PDF -Arhiepiscopul Antonie de Golânsk - desprevremuriledinurmaro - Calea Rugaciunii Launtrice - Manualul Isihiei
Wait Loading...


PDF :1


Like and share and download

Calea Rugaciunii Launtrice - Manualul Isihiei

Arhiepiscopul Antonie de Golânsk - desprevremuriledinurmaro

Related PDF

Arhiepiscopul Antonie de Golânsk - desprevremuriledinurmaro


PDF

CALEA ZEN, Calea Paradoxului - OSHO

recurs la feminitate - Fii CEL ce EŞTI

PDF CUPRINS ARGUMENT 3 2011 qxp Revista Argument UAUIM argument uauim ro f argument attachment ARG3 Iana pdf PDF Osho – Meditatia, calea perfecta ASTRODEVA astrodeva files wordpress osho meditatia calea perfecta

Caledoscopio Italiano Sample Unit

aati newsletter spring 2018 - American Association of Teachers of

and is available from The Italian Bookshop in London and nationally by mail order tests, audio CD and a glossary for each unit which can be recurring characters offer samples of contemporary Caleidoscopio italiano LOESCHER

  1. ITALIAN European Schoolbooks
  2. Distribution and physico-chemical data of Italian bottled natural
  3. From Marshall's to the Italian “Industrial Districts”
  4. italian-canadian narratives of return
  5. Gender in Contemporary Italian Women's Writing
  6. italiano-con-una-canzone-e-i-pronomi
  7. from Caleidoscopio
  8. total cost and unit cost
  9. per sample
  10. Caleidoscopio

Calefato - Texto 2.a

DEVA: Sensing Emotions in the Valence - Computer Science

Development Teams Tayana Conte UFAM Fabio Calefato U BARI Tiago Duarte PUCRS Goal fully automatic translation of ordinary text from natural ASR MT TTS SEIF Bra zil W o rksh o p 2

  1. A Toolkit for Emotion Recognition from Text
  2. Calefato
  3. 148 METAMORFOSI DELLA SCRITTURA Patrizia Calefato
  4. Web Forum Retrieval and Text Analytics
  5. a text-conferencing tool to enable
  6. fully automatic translation of ordinary text from natural
  7. I start my analysis from two
  8. Patrizia Calefato
  9. Fabio Calefato

Caleidoscop de Electronica

Download pdf - Studia Universitatis Moldaviae

PDF electronică şi electronica ResearchGate researchgate electronica electronica Muzica electronica si electronica audio pdf PDF caleidoscop scoala gimnaziala nr 1 slobozia conachi scoalasloboziaconachi ro evaluare Caleidoscop 2 pdf PDF Untitled

Caleidoscopio Italiano

Caleidoscopio - Medical Systems

PDF caleidoscopio italiano Scuolabook cdn2 scuolabook it Uploaded loescher 3676e preview pdf PDF caleidoscopio italiano Scuolabook cdn2 scuolabook it Uploaded loescher 3715e preview pdf PDF Caleidoscopio Italiano B1 C1 Remotelybunkerproxy remotely dk

Calendar 2017 Liqui Moly

Blancpain GT Series Asia Brochure 2017 V2

dpq6glm99k454 cloudfront wp content uploads THE Liqui Moly Bathurst 12 Hour is a race for GT3, GT4 and invited production based or specialised endurance vehicles held at Mount Panorama, Bathurst, New South Wales, Australia between February 3 5, 2017 The race is now generally acknowledged and recognised

entry from Greece is Attenberg (2010), about a girl who interprets life through rived from Paris three days behind schedule, landing the night be ceremonies such as the 25th of March or 28 of October but the difference is that Greek

  1. ulisse gennaio 2019
  2. numero 23 gennaio-febbraio 2015
  3. Programma di gennaio
  4. rived from Paris three days behind schedule
  5. febbraio 2011 gennaio 2011
  6. Audrey Hepburn's Lucky
  7. The current publication schedule calls for the bibliography to be
  8. woman question
  9. Gennaio 1687-15 Febbraio 1754
  10. Pavia 23-27 marzo 1981

