PDF -UNU - cdn4librisro - Cameron West - Pumnalul Medici
Wait Loading...


PDF :1


Like and share and download

Cameron West - Pumnalul Medici

UNU - cdn4librisro

cdn4 libris ro userdocs pdf 472 Pumnalul Medici

Related PDF

UNU - cdn4librisro

cdn4 libris ro userdocs pdf 472 Pumnalul Medici
PDF

Cameroun - Code Marches Publics

DU DISPOSITIF DE CONTROLE DES ARCHES PUBLICS AU

PDF Code des marchés publics Droit Afrique droit afrique cameroun Cameroun Code 2004 marches publics pdf PDF Téléchargerkalieu elongo code des marchés publics cameroun 2018 pdf PDF Droit des marchés publics au Cameroun accueilbibliotheque

CameRoun

Cameroun - UNESCO-UNEVOC

PDF Accord France Cameroun relatif à la gestion concertée Migreurop migreurop Accord gestion concertee France Cameroun pdf PDF Renforcer les compétences au Cameroun World Bank Documents documents worldbank

Cameroun

Rapport national Habitat III - Version fev 16

Cameroun CAMEROUN – CONTRIBUTION A LA PREPARATION DU RAPPORT NATIONAL POUR LA FORMULATION DU LIVRE BLANC REGIONAL Renforcer les compétences au Cameroun développement inclusif de la main d' œuvre, compétitivité et croissance Directions du développement Washington  Corine, âgée de 21 ans, va bientôt

  1. Rapport Final Cameroun
  2. Renforcer les compétences au Cameroun
  3. cameroun
  4. la démobilisation collective au cameroun
  5. REPUBLIQUE DU CAMEROUN CONTRIBUTION PREVUE
  6. Note Cameroun
  7. Crise du Cameroun anglophone
  8. republique du cameroun
  9. choléra epidémiologie et réponse factsheet cameroun
  10. CONTRIBUTION DU CAMEROUN A LA REALISATION

PDF Il Museo del Costume Farnesiano di Gradoli Simulabo simulabo it quaderno 10 il museo del costume farnesiano di gradoli pdf PDF catalogo PRIMAVERA 2017 02 indd Miacherie itftp miacherie it cataloghi Cherie catalogo primavera 2017 pdf PDF

Camilla Lackberg - Fauritoarea de ingeri .pdf

Noutăţile Grupului Editorial Trei la - Editura Trei

PDF PDF Făuritoarea de îngeri by Camilla Läckberg Fiction & Literature koreamanagement download f uritoarea de ngeri by camilla l ckberg pdf PDF PDF A Little Cloud by James Joyce Fiction & Literature Books

Camilla Lackberg Predicatorul

CSIPOWERSCHOOLCOM Online Source For Free Ebook and Pdf Downloads

cdn4 libris ro userdocs pdf 498 Predicatorul Ziua începu promiþãtor Se trezi devreme, înaintea celorlalþi, îºi trase pe el hainele cât mai încet cu putinþã ºi reuºi sã se strecoare afarã neobservat csipowerschool La Sirene Camilla Lackberg file pdf Read Online La Sirene Camilla

Camilla LACKBERG - Printesa Gheturilor

Camilla Lackberg Il Predicatore - Ebooks Pdf Archive

PDF Untitledisaici asuscomm Camilla 20Lackberg Camilla 20Lackberg 20 20Printesa 20gheturilor 20 20scan 20(preutu) pdf PDF printesa gheturilor 18 decembrie BT qxp Libris cdn4 libris ro Printesa 20gheturilor 20 20Camilla 20Lackberg 20 pdf

Page 1 Page 2 Page 3 Page 4 Apr 23, 2011 an accomplished concert pianist, having won nationwide piano Camille Saint Saëns – Morceau de Concert for Harp and Orchestra 14 Francis Poulenc, Elegie for Horn and Piano

  1. Saint-saens-Morceau De Concert orig horn
  2. Jean Devémy and the Paris Conservatory Morceaux de Concours
  3. Saint-Saëns
  4. Camile Saint-Saens
  5. Morceau de concert op
  6. Cité de la musique
  7. Camille Saint
  8. Saëns
  9. Morceau de Concert for Harp and Orchestra
  10. Camille Saint-Saëns

PDF Saint saens Morceau De Concert orig horn Horn Mattershornmatters Saint saens Morceau De Concert orig horn pdf PDF Saint saens Morceau De Concert orig scorepetrucci mus auth gr IMSLP17499 Saint saens Morceau De Concert orig score pdf

  1. morceau de concert translation
  2. morceau de concert trumpet
  3. saint saens morceau de concert harp
Home back Next

Description

CAMERON WEST

PUMNALUL MEDICI

Traducere din limba engleză Anca Cristina Ilie

CAMERON WEST The Medici Dagger RAO International Publishing Company mai 2009

Nota autorului Reb,

cel care o să vă spună această poveste,

a fost inspirat de cel care a scris: Fiecare obstacol necesită efort

întreaga Italie dormea în acea înăbuşitoare noapte de august,

în clipa marii descoperiri

- adică,

care se dădu un pas în spate de lângă căldura emanată de cuptorul pentru forjare,

ţinând în palmă pumnalul rece,

Lama ascuţită luci în lumina portocalie,

iar picuri de sudoare se adunară ca nişte broboane pe firele de păr de pe încheieturile puternice ale bărbatului

Punând pumnalul cu vârful în sus într-o menghină,

omul ridică un baros şi lovi vârful tăişului cu toată puterea

Barosul de fier se frânse în două ca un pepene copt

Folosindu-şi extraordinara putere a raţiunii,

omul se chinui să înţeleagă acest miracol

Era un singur răspuns

Un ingredient incalculabil fusese adăugat la amestecul experimental de metale

Ridicându-şi privirea spre cer pe fereastră,

geniul contemplă o altă întrebare,

şi mai profundă: Oare incredibila lui descoperire va fi folosită în scopuri bune sau rele

? Urmărind solemn cum picăturile topite din cuptor alergau spre cerurile de catifea,

omul din Vinci luase o hotărâre

Şi de atunci,

Cu douăzeci de ani în urmă

UNU M-am afundat în canapeaua de piele din biroul spaţios al tatei,

sprijinit de o pernă ca o bomboană Chiclet mare şi fină

În cameră se simţea tensiunea

I-am aruncat o privire lui tata,

care zăcea prăbuşit pe scaunul lui,

cu coatele sprijinite pe biroul acoperit cu piele şi cu fruntea în mâini

Faţa îi era la doar câţiva centimetri de receptorul telefonului

care suna chiar mai rău decât în ziua de azi

Între degetele de la cealaltă mână rupsese un creion şi îl agita nervos

Vocea de la celălalt capăt al firului era a lui Ensign Hector Camacho,

un reprezentant al Gărzii de Coastă

a spus Camacho cu o indiferenţă caracteristică profesiei

Tata a tresărit de parcă ar fi călcat într-o piuneză

— Spuneţi că ar fi putut să cadă oriunde pe o rază de peste 50 de kilometri

? — Vreau să spun că… — Nu puteţi găsi avionul

? Nici nu vă închipuiţi ce importanţă are acest lucru,

ce consecinţe devastatoare decurg de aici

! Pe buza de sus îi lucea transpiraţia

— Încercaţi să vă liniştiţi,

Ştiu ce greu trebuie să vă fie să-l pierdeţi pe… domnul Greer

ca şi cum ar fi stat să cugete mai mult la asta,

Dumnezeule… Henry

! Ştiam că Henry Greer era pilotul şi curierul pe care îl trimisese tata în Franţa ca să aducă o pagină din însemnările lui Leonardo da Vinci

