelese întrebarea lui Birgit

Vocea-i era ca de copil

Nu ştiu ce să răspundă

dar regretă cuvântul numaidecât

N-am vrut să spun… Restul propoziţiei nu se mai auzi,

! Vocea lui Birgit păru deodată puternică şi sigură pe sine

Karl-Erik o ţinea de mână,

dând din cap aprobator

Observară probabil expresia sceptică a Ericăi,

pentru că Birgit repetă: ― Nu s-a sinucis

! O cunosc mai bine decât oricine şi ştiu că niciodată n-ar fi putut să se sinucidă

N-ar fi avut niciodată curajul să o facă

! Şi tu trebuie să ştii asta

Şi tu ai cunoscut-o

! Dădea să se ridice la fiecare silabă,

iar Erica zări o licărire în ochii ei

Birgit îşi strângea mâinile şi le deschidea spasmodic,

în mod repetat,

uitându-se drept în ochii Ericăi,

până când una dintre ele trebui să-şi întoarcă privirea

Erica renunţă prima

Începu să se uite prin cameră,

privirea îndurerată a mamei Alexandrei

Camera era confortabilă,

dar mult prea decorată pentru gustul Ericăi

Perdelele aveau falduri bogate,

care cădeau artistic pe podea şi se asortau cu pernele înflorate ale canapelei

În fiecare locşor găseai câte un obiect decorativ

Vase sculptate din lemn,

înconjurate cu panglici brodate cu cruciuliţe,

împărţeau camera cu figurine din porţelan reprezentând căţei cu ochii veşnic umezi

Ceea ce înfrumuseţa camera era fereastra panoramică prin care se vedea un peisaj fantastic

Erica îşi dorea să îngheţe acel moment şi să se uite în continuare pe fereastră în loc să ia parte la amărăciunea acelor oameni

În schimb,

îşi mută privirea înapoi către soţii Carlgren

Au trecut douăzeci şi cinci de ani de când eu şi Alexandra am fost prietene

Nu ştiu,

Câteodată nu cunoşti un om atât de bine precum crezi

Erica auzi cât de jalnic sunau propriile cuvinte care ricoşau parcă în perete

De data aceasta luă cuvântul Karl-Erik

Se eliberă din strânsoarea puternică a lui Birgit şi se aplecă în faţă ca şi cum ar fi vrut să se asigure că Erica nu pierdea niciun cuvânt din ce urma el să spună

― Ştiu că sună de parcă am vrea să negăm ceea ce s-a întâmplat şi de parcă n-am fi în toate minţile

Dar chiar dacă Alex s-ar fi sinucis din cine ştie ce motiv,

nu ar fi făcut-o niciodată şi,

! Tu îţi aduci bine aminte cât de înspăimântată era Alex la vederea sângelui

Dacă se tăia puţin,

devenea isterică până când i se punea un plasture pe tăietură

Ba chiar şi leşina când vedea sânge

De aceea sunt absolut sigur că ar fi ales mai degrabă somniferele

Este absolut imposibil ca Alex să fi fost în stare să ia o lamă de ras şi să se taie singură,

mai întâi pe un braţ şi apoi pe celălalt

Ceea ce spune soţia mea e adevărat: Alex era fragilă

Nu era o persoană curajoasă

E nevoie de multă forţă interioară pentru a putea face pasul ăsta

Ea nu avea această forţă

Vocea lui era insistentă şi,

deşi era în continuare convinsă că asculta doi oameni profund disperaţi,

Erica intrase la bănuieli

Acum când se gândea,

ceva nu fusese în regulă când intrase în baie ieri-dimineaţă

Sigur că găsirea unui cadavru nu a fost niciodată un lucru normal,

dar era ceva în atmosfera din baie care nu ar fi trebuit să fie acolo

O prezenţă,

Asta era cea mai bună descriere pe care putu s-o găsească

Încă era de părere că ceva o împinsese pe Alexandra Wijkner să se sinucidă,

dar nici nu putea să nege că certitudinea încăpăţânată a soţilor Carlgren îi trezise într-adevăr anumite suspiciuni