Calendar Girl. Luglio - Agosto - Settembre - Audrey Carlan

METRO JUIN PRINCIPAL LV1 - pedagogieac-nicefr

calendargirlitalia press Donna moderna Calendar pdf libreria Il 5 luglio è la volta del secondo (aprile, maggio, giugno) Il 30 agosto esce il terzo capitolo (luglio, agosto, settembre) Il gran finale sarà il 20 settembre (ottobre, novembre, dicembre) Una saga in 4 puntate Audrey

Calendar Girl. Ottobre - Novembre - Dicemb - Audrey Carlan

narrativa adulti - Comune di San Paolo d'Argon

PDF Scaricare Calendar Girl Ottobre Novembre Dicembre Audrey ebookfree nhely hu calendar girl ottobre novembre dicembre 1140376084 pdf PDF Fenomeno CALENDAR GIRL calendargirlitalia press Donna moderna Calendar pdf PDF Calendar girl Ottobre, novembre, dicembre

Home back Next

Description

Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc CALEA RUGĂCIUNII LĂUNTRICE Manualul isihiei Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION,

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului Editura BUNAVESTIRE Galaţi 2003 CUVÂNT CĂTRE CITITOR Dacă vorbele omeneşti,

nu vor putea să aprindă inima,

aşa cum o poate face vederea lucrurilor dumnezeieşti,

să încercăm să înaintăm cu toţii „până când ne mai este fierbinte dorinţa”,

Ioan Hrisostom,

îndreptându-ne paşii,

spre calea lucrării lăuntrice

Prin aceasta,

pe scara cea mântuitoare a rugăciunii lui Iisus,

ajungând la acea cunoaştere de sine,

necesară oricăruia dintre noi,

iar prin ea la acea cunoaştere a lui Dumnezeu

Nu se poate exprima în cuvinte toată măreţia la care se poate ajunge prin intermediul lucrării rugăciunii lui Iisus,

datorită faptului că aceasta constituie un dar de la Dumnezeu

Însă regulile necesare în începerea acestei lucrări sunt voinţa de fier şi răbdarea fără de margini

Dacă unii sfinţi au dobândit darul ei într-un mod minunat,

acesta nu este un motiv care ar îndreptăţi pe cei ce nu sunt atraşi să o cunoască şi să o practice

Aceasta constituie „mâna” întinsă a lui Dumnezeu,

pe care Mântuitorul ni-l aruncă spre a putea înota în marea învolburată a acestei vieţi

Astăzi lumea,

se transformă pe zi ce trece în înşelătoria celui rău care aduce lucruri şi întâmplări,

tocmai ca să alunge amintirea lui Hristos din mintea oamenilor

Nu vom putea intra în locaşurile lui Dumnezeu decât doar dacă ne vom asemăna vameşului care,

spunând în taină „Dumnezeule milostiv,

a fost iertat de către Acesta şi s-a întors folosit la casa sa

Aşadar,

să valorificăm fiecare clipă pe care ne-a dat-o Dumnezeu,

prin amintirea numelui Său căci timpul omului este preţios şi vieţuirea lui pe pământ este limitată,

Prin aceasta se împlinesc cuvintele Psalmistului care zice „Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului

DORIMEDONT Episcop de Edineţ şi Briceni NOTA EDITIEI Iubiţi cititori

Aveţi în faţă lucrarea scrisă la sfârşitul anilor 1950 către de Arhiepiscopul Antonie de Mihailov şi Golânsk,

călugăr ascet care a experimentat nevoinţa rugăciunii neîncetate

În acea vreme,

în ţara noastră [în Rusia n

] era criză de literatură duhovnicească şi astfel de lucrări constituiau o raritate

Credem însă că şi astăzi,

cu tot liberul acces asupra scrierilor ascetice,

această lucrare poate fi de folos celui ce este străpuns de dorinţa de a împărtăşi experienţa acestei rugăciuni,

învăţându-o de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe

În această carte este reprezentată,

pe baza unei experienţe personale,

tradiţia patristică a lucrării lăuntrice

Tot aici,

într-un mod generalizat,

este expusă învăţătura Părinţilor asceţi despre rugăciunea lui Iisus şi despre acţiunea harului lui Dumnezeu

Spre marele nostru regret,

originalul acestui manuscris a fost pierdut,

iar textul a ajuns la noi în multe copii,

conţinând însă greşeli considerabile,

diverse completări şi introduceri samavolnice

Aceste circumstanţe au stopat publicarea materialului în starea în care se afla pe atunci,