Tata i-a ignorat întrebarea

— Deci nu se poate să recuperaţi avionul în niciun fel

? — S-a scufundat în ape foarte adânci şi probabil la viteză foarte mare,

Tata a rupt încă o dată creionul galben din mână şi a aruncat nervos cele două bucăţi pe podea

gândindu-mă că poate ar trebui să plec să mă plimb puţin

Dar am rămas pe loc

Îmi pare foarte rău

Tata a rămas mut vreme de un minut,

până să-mi dau eu seama că plângea

Asta m-a impresionat şi am simţit şi eu la rândul meu că-mi vine să plâng

Din cutiuţă,

vocea lui Camacho s-a auzit din nou: — Domnule… domnule doctor

? — Mă anunţaţi dacă apare ceva

O bucată de hârtie

O bucăţică de hârtie

Orice pe care scrie ceva

— Vă sunăm imediat dacă găsim orice,

Tata a încercat să se adune

Ensign,

La revedere

a spus Camacho şi a închis telefonul

Tata a rămas cu privirea aţintită la telefonul mut

Eu m-am ridicat şi m-am dus în spatele lui,

camuflaţi de covorul maro gros

Când am pus mâna pe umărul lui,

mi-am dat seama că avea cămaşa udă de transpiraţie

A ridicat capul şi s-a uitat la mine printre lacrimi

S-a dus

umiditatea din Georgetown era aşa de mare,

încât părea că o perdea de duş din plastic fusese atârnată în faţa lunii de pe cer

Uneori,

după ce mama şi tata veneau să mă sărute de noapte bună şi apoi închideau uşa camerei mele,

mă dădeam jos din pat şi îngenuncheam în faţa geamului meu de la etajul al doilea,

îl deschideam şi-mi scoteam capul afară în noapte

Mă uitam câş la faţa ceţoasă a lunii şi simţeam aerul condiţionat suflând într-o parte şi aerul fierbinte şi lipicios în cealaltă parte,

până când începeam să transpir sau mă pişca un ţânţar

În seara aceea,

Mama s-a aplecat deasupra mea,

îmbrăcată în cămaşa ei de noapte albastră uşoară de bumbac,

fără machiaj

Am inspirat mirosul săpunului ei preferat

Mă uitam la ochii mamei în timp ce-mi aranja perna

„Ochii ei au culoarea ghindelor”,

mă gândeam eu

Liniştea pe care o iradiau de obicei lipsea în seara aceea

Iar cearşafurile erau prea strânse pe lângă mine

M-am mişcat să le mai lărgesc puţin cu degetele de la picioare

— Ai schimbat cearşafurile azi,

? — Nimic nu se compară cu nişte cearşafuri proaspete,

reuşind să-mi arunce un zâmbet

O să te simţi mai bine în ele acum

N-aveam nicio şansă să fac asta

M-am culcat pe spate,

iar mama mi-a tras pătura până sub bărbie

— Urcă şi tata să mă sărute înainte de culcare

Nu ştiu când o să urce el

Este… ştii,

Şi-a dus mâna la gură

Dacă plângea,

aş fi avut cu siguranţă un coşmar

Nu a fost vina lui

dar… S-a aşezat pe marginea patului şi mi-a pus o palmă pe piept

Am vrut să-i iau mâna,

dar braţele mele erau fixate pe lângă corp ca ale unei mumii

— Tata se simte răspunzător,

Dacă n-ar fi cumpărat însemnările pentru muzeu,

sau dacă s-ar fi dus să le aducă el însuşi,

în loc să trimită un curier… Este foarte… supărat

— O să se simtă mai bine mâine

? Se auzea doar zumzăitul uşor al aerului condiţionat

— Poate că acum n-o să mai găsească nimeni Pumnalul Medici,

Ce ar zice Leonardo despre asta

? — S-a întâmplat o tragedie astăzi

Pentru mulţi oameni

— Aş fi putut să fiu de ajutor

Aş fi putut să fac ceva

N-ai fi putut să faci nimic

Culcă-te acum

Totul o să fie bine

M-a sărutat pe obraz şi mi-a atins în treacăt lobul urechii

! am spus eu şi am mai inspirat o dată parfumul ei

Lumina de veghe

S-a oprit la uşă,

a aprins luminiţa şi a stins becul mare din tavan

— Umbre fericite dansează… a început ea

— … în lumina de veghe a lui Reb,

încheind astfel micul nostru ritual

A plecat şi i-am auzit paşii pe hol,

duşumeaua trosnind sub picioarele ei în locuri bine cunoscute

O să fie bine

Aş fi vrut să pot face ceva

Totul o să fie bine

“ Visam nişte vreascuri care ardeau într-un foc de tabără,

când deodată m-au trezit strigătele mamei

M-am ridicat şi mam uitat pe geam,

Focul de tabără

? Un al doilea strigăt m-a scos din starea de reverie

Am simţit miros de fum şi mi-am dat seama că lumina venea de la un foc adevărat,

care cuprinsese casa noastră din lemn

Fumul se strecura pe sub uşa camerei mele asemenea unei fantome care venea să mă ia

Am sărit din pat

covoraşul era ciudat de fierbinte sub picioarele mele desculţe

Am alergat la fereastră şi am deschis-o

Flăcările cuprinseseră toată casa

M-am uitat în sus şi am văzut şindrilele arzând şi aruncând tăciuni aprinşi,

care semănau cu un milion de licurici pe cerul nopţii

Vaierele maşinilor de pompieri au acoperit mugetul incendiului şi am auzit-o pe mama strigându-mă de undeva,