Îi trecu prin minte cât de bine începuse să semene Alex cu mama ei la înfăţişare

Birgit Carlgren era minionă şi slăbuţă,

cu acelaşi păr blond deschis precum fiica ei,

spre deosebire de coama lungă a lui Alex,

ea purta o tunsoare băieţească

Acum era îmbrăcată complet în negru şi,

în ciuda suferinţei,

încă părea conştientă de efectul pe care îl declanşa contrastul dintre negru 25

şi albul pielii

Mici gesturi îi trădau vanitatea

O mână trecută prin păr cu afectare,

Erica îşi amintea cum,

vedea garderoba ei ca pe o peşteră a lui Aii Baba,

iar cutia cu bijuterii părea paradisul pe pământ

Pe lângă ea,

soţul ei avea un aer foarte banal

Departe de a fi lipsit de farmec,

el era pur şi simplu neînsemnat

Avea o figură alungită,

iar chelia îi acaparase vârful capului

Deşi era şi el îmbrăcat complet în negru,

Erica simţi că era momentul să plece

Se întreba ce rost a avut să-i viziteze

Se ridică şi acelaşi lucru îl făcură şi soţii Carlgren

Birgit se uită poruncitor la soţul ei,

îndemnându-l cu privirea să spună ceva,

evident ceva ce ei discutaseră deja înainte să vină Erica

― Ne-am dori să scrii un articol în memoria lui Alex

Să fie publicat în ziarul Bohusläningen

Despre viaţa ei,

O cronică a vieţii ei şi a persoanei care a fost ar însemna foarte mult pentru mine şi Birgit

― Dar nu vreţi mai bine un articol în ziarul Göteborgsposten

Şi voi la fel

― Fjällbacka a fost şi va fi întotdeauna casa noastră

Şi acelaşi lucru este valabil şi pentru Alex

Poţi să vorbeşti mai întâi cu soţul ei,

Noi am discutat cu el şi se va pune la dispoziţia ta

Toate cheltuielile vor fi suportate de noi,

Acestea fiind spuse,

Fără să accepte,

Erica se văzu afară pe scări cu numărul de telefon şi adresa lui Henrik Wijkner în mână când uşa se închise în spatele ei

Chiar dacă,

nu ar fi vrut să-şi asume această răspundere,

un gând luă naştere în mintea ei de scriitoare

Erica îl alungă şi se simţi rău pentru că avusese acest gând,

dar era unul puternic şi nu se lăsa alungat

Ideea pe care o avea de foarte mult timp de a scrie o carte era acum atât de uşor de pus în practică

O poveste despre drumul unui om către destinul său

O explicaţie a ceea ce a putut să împingă o femeie tânără,

frumoasă şi în mod vizibil privilegiată către sinucidere

fără să folosească numele lui Alex,

dar o poveste bazată pe ceea ce ar fi putut afla despre drumul ei către moarte

Erica publicase până în acel moment patru cărţi,

dar toate erau biografii ale unor scriitoare

Nu avusese curajul să creeze poveşti proprii,

dar ştia că avea idei care aşteptau să fie puse pe hârtie

Poate că acest eveniment avea să-i dea imboldul,

inspiraţia pe care o aştepta

Faptul că o cunoscuse pe Alex era doar un avantaj

Femeia din ea se simţea încurcată de acest gând,

dar scriitoarea ţipa de fericire

Pensula picta dungi late roşii pe pânză

Începu să picteze din zori,

pentru prima oară după multe ore de lucrat,

făcu un pas în spate pentru a admira ceea ce crease

Pentru un ochi de începător erau doar câmpuri roşii,

împărţite neregulat pe pânza mare

El vedea degradare şi resemnare,

exprimate prin nuanţele pasiunii

Picta întotdeauna cu aceleaşi culori

Trecutul lui urla batjocoritor din pânză şi el începu să picteze din ce în ce mai frenetic

După încă o oră,

consideră că e timpul pentru prima şi binemeritata bere

Luă doza care era cea mai aproape de el şi ignoră faptul că scuturase scrumul în ea cu o noapte înainte

Scrumul i se lipi de buze,

dar continuă să bea cu lăcomie din doza de bere deschisă şi o aruncă pe podea după ce înghiţi ultima picătură

Chiloţii,

singurul articol de îmbrăcăminte pe care îl avea pe el,

erau galbeni în faţă – de bere sau de urină uscată

Cel mai probabil un amestec din amândouă

Părul slinos îi atârna puţin peste umeri,

iar pieptul îi era livid şi scofâlcit

Anders Nilsson era,

în ansamblu,

însă tabloul ce stătea pe şevalet arăta un talent ce contrasta puternic cu propria degradare a artistului