în felul acesta

pentru a reconstitui textul a fost necesară o intervenţie din partea redacţiei,

în măsura posibilităţilor,

să se păstreze particularităţile stilului în care autorul a scris lucrarea dată

Datele privind viaţa autorului sunt foarte limitate şi controversate pentru că probele documentare sunt insuficiente şi nu permit reconstituirea deplină a biografiei Vlădicii Antonie (†1976)

Acest lucru nu scade nicidecum din importanţa acestei lucrări,

ci se întâmplă ca şi în cazul operei unui pictor de icoane sau a unui ctitor,

căruia îi rămâne numele neaflat

Din toate acestea,

reiese că roadele faptelor făcute spre slava lui Dumnezeu sunt o mare bogăţie pentru Biserică

Redactorul CUVÂNT ÎNAINTE „Părintele Meu,

Însă nu precum voiesc eu,

Două idei exprimate aici

Mai întâi de toate,

trebuie ştiut că rugăciunea Iui Iisus este de fapt esenţa lucrătoare a pocăinţei,

indicată de către Mântuitorul

Aceasta îl învaţă pe lucrător să şi taie voia,

să-L iubească pe Dumnezeu mai mult decât făptura,

să nu se încreadă în sine,

să se smerească cu adevărat,

să se cerceteze pe sine,

să nu-şi atribuie sieşi tot ce face el mai bun,

Căruia să-i dea slavă pentru toate

Rugăciunea Iui Iisus te apropie de Dumnezeu,

iar împăcarea cu El naşte adevărata dragoste de aproapele

Rugăciunea uneşte sufletul cu Mirele Ceresc,

şi devine o împreună-vorbire între suflet şi Creator

Marea lucrare a rugăciunii lui Iisus începe cu practica cuvântătoare,

în perioada cea lucrătoare,

şi se extinde până la cea contemplativă,

ridicându-l pe om la viaţa cea adevărată,

şi la întreaga înţelepciune

Iar cei vrednici,

adică „aceştia sunt cari cu muieri nu s-au întinat” (Apoc

se învrednicesc de cea mai înaltă virtute,

Rugăciunea,

pe măsura acţiunii în ea a cuvântului,

a inimii şi a Duhului lui Dumnezeu,

îşi are şi propriile sale denumiri

Ea poate fi cuvântătoare,

minţii din inimă lucrătoare

Aceste trei tipuri de rugăciune pot fi accesibile pentru om în faza de început,

adică până în momentul predării lui,

în voia lui Dumnezeu

Următoarele două trepte ale rugăciunii,

pot fi atinse de către nevoitor numai după ce şi-a curăţit inima de patimi şi de păcat

Acestea se numesc: rugăciunea de sine mişcătoare,

şi rugăciunea inimii cea curată

Ultima este,

fiindu-le mamă tuturor acestora,

până la desăvârşirea curăţiei duhovniceşti

Cu ajutorul acestei rugăciuni,

ajung să-şi unească sufletul cu Mirele Ceresc,

într-un singur duh

Atunci,

omul dobândeşte darul cel mai înalt care constă în rugăciunea văzătoare

Odată unindu-se cu Domnul,

el vede şi pricepe tainele mari ale lui Dumnezeu precum şi înţelepciunea Sa,

proslăvind cu întreaga sa fiinţă duhovnicească Sfânta Treime şi câştigându-L pe Dumnezeu în inimă

În calea spre Domnul,

rugăciunea este arma duhovnicească,

? Pentru că lupta are loc cu duhurile întunericului care acţionează prin patimi,

patimi care sunt pământeşti şi atrag spre pământ

Rugăciunea,

distruge această oştime a răului,

] într-o totală inactivitate,

demonstrând astfel lipsa de forţă a răutăţii în faţa puterii lui Dumnezeu

Rugăciunea te face să înţelegi neputinţa omenească în lupta cu răul şi,

în final,

schimbă în întregime firea omenească

Rugăciunea conduce mintea neputincioasă în sine,

minte care se curăţă întărită fiind de Dumnezeu

Ea conduce şi sufletul prin toate ispitele cele cumplite,

slăvindu-L pe Atotputernicul Dumnezeu

SCURTE RELATĂRI DIN VIAŢA ARHIEPISCOPULUI ANTONIE Vlădica Antonie,

într-o familie de ţărani

Din păcate,

nu putem oferi o descriere completă şi într-o măsură autentică a evenimentelor vieţii până la ieşirea de sub detenţie,