în timp ce mă dădeam înapoi,

făcându-mi drum afară pe fereastră,

M-am agăţat de pervaz cu o forţă de fier şi mă uitam în cameră,

aşteptând ceva

Mâinile au început să-mi tremure,

Chiar când a ajuns prima maşină de pompieri,

gonind pe aleea noastră îngustă,

uşa de la dormitorul meu s-a deschis fulgerător şi am văzut-o pe mama în prag,

înconjurată de

Privirile ni s-au întâlnit şi a strigat: — Reb

! Avea cămaşa de noapte în flăcări

Am auzit voci de bărbaţi care strigau la mine de dedesupt

Mama şi-a ridicat braţele şi a făcut doi paşi spre mine,

în timp ce casa s-a cutremurat şi acoperişul s-a prăbuşit zgomotos ca o mie de oase care se rup,

aruncând-o pe mama în eternitate

Am îngheţat o secundă,

suspendat într-un loc unde ghearele groazei nu puteau să mă ajungă

mi-am pus picioarele pe pervaz şi am simţit că o mie de săgeţi îmi străpung tălpile,

am împins peretele şi m-am întors pe jumătate,

ca atunci când te arunci în apă la bazin,

şi am atins pământul

Am auzit vaiete când am atins micul petic de iarbă de lângă ulmul din curbă şi m-am rostogolit,

Şi apoi am văzut doar negru în faţa ochilor

Ştiu însă că era un bărbat,

pentru că vocea era profundă şi venea de undeva,

de deasupra unor căluţi-de-mare aurii care pluteau într-un ocean de un albastru celest

— Poţi să te uiţi la mine,

Am scrutat creaturile ciudate,

invidios pe neînsufleţirea lor

— Mă uit la dumneavoastră,

am răspuns eu fără nicio intonaţie

Mi-a prins faţa în mâinile reci,

a înghiţit cu zgomot şi apoi a spus calm,

aproape plângând: — Poţi să te uiţi la mine,

? Mi-am dat seama că se gândea probabil la propriii copii

Îl compătimeam pentru că trebuia să fie el cel care îmi dădea vestea

Totuşi,

Pur şi simplu,

în timp ce eu mă amestecam printre caii-de-mare

Nici măcar nu era o veste nouă

mă gândeam eu

În prezent

DOI Am ţâşnit prin fereastra de la etajul al treilea al castelului uriaş exact în momentul în care întregul nivel a sărit în aer

Am aterizat pe burtă pe acoperişul plin de zăpadă de la etajul al doilea,

apoi am făcut o coborâre în stil Superman pe panta abruptă de zece metri

A început să se tragă din pădurea din apropiere,

iar în jurul meu săreau aşchii de peste tot

Am reuşit să mă răsucesc chiar înainte să cad de pe acoperiş

Am alunecat peste margine cu picioarele înainte şi m-am prins cu vârfurile degetelor de burlan

Unul dintre bărbaţii din pădure a strigat ceva în ruseşte

Am auzit două răpăieli de puşti şi am simţit pişcăturile metalice şi pe o parte şi pe cealaltă

Partea de jgheab de care mă ţineam s-a rupt cu zgomot şi am căzut de la mai bine de cinci metri înălţime,

abia apucând să ating bucata de burlan ruptă

M-am rostogolit pe terenul râpos şi alunecos şi m-am dus la vale,

ca un conducător de snow-board pe sania lui

Patru indivizi au sărit pe snow-mobile,

le-au zbârnâit şi au pornit după mine

Mi-am scos şi eu pistolul din tocul de umăr,

aflat la ceva distanţă şi am tras de trei ori

Şoferul şi-a dus mâna la piept,

iar vehiculul s-a lovit de un copac şi a explodat

În timp ce a doua sanie se apropia,

am intrat într-un luminiş deschis şi prăpăstios

La vreo cincizeci de metri mai încolo,

un planor roşu cu galben stătea pe marginea unei stânci abrupte

M-am îndreptat spre planor şi m-am ghemuit

îmi simţeam coapsele încordate când mă pregăteam de plonjare

Într-o clipă,

pământul a dispărut,

conducătorul snow-mobilului din spatele meu a virat chiar pe marginea prăpastiei

Mi-am arcuit spatele şi mi-am întins fiecare fibră din braţe şi degete spre planorul cu aripi şi m-am ţinut bine de tot de el

Planorul a plonjat brusc

Cineva cu nişte bicepşi mai puternici ar fi putut să-l oprească,

însă m-am aplecat înainte,

apoi am făcut la dreapta şi am început să ne răsucim

cinci secunde terifiante au trecut până când am reuşit

să-mi găsesc echilibrul pentru trupul meu de aproape nouăzeci de kilograme

m-am agăţat de mâner cu toată puterea şi am tras planorul direct spre lacul albastru şi îngheţat

! Ce s-a întâmplat acolo sus

? Mi-am legat hamurile de mânerul planorului

Îmi tremurau mâinile,

dar nu de la aerul rece de munte

Era răul de înălţime

Nu le fac publice niciodată

? am spus în microfonul de la rever,

în timp ce simţeam fluxul de adrenalină

! Dar ne provoci atacuri de inimă

Cine a zis să te răsuceşti

nu s-a întâmplat nimic rău,

aşa este

aşa este

Mulţumesc,

Pusesem la cale toată scena

Fusese cea mai tare

Ştiam că aşa va fi

Ştiam de când am vorbit cu Charlie,

că va fi cu răsuciri

El nu fusese de acord,

dar îi jurasem că o să fie bine

— Gândeşte-te cine o să se laude cu asta,

i-am zis

în fond şi la urma urmei,

poţi oricând să te opreşti şi să-ţi dai drumul cu paraşuta

Charlie nu ştia că eu o lăsasem pe a mea în maşină

Nouă camere filmau

O dimineaţă rodnică la muncă şi finalul filmului pentru mine

Mai târziu,

aveau să lipească la montaj scenele cu actorul principal,

Tom Sloane,

un bărbat spilcuit şi cool care-şi cerea scuze de la un pilot de planoare: „Îmi cer scuze că am venit neanunţat“

Între timp,

Charlie îmi făcea semn cu degetul mare în sus,

mi-am descleştat o mână şi m-am tras de lobul urechii,

seama că am avut rău de înălţime

Când m-am întors la locul meu,

îşi dădeau palme pe spate,

toţi le mulţumeau tuturor şi-şi luau la revedere până data viitoare

Mi-am făcut rondul repede,

apoi mi-am schimbat costumul de filmare cu un tricou strâmt negru,

geacă de piele maro de tanchist şi ghete Beatle

Mă pregăteam să plec,

când producătorul,

o femeie subţire pe nume Rhonda,

însoţită chiar de actorul principal

Tom era cam de aceeaşi statură cu mine şi semănăm foarte tare

Însă cea mai mare calitate a lui,

pe lângă o dantură perfectă,

era mâncarea de spanac cu ciuperci a nevestei lui

Am auzit-o pe Rhonda spunându-i: — Glumeşti

putem să te arătăm pe tine dormind două ore şi tot face o sută cincizeci de milioane