Se aşeză pe podea şi se rezemă de peretele din faţa tabloului

Lângă el se afla o cutie de bere nedeschisă,

iar zgomotul pe care aceasta îl făcu când o deschise îi produse plăcere

Culorile agresive ţipătoare îi aduceau aminte de lucruri pe care încercase aproape toată viaţa să le uite

De ce dracu’ să strice tot acum

? De ce ea nu putea să lase lucrurile aşa cum erau

Rece şi inocentă ca o prinţesă afurisită

Dar el ştia ce se găseşte sub suprafaţă

Erau de aceeaşi teapă

Anii de chin petrecuţi 28

împreună le sudaseră relaţia şi deodată ea îşi imagina că poate să schimbe ordinea lucrurilor

Urlă şi aruncă doza de bere,

Aceasta nu se rupse,

ceea ce îl înfurie şi mai tare,

iar doza de bere căzu pe podea

Lichidul împroşcă pictura,

portocaliu şi galben – începură să curgă şi să se amestece,

Contemplă efectul cu satisfacţie

Încă nu se trezise bine după beţia lungă de cu o seară înainte,

iar berea începu să-şi facă repede efectul,

chiar şi după mulţi ani de antrenament la băutură

Uşor-uşor,

se cufundă în ceaţa bine cunoscută,

mirosul de vomă cuprinzându-i nările

Avea propria ei cheie de la apartament

Îşi uscă bine pantofii în hol,

Era mai curat afară decât în casă

Puse pungile cu mâncare jos şi îşi agăţă frumos pardesiul pe un umeraş

Nu avea niciun rost să strige

Probabil ca deja adormise

Pe partea stângă,

se afla bucătăria şi era în aceeaşi stare deplorabilă ca de obicei

Vase nespălate de mai multe săptămâni se adunaseră nu numai în chiuvetă,

pe masă şi chiar şi pe podea

Mucuri de ţigară,

cutii de bere şi sticle goale zăceau peste tot

Deschise uşa frigiderului pentru a pune mâncarea înăuntru şi observă că era gol-goluţ

Câteva clipe mai târziu îl umplu,

după care stătu puţin nemişcată ca să-şi recapete puterile

Apartamentul era de fapt o mică garsonieră,

iar sufrageria şi dormitorul erau una şi aceeaşi cameră

Cele câteva piese de mobilier fuseseră alese de ea,

dar nu putuse să contribuie cu mai mult,

astfel că în cameră domina doar şevaletul cel mare din faţa ferestrei

Într-un colţ zăcea aruncată o saltea veche şi zdrenţuită

Nu îşi permisese niciodată să-i cumpere un pat adevărat

La început încercase să îl ajute atât cu propria lui igienă,

cât şi cu ordinea în casă

Curăţa,

îi spăla hainele şi nu de puţine ori îl spăla şi pe el

Atunci încă mai spera că lucrurile aveau să se schimbe,

că tot greul avea să dispară de la sine

Trecuseră mulţi ani de atunci

Undeva,

nu mai avusese forţa necesară să continue

Acum se mulţumea să vadă că cel puţin avea ce să mănânce

Spera ca puterile să o mai ţină încă multă vreme

Mustrările de conştiinţă apăsau greu pe umerii ei

Când stătea în genunchi şi îi ştergea voma de pe podea simţea uneori că plătise îndeajuns

Acum însă îşi ducea povara cu resemnare

Îl privi cum stătea acolo,

O epavă urât mirositoare,

dar cu un talent nemaipomenit ascuns sub aparenţa lui murdară

De nenumărate ori se întrebase cum ar fi fost dacă ar fi făcut o altă alegere în acea zi

Timp de douăzeci şi cinci de ani,

în fiecare zi s-a întrebat cum ar fi fost viaţa ei dacă ar fi acţionat diferit

Douăzeci şi cinci de ani înseamnă mult timp de gândire

Câteodată îl lăsa să zacă pe podea atunci când pleca

Azi însă n-o făcu

Frigul de afară pătrundea înăuntru,

iar podeaua se simţea rece ca gheaţa prin dresul ei subţire,

îi ridică un braţ care îi atârna moale într-o parte

El nu avu nicio reacţie

Trăgând cu ambele mâini de încheietura lui,

îl urni spre saltea

Încercă să-l rostogolească şi aproape că o trecu un fior de scârbă când îşi apăsă mâinile pe carnea flască a mijlocului