în anul 1856

Există mărturii despre întâlnirile din anii tinereţii cu cunoscutul ascet,

schiegumenul Gherman (Gomzin),

cu Sfântul Nectarie de Optina şi despre legătura strânsă cu arhiepiscopul Ambrozie Smirnov şi cu arhiepiscopul mucenic Serafim

Conform unelor date,

hirotonia în rangul de preot a viitorului arhiepiscop,

a fost făcută de Patriarhul Tihon în vara anului 1922,

Este cunoscut faptul că Vlădica a fost arestat de 7 ori ca preot şi slujitor al Bisericii,

În anii 1930,

În 1939 a fost ridicat la treapta de arhiereu

Această hirotonie a fost săvârşită de arhiepiscopul Vasian ( Piatniţcki),

arhiepiscopul Iuvenalie ( Maşcovski ) şi arhiepiscopul Agatanghel ( Sadcovskii)

În anul 1950,

Vlădica a fost arestat şi condamnat,

După 6 ani de detenţie,

în regiunea Mardavia,

conform amnistiei din anul 1956,

aflându-se atunci la vârsta de 67 de ani

Lui Vlădica nu-i plăcea să vorbească mult despre sine

Despre povara de pe umeri de până la eliberare,

se poate relata doar după unele informaţii fragmentare,

care au ajuns la noi prin intermediul povestirilor fiilor săi duhovniceşti

În lagăr,

Vlădica a lucrat la tăiat pomi şi la alte munci grele deşi a fost grav bolnav şi nu i s-a acordat nici cea mai mică intervenţie medicală

Se ajungea până acolo încât,

nu era în stare să urce pe laviţă şi rămânea să doarmă pe podeaua înzăpezită

O perioadă,

el a stat de unul singur în celulă unde a fost supus unor

îndelungate torturi printre care şi aceea de a fi privat de somn în mod forţat

L-a salvat doar faptul că el s-a învăţat să doarmă mergând în acelaşi timp prin celulă şi rugându-se

Vlădica a fost supus de nenumărate ori la tentative de omor fiind otrăvit şi chiar a şi degerat

Dar de fiecare dată îl salvau de la moarte criminalii şi infractorii care-l respectau foarte mult

! Credem că Dumnezeu l-a păzit în mod proniator deoarece în situaţiile în care a nimerit Vlădica,

era imposibil de supravieţuit

În închisoare,

Vlădica a avut ocazia să-1 cunoască pe Mitropolitul Nestor (Anisimov ) care a fost şi el devotat ţarului Nicolae după ce acesta din urmă a renunţat la tron,

precum şi pe arhiepiscopul Serghie ( Cudreavţev)

Fiind de acum bătrân

Astfel,

a început ultima etapă din viaţa lui Vlădica Antonie,

etapă care a durat douăzeci de ani şi pe care a dedicat-o în întregime fiilor săi duhovniceşti care erau împrăştiaţi prin toată ţara şi faţă de care a purtat o neobosită grijă

O perioadă,

el a trăit în casa familiei Remizov din regiunea Soci dar în anul 1958 el cunoscut-o pe monahia Antonia (Lidia Sergheevna Suhih) care,

în ultimii ani de viaţă,

a fost cea mai apropiată ucenică a lui,

devenindu-i astfel cel mai bun prieten şi cel mai mare sprijin

În prezent,

schiegumena Antonia este stareţa unei obşti de maici

Din acea perioadă şi până la sfârşitul vieţii sale,

Vlădica şi-a găsit adăpostul în casa maicii Antonia aflată,

în regiunea Doneţc,

iar mai apoi în regiunea Kiev

Timp de opt ani,

Vlădica petrecut în necontenite călătorii,

păstorindu-şi nenumărata-i turmă

Însă,

în ultimii zece ani de viaţă,

el s-a retras în localitatea Bucia,

lângă oraşul Kiev,

şi anume în casa maicii Antonia,

a cărei prezenţă a fost nelipsită de lângă bunul părinte

Fiind un aspru nevoitor şi un mare ascet,

el practic nopţile nu le dormea,

ci le petrecea într-o necontenită rugăciune

Aproape în fiecare zi săvârşea Sfânta Liturghie şi îi primea pe fiii săi duhovniceşti care îl vizitau necontenit,