Şi asta numai pe plan intern

Astăzi am căzut şi am zburat,

şi tot am avut rău de înălţime

Mi-am băgat mâinile în buzunare

Tom mi-a aruncat zâmbetul lui preferat

Încercau să te omoare

Foarte macho

Dar ce-a fost cu răsucirea aia,

? Ai s-o păţeşti într-o zi

! Tu nu ştii ce înseamnă „pericol”

? — „Pericol” este numele meu de familie,

zâmbind forţat

Ea a râs

— Hai să mergem toţi să sărbătorim

arătând înspre Jaguarul meu XK-E gri metalizat

Mi-am lăsat nişte prosoape în maşina de spălat

Simţeam că mă sufoc,

trebuia să plec cât mai repede de acolo

Tom s-a întors spre Rhonda

Ce vrea să spună cu asta,

În timp ce ieşeam de acolo,

am auzit-o pe Rhonda liniştindu-l cu ceva de genul: „Cascadorii ăştia… Nişte ciudaţi într-o lume ciudată”

Am tras pe dreapta la prima toaletă publică de pe autostradă,

am căzut în genunchi şi am vomitat peste florile de câmp de pe marginea şoselei

„Rhonda aproape că avea dreptate

Doar că n-am s-o păţesc într-o bună zi

Am păţit-o deja

!” * * * Soarele cald de la sfârşitul după-amiezii trona deasupra mării strălucitoare,

în vreme ce eu intram pe aleea ce ducea spre bungalow-ul meu din Malibu

Am lăsat motorul să mai meargă puţin,

pentru că nu voiam să aud huruitul lui obosit după ce îl opream

Am intrat în casă fără tragere de inimă,

un tricou cu o gaură în el şi pantofii sport

Trebuia să ies şi să alerg

Nu aş fi vrut

Dar trebuia să… respir… să transpir

Uneori,

când alerg,

şi devin un om al junglei cu o pânză prinsă în jurul taliei şi cu picioarele goale

în timp ce maimuţele ţipă împrejur,

iar panterele îmi „prind” mirosul şi salivează de poftă

Mintea mi se goleşte în acea junglă şi văd bestia neagră înainte să mă lovească şi o evit sau,

în cel mai rău caz,

îi aţintesc privirea şi izbucnesc într-un hohot isteric de râs,

până să-şi înfigă colţii ascuţiţi în gâtul meu

Deja ştiu ce înseamnă moartea

Am ştiut chiar în clipa în care acoperişul casei mi-a umbrit viaţa,

clipa în care am dat drumul la pervaz şi am sărit

Ultima oară când am murit n-am apucat să râd

Aşa că acum,

cel mai important este să râd

Mi-am făcut rondul de aproape şapte kilometri de la aleea din faţa casei,

până când m-am oprit transpirat,

apoi am intrat şi mi-am făcut un duş

Am gătit nişte scoici în sos de ghimbir şi arpagic proaspăt,

mi-am turnat un pahar şi m-am mutat cu farfuria în living

Pe fundal se auzea încet Pastorala lui Beethoven

Privirea mea a străbătut încăperea,

peste rândurile de cărţi de artă aliniate pe etajere,

până la urmele de pe covor,

unde stătuse până de curând un scaun greu,

Am încercat să nu mă uit la locul gol,

însă liberul arbitru mă părăsise de când Emily plecase în urmă cu trei săptămâni,

Nu i-am cerut să plece,

însă amândoi ştiam că relaţia noastră era sortită eşecului

Am venit acasă de la o filmare şi am găsit-o făcându-şi bagajele,

împărţind cele câteva lucruri pe care le cumpăraserăm împreună

Urmele lăsate de Emily nu erau primele

În acel moment,

încă o dată,

că vor fi ultimele

Spusese că nu era supărată pe mine,

era supărată pe ea însăşi

N-am oprit-o din recitarea litaniei păcatelor mele,

cu toate că le mai auzisem: asumarea riscurilor până la limita autodistrugerii,

chestiuni legate de durere şi de pierdere,

lăsate nerezolvate,

incapacitatea de a-mi asuma angajamente

în timp ce-mi dădea cheia de la uşă,

mi-a spus că trebuia să văd ce era cu visele mele,

apoi a încheiat cu ceea ce ea numea „obsesia mea cu Ginevra de’ Benci“

Mi-am cerut scuze de la Emily şi vorbeam serios

Ştiam că nu sunt potrivit pentru ea

M-a mângâiat tandru pe obraz,

spunând că îşi asuma toată responsabilitatea pentru propriile greşeli

Am ascultat atent zgomotul pantofilor ei pe alee,

apoi i-am auzit uşa maşinii deschizându-se şi închizându-se şi motorul pornind şi apoi dispărând în depărtare

Apoi nu am mai auzit nimic altceva decât sunetul muzicii,

sunetul trist de a fi greşeala cuiva

Am păşit pe urmele zimţate de pe covor şi m-am aşezat cu picioarele încrucişate pe jos între ele,

între o pernă de orlon şi o suferinţă veche

Ochii îmi înotau în lacrimi

Privirea mi-a alunecat spre reproducerea portretului făcut de Leonardo Ginevrei de’ Benci

am reuşit s-o păstrez lângă mine

Ajută-mă

am început să-mi masez tâmplele care pulsau,

iar lacrimile mi se scurgeau pe lângă nări peste buze

Gustul lor sărat m-a îndurerat şi mai tare

Gândurile m-au purtat înapoi,

pe când timpul nu stătuse încă în loc pentru mine,

ducându-mă până la National Gallery din Washington,

acolo unde tata era custodele Departamentului de artă renascentistă,

iar eu mă plimbam prin Sala Rembrandt,

care era îmbrăcată în lemn de stejar

Pe lambriul de lux erau atârnate comori incredibile,

fiecare tablou înfăţişând o explozie de emoţie,

prinzând pentru eternitate sentimentele intrinseci ale subiectului,

în afară de pictorul însuşi,

de prăfuirea timpului şi de oasele uitate

printre Doamna cu evantai din pene de struţ,

Filosoful,

Fata cu mătura şi portretul iubitei sale soţii Saskia,

Stăteam acolo,

la niciun metru de faţa maestrului

mai tristă decât cea mai plângătoare salcie

Saskia murise,

iar el pierduse favoarea claselor superioare,

ajunsese falit şi era disperat

„Dar uitaţi-vă la pălăria lui,

Cât de delicată şi moale este,

” Mama mă lua atunci de mână,

aşa cum făcea mereu când stăteam în faţa autoportretului şi un vânt neliniştit vechi de trei sute de ani sufla printre noi

Eu şi mama nu ne puteam lua ochii de la ochii lui Rembrandt

amândoi ştiam că priveam direct în sufletul lui

Am ridicat paharul de vin

— În cinstea durerii şi pierderii… şi ruinării,

am spus eu către Rembrandt şi către mine însumi,

şi am băut o gură de vin

Şi în cinstea ta,

am făcut din cap către Ginevra de’ Benci,

amintindu-mi de câte ori am plecat pe furiş de lângă părinţii mei,

cu ghetele mele Beatle bocănind printre turiştii adunaţi la un loc ca grămezile de icre de homar,