După câteva cascadorii reuşi să îl ridice pe saltea,

iar în lipsa unei pături îi aduse haina din hol şi o întinse peste el

Efortul o făcu să gâfâie şi se aşeză

Fără forţa din braţe,

adunată în atâţia ani de făcut curăţenie,

nu ar fi fost în stare de un asemenea efort,

Se îngrijora pentru ziua când nu va mai avea forţa fizică necesară pentru toate astea

O şuviţă din părul gras îi căzuse bărbatului peste faţă,

iar ea i-o dădu tandru la o parte cu degetul arătător

Viaţa nu fusese aşa cum sperase ea pentru niciunul din ei,

dar de acum înainte era hotărâtă să încerce să păstreze ce mai rămăsese din relaţia lor

Oamenii întorceau privirea când o întâlneau pe stradă,

dar nu destul de repede încât să nu apuce să vadă compătimirea din ochii lor

Pe Anders îl cunoştea multă lume din sat ca pe un cal breaz – făcea parte din rândul alcoolicilor locali

Câteodată,

îşi târşâia picioarele instabile şi striga injurii tuturor oamenilor pe care îi întâlnea

El era dispreţuit,

De fapt,

Ea merita să fie dispreţuită,

iar Anders să aibă parte de simpatie

Din cauza slăbiciunii ei ajunsese el aşa

Dar de acum nu va mai fi niciodată slabă

Rămase la el câteva ore,

timp în care îl mângâie pe frunte

Din când în când Anders tresărea în starea sa de inconştienţă,

dar se calma sub mângâierile ei

Afară viaţa îşi continua cursul,

în încăpere,

Ziua de luni veni cu temperaturi cu plus şi cu nori grei de ploaie

Erica fusese întotdeauna o şoferiţă prudentă,

dar acum încetinise şi mai mult pentru mai multă siguranţă în caz că ar fi derapat

Şofatul nu era punctul ei forte,

dar prefera solitudinea unei maşini în locul aglomeraţiei din autobuzul de pe E6 sau din trenul expres

După ce viră la dreapta spre autostradă,

starea drumului deveni mai bună şi Erica îndrăzni să accelereze puţin

Urma să se întâlnească cu Henrik Wijkner la ora 12,

dar plecase devreme din Fjällbacka şi avea destul timp la dispoziţie pentru a ajunge la Göteborg

Pentru prima oară de când o văzuse pe Alex în baia îngheţată,

Erica se gândi la discuţia cu Anna

Încă nu-şi putea imagina că Anna chiar ar face demersurile pentru a vinde casa

Era totuşi casa în care copilăriseră,

iar părinţii lor ar fi fost disperaţi dacă ar fi ştiut

Nimic nu mai era surprinzător când Lucas era amestecat

Într-un fel,

ştiind ce persoană fără scrupule era Lucas

Însă întrecuse orice măsură

Ei bine,

înainte să înceapă să se îngrijoreze serios pentru casă,

trebuia să ştie care era poziţia 32

ei din punct de vedere juridic

Fără a cunoaşte acest lucru,

refuza să se lase învinsă de ultima născocire a lui Lucas

Acum dorea să se concentreze asupra discuţiei pe care urma să o aibă cu soţul lui Alex

Henrik Wijkner păruse o persoană plăcută la telefon şi ştia despre ce era vorba încă dinainte ca ea să-l sune

putea să vină şi să-i pună întrebări despre Alexandra dacă acest articol era cu adevărat important pentru părinţii ei

Era nerăbdătoare să vadă casa în care locuise Alexandra,

chiar dacă nu o atrăgea prea mult perspectiva de a se confrunta cu durerea unei alte persoane

Întâlnirea cu părinţii lui Alex fusese sfâşietoare

În calitate de scriitoare,

prefera să contemple realitatea de la distanţă

În acelaşi timp,

avea şansa să-şi facă o primă impresie despre cum era Alex la vârsta maturităţii

Erica şi Alex fuseseră nedespărţite încă din prima zi de şcoală

Erica devenise extrem de mândră când Alex a ales-o drept prietenă,

pentru că aceasta era ca un magnet pentru toţi cei aflaţi în preajma sa

Toţi o voiau aproape de ei,

iar ea nu-şi dădea deloc seama cât era de populară

Era retrasă într-un fel care arăta o siguranţă de sine despre care Erica,

înţelese că fusese neobişnuită la un copil

Totuşi,

în ciuda faptului că era mai retrasă,

nu păruse deloc să sufere de timiditate

Alex o alesese pe Erica să-i fie prietenă

Erica nu ar fi îndrăznit vreodată să se apropie de ea din proprie iniţiativă

Fuseseră nedespărţite 33

până în ultimul an,

când Alex se mută şi dispăru cu totul din viaţa ei

Alex se distanţă din ce în ce mai mult,

iar Erica petrecea ore în şir în camera ei suferind după prietenia lor

Într-o zi,

când Erica sună la uşa casei lui Alex,

Douăzeci şi cinci de ani mai târziu,

Erica îşi aminti în detaliu durerea pe care o simţise atunci când înţelesese că Alex se mutase fără să-i spună nimic şi fără să-şi ia rămas-bun