cerându-i sfaturi şi îndrumări

În casa sa,

se adunau la vreo cincizeci de oameni

Toată noaptea din ajunul Sfintei Liturghii Vlădica mărturisea,

iar dimineaţa făcea Proscomidia

E1 slujea fără a reduce nimic din slujbe,

păstrând rânduiala mănăstirească

După slujbă,

ţinea predici înălţătoare care durau între două şi patru ore

Însă,

în general,

în orice împrejurări,

rugăciunea era pentru el mai presus de toate

Oricât de mult timp sar fi aflat pe drum,

în călătorie,

şi indiferent cât de extenuaţi,

flămânzi şi îngheţaţi s-ar fi întors acasă,

Vlădica îi punea pe toţi să se roage

Şi astfel,

abia după ce se citeau slujbele necesare şi pravila călugărească,

îngăduia să se facă focul în sobă şi se pregătea mâncarea

Maica Antonia îşi aminteşte: „Vlădica ne zicea că dacă monahul nu-şi va îndeplini pravila în flecare zi,

atunci nu va rezista şi nu va fi statornic în viaţa monahală

” Vlădica întreţinea o activă şi intensă corespondenţă cu acei care nu aveau posibilitatea de a veni la el

Adesea,

el renunţa la modul său de viaţă retras şi mergea la cei ce aveau mai multă nevoie de el

Toate acestea erau făcute de către el,

un bătrân bolnav care depăşise vârsta de optzeci de ani

Este curios faptul că mulţi dintre fiii lui duhovniceşti care primeau călugăria,

erau dintre cei cu studii şi care se îndeletniceau cu vreo activitate ştiinţifică

Aceşti nevoitori,

continuând să rămână în lume,

deşi primiseră călugăria în taină,

îşi desfăşurau activitatea slujind societăţii

În urma multelor rugăminţi ale fiilor săi duhovniceşti,

Vlădica a scris pentru aceştia un aşa zis manual practic despre lucrarea Rugăciunii lui Iisus în care,

Părinţi care au scris despre lucrarea lăuntrică şi despre lucrarea harului lui Dumnezeu,

este redată experienţa personală a celui ce a lucrat această rugăciune

Atât din conţinutul acestei lucrări cât şi din spusele celor ce-1 cunoşteau,

se poate spune că Vlădica Antonie a fost un om cu o înaltă viaţă duhovnicească

Pe toţi îi uimea blândeţea lui nemaiîntâlnită,

smerenia adevărată şi acea bogăţie extrem de deosebită a dragostei

Oamenii susţin că,

simţeau în mod neexplicat prezenţa harului

Arhiepiscopul Antonie s-a stins din viaţă la 13 aprilie 1976,

lângă el veghind maica Antonia care,

în ultimii optsprezece ani din viaţă,

nu s-a mai despărţit de el şi pe care el a numit-o „tovarăşul pocăinţei mele”

A fost înmormântat în cimitirul din localitatea Bucia,

alături de părinţii maicii Antonia

În continuare,

voi relata scene din viaţa de zi cu zi trăită alături de Vlădica

Un an de zile el a locuit la noi în regiunea Donbasc,

Mai târziu,

noi neam mutat nu departe de oraşul Kiev,

în localitatea Irpeni

În acea vreme

ne aflam în permanente călătorii şi deplasări

În anul 1966,

părinţii au cumpărat o casă în localitatea Bucia care se afla lângă oraşul Kiev,

unde Vlădica a trăit până la sfârşit,

fără să se mai mute într-un alt loc

Legat de amintirile din trecut,

Vlădica niciodată nu şi le-a împărtăşit dar nici nu a scris nimic despre aceasta

Rareori mai scăpa câte un cuvânt dar îmi era jenă să îl întreb mai departe

Acesta este şi unul din motivele pentru care nu s-a mai putut reconstitui în totalitate biografia lui

După cum am spus,

În tot acest răstimp,

pe parcursul unui an de zile a fost ţinut de unul singur în celulă şi nu i s-a permis să doarmă