Portretul ei,

singura pictură a lui Leonardo da Vinci existentă în Statele Unite,

a fost cea mai importantă achiziţie din timpul mandatului de custode al tatălui meu

O cumpărase de la prinţul de Liechtenstein în schimbul a cinci milioane de dolari,

la acea vreme cea mai mare sumă de bani plătită vreodată pentru o operă de artă

Pentru tata,

Pentru mine,

îmi captivase sufletul curios cu mult înainte de a mă apropia de rama aurită,

îmbrăcată în sticlă,

care o proteja de atingerea oamenilor

când în cele din urmă am ajuns la ea,

Ginny a devenit singurul meu confident

Îmi asculta răbdătoare lista dorinţelor de Crăciun,

fără sămi provoace niciodată nici cea mai mică mustrare de conştiinţă

M-a întâmpinat când am coborât din autobuz,

imediat după ce am terminat clasa a treia

Şi am găsit-o acolo în fiecare zi după aceea,

ori de câte ori veneam să mă întâlnesc cu tata

Eu şi Ginny stăteam împreună până când tata termina lucrul,

Era un spectacol să ne vezi

Leonardo a pictat portretul Ginevrei cam prin 1474,

când ea avea deja douăzeci şi şase de ani

Tata mi-a povestit că ea se autonumea „tigroaică de munte“,

deşi pictura lui Leonardo o făcea să pară la fel de fină şi tristă ca ultima petală a unui trandafir solitar

Mă întrebam despre ce vorbiseră ei acolo,

lângă ienupăr

Leonardo probabil că îi pictase mâinile

Nimeni nu avea dreptul să comită o asemenea nedreptate faţă de Ginny

Am luat una cu furculiţa,

dar apoi am lăsat furculiţa jos

Am sorbit restul vinului şi o picătură mi s-a prelins în jos pe barbă şi pe bluză

Am auzit telefonul sunând

Am lăsat farfuria şi paharul jos şi am răspuns

O voce hârşâită a şoptit: — Rollo Ebehart Barnett

M-am gândit de îndată la editorul de la Publisher’s Clearing House

— Sunteţi fiul domnului doctor Rollo Barnett,

care a fost custode la National Gallery

? — Da… Am auzit apoi o tuse hârâită şi omul şi-a dres vocea

— L-am cunoscut pe tatăl dumneavoastră

? — Trebuie să vă spun câteva lucruri

Lucruri importante

? — Vă aşteaptă un bilet la ghişeul American Airlines de la LAX1

mai bine îmi spuneţi despre ce este vorba

Am simţit în gură gust de fiere amară

Am auzit ecoul ţipetelor mamei stinse cu peste douăzeci de ani în urmă

? am reuşit să îngaim până la urmă

Este un bilet valabil în orice zi,

dar ai face bine să vii mâine la prima oră

Apoi convorbirea s-a întrerupt

Am rămas o clipă cu receptorul la ureche,

spre curtea din spatele casei şi m-am înfiorat

O veveriţă s-a repezit în sus pe un copac

Am urmărit-o cu privirea

întuneric,

Unde e luna

!“ Am mijit ochii şi m-am uitat spre ea până când am văzut faţa cunoscută

Aerul care îmi umplea plămânii nu putea să răcorească tăciunii aprinşi care îmi încinseseră mintea

Mi-am dat seama că stăteam cu receptorul la ureche şi l-am trântit

Am găsit numărul de la American Airlines şi am dat telefon

O vânzătoare pe nume Kayla mi-a confirmat că exista un bilet dus-întors pentru orice dată voiam,

La Denver,

— Un anume domn Harvey Grant,

Cine dracu’ este Harvey Grant

Vorbeam singur

— Doriţi să faceţi o rezervare

? Mi-am trecut degetele prin păr

am simţit o furnicătură răspândindu-se în jos spre gât şi umeri

nu prea mă dau în vânt după zborul cu avionul,

Pot să vă ajut cu o rezervare

Când este primul zbor mâine-dimineaţă

? * * * A doua zi dimineaţa la opt cincizeci,

maşina mea se afla deja în zona de parcare pe termen scurt,

cu biletul vârât în buzunarul din spate al blugilor şi cu un plic de American Airlines în mână

Stăteam rezemat de un stand de ziare cu un acoperiş cu dungi roşii şi albe şi am deschis plicul

Îmi tremura mâna puţin

? Înăuntru nu era niciun bilet,

doar două faxuri: instrucţiuni cum să ajung la o adresă din Denver şi copia unui articol din ziua precedentă din ziarul Denver Post

Articolul spunea: Veneţia,

Printr-o groaznică tragedie,

Fausto Arezzione,

a murit astăzi întrun incendiu care i-a distrus magazinul şi tot ce era în el

Se pare că în anticariat se afla şi o pagină inestimabilă din însemnările lui Leonardo da Vinci

La începutul acestei săptămâni,

Arezzione a dat un telefon la Gallerie dell’Accademia,

un reputat muzeu şi şcoală de artă,

pentru a raporta descoperirea unei foi care cuprindea şi un desen a ceea ce Leonardo descria ca fiind „Cercurile Adevărului”,

la care s-a referit în mai multe dintre însemnările sale ca fiind cheia către locaţia unde se află legendarul Pumnal Medici

Misterul a învăluit Pumnalul Medici încă din 1491,

când Lorenzo de Medici l-a însărcinat pe Leonardo să producă acest obiect în memoria morţii fratelui său mai mic,

Giuliano,

care fusese rănit mortal de duşmanii familiei de Medici,

într-o încercare de a îndepărta familia de la puterea Florenţei

Leonardo n-a predat niciodată pumnalul

Legenda care îl înconjoară a început odată cu descoperirea,

în 1608,

a unui manuscris numit Codex Arundel,

în care Leonardo a scris următoarele cuvinte,

urmate de desenul unui pumnal magnific:

Prin zgomotul aeroportului aglomerat,

răzbătea până la mine vocea tatei,

care îmi spunea cuvintele lui Leonardo cuvinte pe care le-am memorat alături de tata,

mâneca de la cămaşa lui de bumbac de Oxford atingând bluza pijamalei mele de flanel

„S-a întâmplat ceva ce nu pot explica

În timp ce fabricam pumnalul pentru il Magnifico,

am dat de un amestec de metale care,

devine aproape la fel de uşor ca aerul

Dacă aş încerca,

iar produsul final nu poate fi deformat sau rupt în niciun fel

Iar această lamă are o muchie mai ascuţită decât s-a văzut vreodată

Lumea nu este pregătită să primească un material care poate fi transformat în arme indestructibile ale morţii