Nici în ziua de azi nu ştia ce se întâmplase atunci,

luase vina asupra ei şi considerase că Alex nu mai avusese chef de ea

Erica se orienta cu greu în Göteborg spre direcţia Särö

Cunoştea bine oraşul pentru că studiase acolo patru ani,

dar la vremea aceea nu avea maşină,

astfel că Göteborg rămânea în privinţa asta o pată albă pe hartă

Dacă ar fi mers cu bicicleta,

Göteborgul era un coşmar pentru şoferii fără experienţă: avea străzi cu sens unic,

intersecţii aglomerate şi tramvaie zgomotoase care veneau din toate direcţiile

Mai mult,

Erica avea impresia că toate drumurile duceau către Hisingen

Dacă greşeai ieşirea,

Indicaţiile pe care le primise de la Henrik erau clare,

aşa că găsi drumul bun din prima încercare şi reuşi astfel să evite Hisingen

Casa îi întrecu toate aşteptările

O vilă enormă,

de la începutul secolului XIX,

cu vedere la mare şi cu foişor,

evocând seninătatea şi căldura serilor de vară

Grădina,

care era acoperită de un veşmânt gros de zăpadă,

era bine proporţionată şi 34

în mod evident avea parte de îngrijirea unui grădinar competent

Străbătu o alee cu sălcii şi intră pe o poartă înaltă,

ajungând pe pietrişul din faţa casei,

unde nişte scări de piatră duceau către o uşă solidă de stejar

Nu avea sonerie modernă,

Erica bătu cu el în uşa care se deschise numaidecât

Aproape că se aştepta să fie întâmpinată de o servitoare cu şorţ scrobit şi bonetă,

însă o prelua un bărbat care trebuia să fie Henrik Wijkner

Arăta al naibii de bine,

iar Erica se bucură că îşi dăduse silinţa,

să se aranjeze înainte să plece de acasă

Păşi într-un hol enorm,

constatând imediat că era mai mare decât apartamentul ei din Stockholm

Ne-am întâlnit astă-vară,

La cafeneaua din piaţa Ingrid Bergman

Parcă a trecut o eternitate de astă-vară

Mai ales dacă te gândeşti la ce s-a întâmplat acum

Henrik murmură ceva politicos

O ajută să-şi scoată haina şi îi arătă drumul către un salon de la capătul holului

Se aşeză cu mare grijă pe o canapea pe care,

având cunoştinţe limitate despre antichităţi,

o putu identifica doar ca fiind o canapea foarte veche şi probabil foarte valoroasă

Acceptă cu plăcere cafeaua oferită de Henrik

În timp ce Henrik făcea cafeaua şi vorbeau despre vremea mizerabilă de afară,

Erica îl privi pe furiş şi 35

constată că nu părea chiar aşa de trist,

dar ştia că asta nu însemna neapărat ceva

Oamenii îşi arată suferinţa în moduri diferite

Purta pantaloni Chinos perfect călcaţi şi o cămaşă Ralph Lauren de culoare albastră

Părul era brunet,

dar fără să pară foarte aranjat

Avea ochii căprui-închis,

ceea ce îi dădea o alură sudică

Ea prefera bărbaţii cu un aspect mai neglijent,

dar nu putea să nu remarce atracţia pe care o exercita acest bărbat care arăta ca dintr-o revistă de modă pentru bărbaţi

Henrik şi Alex trebuie să fi fost un cuplu tare frumos

― Aveţi o casă extraordinar de frumoasă

Eu sunt a patra generaţie Wijkner care locuieşte aici

Stră-străbunicul meu a construit-o la începutul secolului şi a rămas a familiei de atunci

Dacă ar putea vorbi aceşti pereţi… Arătă cu mâna prin cameră şi zâmbi spre Erica

trebuie să fie minunat să ai istoria familiei în jurul tău

Implică de asemenea şi o mare responsabilitate: de a lua-o pe urmele tatălui şi aşa mai departe