Era urmărit prin ferestruica de la uşă şi,

imediat băteau la uşă şi-1 trezeau

A rezistat numai prin faptul că,

mergând prin celulă şi dormind,

Când a fost arestat,

a fost trimis în lagărele din zona nordului care erau nişte lagăre mixte,

în corturi trăind bărbaţi şi femei pe care-i separa doar o perdea

Datorită faptului că pământul era îngheţat,

corturile nu puteau fi fixate şi astfel erau luate de vânt

Paturile de scândură (laviţele) erau numai nişte cioturi,

nu avea decât o haină ruptă

Din cauza faptului că erau foarte prost hrăniţi,

Cu toate acestea,

chiar dacă Vlădica era permanent bolnav,

totuşi muncea în rând cu toţii,

tăind pomi

Chiar dacă a fost bolnav de dizenterie şi de alte boli,

nu i s-a acordat nici cel mai mic ajutor medical

S-a ajuns până la aceea că nu se putea urca pe pat şi de multe ori era nevoit să doarmă pe jos,

În cort,

vântul pătrundea şi sufla din toate părţile,

iar corpul lui era cu totul umflat

Însă,

mica flacără de nădejde care ardea în sufletul lui că Domnul îl încearcă şi-i va prelungi viaţa,

Indiferent de tot ceea se întâmpla,

el le suporta pe toate fără cârtire şi le primea cu smerenie

Şi iată că,

în acea perioadă,

lagărul a fost vizitat de către o comisie care,

a întrebat: „Aveţi careva din voi pretenţii

Atunci deţinuţii au răspuns: „Sub paturi zace un popă gata să moară şi căruia abia i se mai aude respiraţia”

Din acel moment a fost dus la spital

Mâna lui Dumnezeu l-a dus la o doctoriţă care era fiica unui protoiereu

Aceasta a fost aceea care l-a ajutat să îşi revină hrănindu-l cu pipeta

Eu nu cunosc prea multe

amănunte deoarece îmi era jenă să-l întreb

Spun doar ceea ce am auzit de la el însuşi

chiar dacă nu cunosc numele acelei doctoriţe,

întotdeauna mă rog pentru ea

Deoarece avea o mare credinţă în Dumnezeu,

Vlădica lucra asupra sa în mod neobişnuit,

zicând neîncetat rugăciunea lui Iisus

În lagăr nu rezistau nici chiar acei care erau tari din punct de vedere fizic dar Vlădica,

a rezistat doar cu rugăciunea şi anume prin această rugăciune a lui Iisus

E1 s-a vindecat astfel chiar şi de inimă

Pe chinuitorii săi Vlădica niciodată nu i-a judecat,

ci zicea că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu

În închisoare fiind,

toate nopţile şi le petrecea numai în rugăciune

Introdus fiind în celule mixte unde se săvârşeau tot felul de păcate,

el stătea într-un colţ şi se ruga toată noaptea

E1 îşi amintea cum odată au vrut să-1 îngheţe ducându-1 într-o baie aburită şi lăsându-1 acolo vreo trei sau patru zile

Însă,

chiar dacă baia s-a răcit şi pereţii aveau crăpături mari prin care bătea vântul,

încălzea periodic baia din beci şi astfel Vlădica avea căldură înăuntru încât nu mai simţea frigul

Iată deci cum lucra harul

Este aproape incredibil cum de câteva ori Dumnezeu l-a păzit de moarte

După revoluţia din 1917,

mulţi dintre cei care aveau credinţa adevărată şi erau devotaţi Ortodoxiei,

Erau timpuri foarte grele căci nu s-a mai pomenit o astfel de prigoană şi de dezbinare în Biserică

Mulţi dintre creştinii drept credincioşi se călugăreau în ascuns

O întreagă generaţie de mireni bine credincioşi şi de călugări au vieţuit în ascuns,

neavând nici biserici şi nici mănăstiri

Ei rămâneau nespovediţi şi neîmpărtăşiţi cu anii deoarece le era frică să meargă la biserică

Este aproape de neînchipuit cât de greu le-a fost celor ce-au trecut prin lagăre şi închisori

după ce Vlădica Antonie a fost eliberat,

a călătorit foarte mult îndreptându-i pe acei rătăciţi despre care am menţionat mai sus şi îndrumându-i să meargă cât mai des la biserică,

nedespărţindu-se de aceasta niciodată

Datorită faptului că timpurile erau foarte grele şi numărul bisericilor cât şi al preoţilor era foarte mic,

oamenii nu aveau unde să se mărturisească şi să se împărtăşească

Glasul păstorilor nu mai era auzit pentru că autorităţile de stat îi urmăreau pe credincioşii care se adunau unii la alţii prin diferite case ca să participe la slujbe