Nimic bun n-ar putea să iasă din asta

Războiul este o nebunie sălbatică

Însă eu mă uit dincolo de noi,

către un viitor glorios,

în care ştiinţa este conducătorul binefăcător,

în care omul,

fără să fie mânat de intenţii malefice,

ar putea să utilizeze această descoperire extraordinară pentru cele mai nobile scopuri

Aşa că am să păstrez pumnalul pentru acel om al viitorului

Iar Cercurile Adevărului îl vor conduce pe acest om la el

Omul din Vinci,

care cumpăra păsări în colivii doar ca să le elibereze,

descoperise un aliaj indestructibil şi simţise că era responsabilitatea lui să-l păstreze secret pentru un om al viitorului

Ascunsese Pumnalul Medici undeva,

cu aproape cinci sute de ani în urmă,

şi lăsase secretul despre locul unde

se afla acesta într-un fel de mesaj criptic pe care îl numea „Cercurile Adevărului”

Am aruncat o privire la restul paragrafului din articol,

deşi bănuiam deja ce ar putea scrie

În 1980,

Franţa,

pagină despre care se credea că ar conţine Cercurile Adevărului,

a fost distrusă în mod tragic atunci când avionul particular care o aducea la National Gallery of Art din Washington s-a prăbuşit în Oceanul Atlantic,

ucigându-l şi pe curierul care pilota singur avionul

De la acel incident,

toate speranţele de a descoperi legendarul pumnal au fost pierdute până la descoperirea recentă,

despre care experţii cred că ar fi conţinut un duplicat al Cercurilor

Un purtător de cuvânt de la Gallerie dell’Accademia a declarat că însemnările fuseseră văzute de o persoană din conducere,

însă nu a fost făcută nicio fotocopie

Se pare că însemnările s-au pierdut în flăcările incendiului

Am verificat plicul

Nu mai era nimic altceva

Am împăturit instrucţiunile şi articolul,

le-am băgat în buzunarul de la spate al blugilor şi mi-am cumpărat o pungă mică de caju prăjit

Punga era în roşu şi alb,

M-am îndreptat spre o poartă goală,

fărâmiţându-le şi transformându-le în pastă,

până când au început să mă doară fălcile

Cercurile Adevărului

Pumnalul Medici

Cine era Harvey Grant

TREI Trei ore şi cincizeci de minute mai târziu,

am parcat Mustangul decapotabil închiriat sub arcada de la intrarea unei pensiuni frumoase,

de la începutul secolului XX,

Pe o firmă gravată în lemn şi pictată era scris: THE WILLOWS

Trei trepte mari de cărămidă duceau la o uşă masivă,

cu vreo zece plante înflorite în ghivece ceramice vopsite,

ca nişte santinele străjuind de o parte şi de alta

Am apăsat pe soneria de lângă uşa dublă de stejar

Câteva clipe mai târziu,

a apărut o femeie de vârstă mijlocie,

cu faţa pistruiată şi ochelari cocoţaţi pe nasul ascuţit

Era îmbrăcată cu o uniformă albă de asistentă şi pantofi de cauciuc

Pe piept,

în partea stângă,

avea un ecuson pe care scria PEGGY

Vă pot ajuta

Caut un… nu ştiu,

? — Oamenii nu sunt pacienţi aici,

Aici este un cămin

Domnule… — Reb Barnett,

— Oamenii vin aici ca să-şi sfârşească viaţa într-o atmosferă liniştită,

Este aici

Este aici

Ce ştiţi despre el

? Peggy şi-a acoperit nasul şi gura şi a strănutat

Şi-a cerut scuze

Înainte să răspundă,

Mi se întâmplă în fiecare an

Am intrat şi am închis uşa în urma mea

Era un hol mare şi răcoros,

care probabil că arăta şi mai auster la începutul secolului,

când oameni bogaţi cu haine închise la culoare îi traversau podeaua

Am repetat întrebarea despre Harvey Grant

Peggy şi-a mai masat o dată nasul

— Nu am voie să dau informaţii despre oaspeţii noştri,

Îmi pare rău

Este împotriva regulamentului

Vă voi conduce la dumnealui în cameră

Am urmat-o pe Peggy în sus,

pe o scară de lemn acoperită cu un covor gri gros şi o balustradă bogat sculptată

La capătul unui hol lung,

Pantofii ei de cauciuc lipăiau pe podeaua de lemn,

până când a ajuns la covorul oriental

Păreau nou-nouţi

Am intrat şi eu după ea

Perdelele erau trase,

iar camera foarte slab luminată

Câteva flori proaspăt tăiate se aflau pe o masă lângă un bătrân care stătea întins pe un pat dublu,

într-un colţ

Era aproape chel,

cu excepţia unor smocuri de păr argintiu

o piele palidă îi acoperea oasele fragile ale feţei şi ale umerilor,

ca membrana aripilor de liliac

Avea ochii închişi şi nemişcaţi

Am crezut că era mort până când i s-a mişcat pieptul şi a scos un şuierat pe gură

? Pleoapele muribundului s-au ridicat ca uşile cu balamalele ruginite ale garajului,

iar el s-a uitat la ea cu o privire lăptoasă

Ea a adăugat: Vizitatorul dumitale e aici

Harvey Grant a întors capul încetişor până când privirea lui a întâlnit-o pe a mea

Femeia s-a retras fără să se uite la mine,

dar am fost recunoscător pentru dâra de parfum pe care a lăsat-o în urma ei

M-am apropiat de bărbat

Curierul

Am scuturat din cap de parcă mi-ar fi intrat o muscă în ureche,

Gâtul mi se uscase şi nu era destul aer în cameră

— Dar… avionul dumitale s-a prăbuşit

Ai fost… Greer a inspirat adânc,

Apoi a ridicat o mână fără păr de sub pătură şi şi-a aşezat-o pe piept

O cicatrice adâncă îi brăzda braţul în diagonală

A întins un deget cu unghia lungă spre un scaun,

făcându-mi semn să mă aşez

Am să-ţi spun câteva lucruri

Am căutat cu mâna în spatele meu,

am simţit scaunul şi mam aşezat

Greer s-a uitat la mine aproape un minut fără să spună nimic

Am început să mă agit

— Ai auzit vreodată numele Werner Krell

Producător de arme

Ai murit,

! Eram acolo când tata a primit telefonul de la Garda de Coastă

Mai lucrează încă

Am tras puţin draperia

O fâşie de lumină lată de vreo treizeci de centimetri s-a reflectat peste pat

Greer a gemut

Pielea îi era aproape prăfuită în lumină

Am lăsat draperia să cadă şi aceasta s-a aranjat la loc în dreptul geamului

— În ziua în care tatăl tău m-a trimis să aduc însemnările lui Leonardo din Franţa,