Râse încetişor,

iar Erica se gândi că nu arăta prea împovărat de responsabilitate

Erica simţea că nu-şi găsea locul în încăperea aceea elegantă şi degeaba se strădui să-şi găsească o poziţie confortabilă pe canapeaua frumoasă,

În cele din urmă,

se aşeză pe colţul canapelei şi sorbi cu grijă din cafeaua servită în ceşti Mocca

Fu tentată să-şi ridice degetul mic,

Ceştile erau făcute pentru a ridica degetul mic,

dar se gândi că ar fi părut mai degrabă comică decât experimentată în arta cafelei

Pentru o clipă,

în sinea ei se dădu o luptă când văzu farfuria cu prăjiturele pe masă,

dar pierdu în favoarea unei felii groase de chec

Aproximativ zece puncte roşii în dieta Weight Watchers

Erica se tot gândise cum să aducă vorba despre adevăratul motiv pentru care se afla acolo şi se bucură când Henrik fu cel care începu să vorbească despre Alexandra

― Cât timp aţi locuit împreună aici

? ― De când ne-am căsătorit

De cincisprezece ani

Ne-am întâlnit pe când studiam amândoi la Paris

Ea studia istoria artei,

iar eu încercam să acumulez cât mai multe cunoştinţe despre economia lumii pentru a putea să conduc cât de cât cum trebuie imperiul familiei

Erica se îndoia puternic că Henrik Wijkner făcea vreodată ceva doar cât de cât

― Imediat după nuntă ne-am întors în Suedia,

în această casă

Părinţii mei muriseră amândoi,

în cei câţiva ani cât am fost plecat în străinătate,

într-o stare din ce în ce mai rea,

dar Alex s-a apucat imediat s-o renoveze

Voia ca totul să fie perfect

Fiecare detaliu din casă,

mobila şi covoarele sunt fie piesele originale din casă de când aceasta a fost construită,

piese care au fost restaurate pentru a li se reda înfăţişarea iniţială,

Nici nu ştiu cât de multe anticariate a vizitat pentru a găsi exact aceleaşi obiecte care erau aici pe vremea stră-străbunicului

A avut multe fotografii care s-o ajute,

În acelaşi timp,

se mai ocupa şi cu înfiinţarea propriei galerii de artă şi chiar nu înţeleg cum s-a descurcat cu toate

? Henrik se gândi o vreme până să răspundă

perfecţionistă până la extrem

Celor care nu o cunoşteau ar fi putut să le pară arogantă,

dar asta era din pricina faptului că nu se apropia de la început de oameni

Alex a fost un om pentru care trebuia să te lupţi

Erica ştia bine ce voia el să spună

Farmecul enigmatic al lui Alex a făcut să fie considerată,

încă din copilărie,

chiar de către fetele care mai târziu se băteau pentru a prinde un loc lângă ea

? Voia să audă explicaţia lui

Henrik se uită afară pe fereastră

pentru prima oară de când păşise în casa Wijkner,

Ericăi i se păru că deosebeşte un sentiment în spatele măştii şarmante pe care acesta o afişa

― Îşi urma întotdeauna drumul

Nu-i păsa de restul oamenilor şi asta nu din răutate,

Alex n-avea pic de răutate

Pentru soţia mea,

cel mai important lucru era să nu fie rănită

Restul,

celelalte sentimente erau lăsate deoparte pentru acest scop,

dar dacă nu deschizi nimănui de teamă să nu fie vreun duşman,

Henrik tăcu

Apoi se uită la Erica

Erica nu-şi putu ascunde uimirea

Felul în care prietenia lor se terminase o făcuse să creadă că Alex îi întorsese spatele şi că nu se mai gândise niciodată la ea

― De un lucru spus de ea îmi aduc în mod special aminte

Mi-a zis că tu ai fost ultima prietenă adevărată pe care a avut-o

Un fel ciudat de a te exprima,

aş zice eu,

dar apoi n-a mai pomenit nimic de asta,

iar eu învăţasem deja că nu trebuie să o sâcâi cu întrebările

De aceea îţi spun ţie lucruri despre Alex pe care nu le-am mai spus nimănui

Ceva îmi spune că,

în ciuda anilor mulţi care v-au despărţit,

tu ai avut întotdeauna un loc special în inima soţiei me