Spaima era de nedescris pentru că ne aflam cu toţii întotdeauna în aşteptarea arestului

Mult timp am trăit cu teama că Vlădica va fi descoperit şi va fi dus din nou în lagăr

atunci când miliţia venea să cerceteze,

el reuşea să se ascundă la timp

Oamenii care veneau la noi,

o făceau de obicei atunci când se întuneca,

adică noaptea veneau şi tot noaptea plecau

Însăşi Vlădica era foarte precaut şi prudent

Eu îl însoţeam în toate călătoriile sale când mergea la fiii săi duhovniceşti

Aceste călătorii erau foarte frecvente,

în orice timp al anului şi pe orice vreme

Ca să scăpăm de sub urmărirea miliţiei,

lucru care s-a întâmplat nu de puţine ori atunci când mergeam pe stradă împreună,

ne distanţam destul de mult unul faţă de altul,

de parcă nici nu ne cunoşteam

Majoritatea fiilor care au fost apropiaţi de Vlădica au primit ulterior călugăria

Vlădica era mai mult pentru viaţa călugărească deoarece,

în vremea noastră este foarte greu să-ţi întemeiezi un cămin trainic şi să-ţi păstrezi familia

Toţi acei care au primit tunderea de la Vlădica au rezistat şi nimeni nu a căzut în desfrânare,

chiar dacă trăiau ca monahi în lume şi ocupau posturi înalte

Este foarte greu să îmbini viaţa de monah cu cea mirenească

fiind rasoforită în anii ‘50 în Kiev de către stareţii ieromonahi care au fost foarte apropiaţi de

Ioan de Kronştadt

Dar şi aceştia,

au fost arestaţi şi deportaţi

Tunderea în mantie (călugăria) a avut loc abia după ce părintele Ioan (Şmeriov) a fost eliberat din închisoare

În acea perioadă trebuie să se ştie că multe călugării se săvârşeau în ascuns

Timp de 18 ani cât am fost alături de Vlădica,

am avut diverse îndeletniciri: m-am ocupat cu broderia,

iar mai apoi am fost menajeră în familia unui profesor pe care îi îngrijeam,

Când obţineam liber de la dânşii,

Ne vizitau şi ei,

cu toate că veneau din diverse localităţi,

şi noi eram nevoiţi să-i primim pe toţi deşi,

era foarte dificil pentru că trebuia să am grijă de ei,

să cumpăr mai multe produse,

să gătesc mâncare destulă,

să spăl… într-un cuvânt,

toată greutatea revenea pe umerii mei

Dar toate aceste greutăţi materiale năşteau bucurii duhovniceşti

Erau cazuri când eram reţinută la serviciu şi,

atunci când mă întorceam acasă,

Vlădica mă întâmpina,

zicându-mi: „Eu astăzi am citit cinci acatiste pentru ca Domnul să te păzească”

Şi astfel,

aveam mănăstire în casa noastră

Un astfel de mod de viaţă mi l-a proorocit Sf

Cuvios Kucşa de la Odessa,

atunci când m-am întâlnit cu el în anii ‘50 la mănăstirea Poceaev

În timpul slujbelor,

Cuviosul Kucşa avea un loc al său,

în spatele meu

Chiar dacă podeaua era făcută din plăci de beton,

eu stăteam în genunchi întreaga slujbă care dura vreo cinci ore

Pe atunci,

eu aveam o aşa părere în privinţa rugăciunii crezând că neapărat trebuie sa te rogi stând în genunchi

Aveam o râvnă prea exagerată şi negândită

Şi pentru aceasta,

la genunchi mi s-a format ca o carapace

Dar iată că într-o bună zi,

Dumnezeu rânduieşte să mă apropii de Cuviosul Kucşa,

căruia mă adresez: „Binecuvântaţi să merg şi eu la mănăstire”

După ce mă ascultă el zice: „Nu sunt mănăstiri

părinte

în Kiev sunt trei mănăstiri”

Iar el loveşte cu piciorul în pământ şi zice: „Eu ţi-am zis că nu sunt

La tine acasă e mănăstire

Atunci eu nu am înţeles nimic

Cum acasă

? Când eu nici casă nu am pentru că abia am venit din Siberia

am început să înţeleg şi eu cele spuse odată de Cuviosul Kucşa

Eu pe atunci înţelegeam puţin în faţa cui mă aflu pentru că nu aveam nici Stareţ şi nici duhovnic