Krell voia acele însemnări,

era obsedat de ani de zile de ele

Era convins că Pumnalul se afla undeva,

aşa cum credea şi tatăl tău

Tecci mi-a oferit o sumă mare de bani în schimbul însemnărilor

Foarte mulţi bani

A fost mutarea mea,

Am luat banii şi am înscenat accidentul

până la tata,

care primea la telefon veştile

A fost prima oară când l-am văzut plângând

Şi ultima oară

— M-am întâlnit cu ei într-un tren,

umezindu-şi buzele uscate cu limba

Stăteam pe culoarul vagonului şi-l aşteptam pe Krell,

În schimb,

Brunet,

Cu o cobră tatuată în jurul gâtului

Avea valiza cu banii

Traversam un pod

Roddard

Eram agitat

Ceva nu mi se părea în regulă

Şi nu era

Tecci a scos un cuţit şi asta a fost

am ştiut că mi s-a înfundat

L-am scuipat în faţă şi am apucat valiza

Greer a ridicat braţul puţin şi apoi l-a lăsat jos

M-a lovit,

L-am lovit şi eu cu piciorul,

şi am sărit

Şaizeci de metri până în râu

Mi-am rupt picioarele

Am observat atunci ceea ce trebuie să fi fost o încâlceală pe sub pătură,

în timp ce omul tuşea ca să îşi cureţe plămânii

— Am stat doi ani într-o tabără-puşcărie din Nam,

Am ştiut cum să supravieţuiesc

Am luat-o în jos pe râu

Nu m-au mai găsit niciodată

Ai avut dreptate,

când ai spus că am murit

Am fost ca şi mort

Greer a tuşit,

iar sunetul pe care îl scotea semăna cu al unui horn de la un furnal cu cărbuni

A trecut aproape un minut până când a reuşit să respire iar

— Deci m-ai chemat aici pentru confesiunea de dinainte de moarte

Sau pur şi simplu ai simţit nevoia să mă înviorezi

? — Am venit pentru că mi-ai spus că ştii ceva despre incendiu

Ce este cu incendiul

Te-am urmărit multă vreme

M-am bucurat că profesoara aceea de colegiu văduvă te-a adoptat după ce au murit părinţii tăi

Doamna Tucker,

aşa este

Sunt sigur că te-a crescut cum se cuvine

De ce crezi asta

? — Nu m-ai strâns încă de gât

Greer… Zâmbetul lui Greer a dispărut

— Cred că Nolo Tecci venise să-l caute pe tatăl tău şi a dat foc casei

Într-o clipă,

iar eu pluteam spre pământ prin aerul care mirosea a fum

Am strâns ochii,

încercând să mă concentrez,

să pun piesele una lângă alta

Vocile trăgeau de mine să mă rupă

„Focul a fost pus intenţionat

Cred că există o mică posibilitate

Casele astea vechi se aprind ca iasca

Şi în plus,

cine să vrea să facă rău familiei Barnett

Să nu ne audă băiatul

" Am deschis ochii şi am inspirat,

iar furia şi dezgustul îmi provocau dureri de stomac

De ce să fi făcut asta

— Pentru orice eventualitate,

dacă eu aş fi supravieţuit,

Dacă i-aş fi dus tatălui tău însemnările,

păcălindul pe Krell

Tatăl tău nu avea însemnările,

dar Krell şi Tecci nu ştiau asta

Tecci trebuia să verifice

Probabil că l-a torturat pe tatăl tău înainte de a-l omorî şi apoi a dat foc casei doar ca să se distreze

I-am văzut privirea din ochi când se pregătea să mă omoare pe mine

Cred că s-a simţit bine

Am rămas cu privirea holbată la fiinţa aceea umană jalnică,

mâncată de boală

Greer a oftat

— Nu mi-ai răspuns când te-am întrebat dacă tu crezi în destin

Nimeni nu se joacă aşa cu mine,

Nimeni nu rămâne imun la asta

M-am îndreptat spre uşă

Am plecat de aici

Ăsta e jocul tău acum,

Rollo Ebehart Barnett Jr

Ucigaşul părinţilor tăi este încă în libertate

Dacă găseşti însemnările anticarului,

îl găseşti pe Tecci

M-am oprit

Greer reuşise să mă facă să mă opresc

— Dar însemnările au fost distruse

N-aveau cum

Şi indiferent ce a găsit anticarul din Veneţia,

nu erau însemnările originale

Poate că da Vinci a făcut un duplicat

Poate că sunt partea a doua a… — Leonardo,

Îl cheamă Leonardo

Nu-i spune da Vinci

Nu e respectuos

Chiar mai bine

Degetele de la picioare mi s-au strâns involuntar în ghete

palmele au început să-mi transpire

— Nolo Tecci l-a omorât pe italian,

I-a dat foc pentru însemnări

Exact aşa cum a făcut cu tatăl tău

N-am mai putut suporta şi m-am repezit la bătrân

M-am oprit deasupra lui,

strângeam şi descleştam pumnii,

clocoteam de furie ca apa dintr-un ibric pus pe foc

M-am uitat în ochii lui ca de ceară,

iar răsuflarea mea i-a mişcat un smoc de păr argintiu

Greer şi-a arcuit gâtul,

de parcă m-ar fi îndemnat să-l strangulez

După un minut,

Tatăl tău voia acel pumnal,

dar lăcomia mea s-a pus în cale

Nu mai sunt lacom

Acum ce o să faci

ridicând receptorul telefonului de lângă patul lui şi arătându-i-l

Iar dumneata ai să le povesteşti ce mi-ai povestit mie acum

Greer a scuturat din cap

Am trântit receptorul

Zgomotul a răsunat în camera tăcută

Krell este prea puternic pentru poliţie,

a spus Greer cu vocea răguşită

În al doilea rând,

nu vrei nici tu să ai de-a face cu poliţia

— Nu-mi spune dumneata mie ce vreau eu… — Fiul custodelui de la muzeu obţine o diplomă în Istoria Artei şi ce face

nu vrei să fii un cetăţean model,

Vrei riscuri

Vrei acţiune

Poate vrei chiar răzbunare acum

Asta e aventura ta,

? Poţi să găseşti Pumnalul Medici

Să răzbuni moartea părinţilor tăi

Asta e soarta ta

Am închis ochii şi am început să tremur

Furia mi-a trezit demonii,

iar aceştia au început să danseze pe sufletul meu,

înfricoşător,

care scutura zidurile reci şi umede ale peşterii în care zăcusem într-un somn de moarte,

începând din acea noapte din 1980

Căldura înfiorătoare a o mie de sori s-a aprins,

scoţând la iveală un univers încremenit,

! Mi-am imaginat vârful pumnalului lui Leonardo croindu-şi drum prin istorie până la mine

Am simţit că înnebunesc

M-a cuprins ameţeala şi o clipă aproape că am râs în hohote de absurditatea clipei,

Şi totul venea de la Henry Greer

Avea dreptate

Voiam răzbunare

Am deschis ochii

— Ce s-a întâmplat cu însemnările originale

? Greer a întors capul într-o parte

În acel moment am zărit un colţ de hârtie îngălbenită care abia se ivea de sub un colţ al pernei

ridicând capul cu bruma de putere pe care o mai avea

Am luat cu grijă hârtia de sub pernă şi am inspirat adânc

Ţineam în mână însemnările lui Leonardo

Întorcând documentul fragil pe toate părţile,

Pe o parte era desenat un pumnal şi alături de el un paragraf scris cu grafia pedantă a lui Leonardo,

Iar pe verso,

care semăna cu o ţintă delicată,

compusă din zece inele individuale,

fiecare inel fiind format din semne minuscule aranjate aparent la întâmplare

Cercurile Adevărului

de data asta reprezentând trei tuburi de formă triunghiulară,

adunate la un loc ca telescopul unui marinar interconectat cu scripeţi şi susţinut de câte un picior pe fiecare parte

Am pus degetul pe cerneala uscată

Pana care fusese ţinută de mâna care a dat lumii Fecioara între stânci,

Mona Lisa

Am ridicat privirea de pe pagină şi m-am uitat la Greer

— De ce n-ai încercat să îl rezolvi tu

? Greer a trecut cu privirea peste pătura care îi acoperea trupul distrus

— Ai fi putut să spui cuiva,

să facă asta,

închizând ochii

puteam să văd harta de capilare roşii din ochii lui

dacă toată povestea asta este adevărată… atunci tu şi Tecci sunteţi cei care ne-aţi ucis

Greer tuşi,

volan şi cu cealaltă ţinând însemnările lui Leonardo,

în avionul care mă ducea înapoi acasă,

iar gândurile mă sfâşiau asemenea unui stol de vulturi

Incendiu

Întrebări nesfârşite

Părinţii mei ucişi

? Un bărbat pe nume Nolo Tecci fusese la mine acasă

? Îmi distrusese viaţa din temelii

? Ăsta e motivul pentru care am murit noi

?“ Mi-l aminteam pe tata jubilând de bucurie în ziua în care îl trimisese pe Henry Greer după însemnări,

sigur că îl vor conduce la Pumnalul Medici

Discuţia noastră despre lucrurile glorioase care puteau fi făcute din aliajul pumnalului

automobile mai uşoare decât aerul

Iar apoi,

visurile lui reduse la cenuşă aruncată ca praful în ochi

Am ajuns acasă la ora zece

Un pachet de mărimea unei valize,

fără adresa expeditorului,

se afla lângă uşa de la intrare

L-am adus înăuntru,

am aprins luminile şi l-am deschis

În cutie era o geantă de piele

Am simţit cât era de grea când am scos-o din cutie şi am aşezat-o pe măsuţa din living

Înăuntru era un sac pentru rufe strâns la gură

Lărgind sfoara,

am descoperit legaţi laolaltă o grămadă de bani bancnote de o sută de dolari în pachete a zece mii de dolari

Cu mâinile tremurânde am numărat două sute de legături adică două milioane de dolari

Am căutat pagina cu însemnările lui Leonardo

Cuvintele lui,

gândurile lui mi-au mângâiat degetele

Am cerut la serviciul de informaţii din Denver numărul de telefon de la The Willows

O femeie a răspuns la al doilea apel

The Willows

Peggy la telefon

M-am recomandat şi am cerut cu Harvey Grant

După ce a făcut o pauză,

femeia a spus: — Îmi pare rău

Domnul Grant… nu mai este printre noi

Totala mea lipsă de consideraţie pentru sfârşitul vieţii lui Henry Greer s-a înregistrat scurt,

inima îmi pompa prin vine răzbunarea de gheaţă

A urmat o tăcere ciudată,

iar pe linia telefonică interstatală s-a auzit un foşnet

Şi succes

am închis şi m-am întors în living

O briză răcoroasă şi-a făcut simţită prezenţa pe geamul deschis,

amestecând aerul dulce al nopţii cu mirosul murdar al banilor lui Werner Krell

Am atins însemnările lui Leonardo de obrazul meu

PATRU Spre dimineaţă,

visam că jucam dame cu Iulius Caesar în mijlocul pieţei San Marco

El purta o togă neagră,

iar în jurul gâtului avea un şarpe încolăcit care îi şoptea întruna,

spunându-i ce mutări să facă

Iar Iulius,

câştiga ocupa totul de jur împrejur,

aduna piesele unele peste altele în grămezi,

în timp ce turiştii şi porumbeii se uitau la noi

Eu stăteam acolo,

în mijlocul pieţei vaste,

încercând să apuc limba şarpelui atunci când o scotea din gură,

iar Iulius îşi dădea capul pe spate,

râzând de fiecare dată când ratam

Fusese un vis urât

M-am trezit mult prea devreme,

gândindu-mă de ce dracului jucam eu dame

Ziarul de dimineaţă conţinea acelaşi articol,

L-am aruncat,

mi-am pregătit micul dejun obişnuit,

din fulgi de ovăz cu cireşe uscate şi banane şi am mâncat mecanic la masa din bucătărie

O oră mai târziu,

îmi făceam alergarea printre dealurile ceţoase din Malibu,

iar aerul rece şi lăptos îmi umplea plămânii şi-mi golea mintea

Concentreazăte

Nu uita să râzi

De ce să râzi

răzbunare,

Ai un ţel

Prinde-l pe Nolo Tecci

iar farurile unei maşini care trecea prin apropiere îmi erau singurii martori tăcuţi

iar zgomotul cauciucurilor se pierdea în depărtare,

Apoi m-am oprit să cuget,

iar lucrurile mi s-au clarificat

miam terminat alergarea prin junglă

După un duş,

am sunat la agentul meu de turism,

care nu se potrivea deloc cu corpul ei,

mărimea XL

Mi-a făcut rezervare la un zbor către Milano în acea seară

Am pus un CD cu Creedence Clearwater Revival şi ascultam,

în timp ce îmi făceam bagajul

John Fogerty cânta

de zor că s-a născut într-un golf

Câteva perechi de şosete şi boxerii Jokey,

cele necesare pentru bărbierit şi pentru spălat pe dinţi,

pantofii de alergare şi o lumânare într-un suport special,

Indiferent unde mă aflu,

în ce hotel,

în ce ţară,

mereu aprind o lumânare când merg la culcare

Dulceaţa luminii care licăreşte îmi aminteşte de o pictură de la National Gallery a lui Georges de la Tour,

Magdalena penitentă

Aplecată deasupra mesei,

cu obrazul sprijinit pe o mână,

cu degetele delicate de la cealaltă mână mângâind un craniu foarte puţin iluminat,

Maria Magdalena se uită într-o oglindă,

absorbită în gânduri despre condiţia de muritor şi despre iertare

Încă de când eram copil m-a captivat blândeţea luminii care se joacă pe faţa ei gânditoa