Numai Dumnezeu Însuşi mă conducea,

chiar dacă în realitate nu eram povăţuită de nimeni

În satul în care crescusem nici măcar biserică nu era

Iată că mai târziu cuvintele părintelui Kucşa s-au împlinit deoarece atât viaţa mea cât şi a lui Vlădica Antonie erau exact ca şi cea mănăstirească numai că acasă,

Vlădica ne învăţa că dacă monahul nu îndeplineşte pravila monahală,

atunci el nu va rezista acestui mod de vieţuire

Acestea el le zicea tuturor celor pe care îi călugărise şi care trăiau ca monahi în lume

Închipuiţi-vă că toţi fiii lui duhovniceşti,

îndeplineau această pravilă cu orice preţ

Nici eu nu eram scutită,

fapt care îmi lua cinci ore din zi sau noapte

Acum este mult mai uşor pentru că în biserici toate slujbele se fac zilnic

Erau cazuri în care,

atunci când veneam dintr-o călătorie îndepărtată,

să fim obosiţi şi îngheţaţi,

şi în casă să fie frig,

pentru că focul nu era făcut şi nici mâncare gătită

Pe Vlădica însă nimic dintre acestea nu-1 împiedica,

imediat după ce intram în odaie,

Nu mă lăsa nici măcar puţin să mă odihnesc

Practic,

Deseori îmi zicea: „Nu-mi sunt pe plac oamenii tărăgănaţi

Mie-mi plac oamenii care sunt permanent în mişcare

Monahii sunt ca îngerii şi ei trebuie să zboare”

La fel era şi cu rugăciunea

De îndată ce intram în casă,

Vlădica începea astfel: „Pentru rugăciunile Sf Părinţilor noştri

Atunci eu în sinea mea cârteam: „De m-ar lăsa puţin să mă odihnesc şi să beau măcar un ceai”

Însă el îmi

zicea: „Tu ştii câţi diavoli zburau din urma noastră

? Acum însă trebuie alungaţi cu rugăciunea ca să nu ne înconjoare”

Odată,

a trebuit să mergem în oraşul Armavir,

Fiind toamnă,

vremea era destul de rece şi noi eram îmbrăcaţi în haine uşoare

Pe lângă toate acestea,

trenul nu s-a oprit la staţia din oraşul respectiv,

oprindu-se tocmai peste două ore

După ce am coborât şi am stat în aşteptarea unui alt tren pentru a ne reîntoarce,

pe lângă faptul că afară sufla un vânt rece,

la sosirea trenului pe peron s-a mai produs şi o aglomeraţie nemaipomenită căci toţi dorind să urce se îmbulzeau cu valizele şi nimănui nu-i păsa că în jur mai sunt copiii sau bătrâni

După urcarea în tren,

lui Vlădica nimeni nu i-a oferit vreun loc,

fapt pentru care a fost nevoit să facă cale întoarsă şi să stea iarăşi două ore în picioare

In oraş,

am ajuns la ora trei dimineaţa şi cu mare greutate am poposit la casa maicii

Gardul casei era prea înalt,

motiv pentru care nimeni nu auzea bătăile din poartă

La un moment dat,

am recurs la un lucru copilăresc căci,

am fost ajutată să sar gardul

După ce am bătut în geam,

Dar imediat după ce am intrat în casă,

neţinând seama de cele petrecute pe parcursul drumului,

Vlădica s-a aşezat la rugăciune şi astfel ne-am rugat până dimineaţa

Deoarece am venit îngheţaţi şi nici casa nu ne-a fost pusă la dispoziţie încălzită,

Abia adormisem de puţin timp şi Vlădica din nou mă trezeşte la rugăciune

Însă,

văzând că mă ridic cu ultimele puteri,

îmi zice: „Uite,

am să iau o bâtă şi am să te bat dacă nu te scoli la rugăciune”

Dar eu plângând,

îmi ziceam în sinea mea: „Mamei i-ar fi fost milă dar lui nu-i este deloc”

Şi cu toate acestea m-am îmbrăcat şi m-am aşezat,

stând astfel la toată slujba

La sfârşit,

Vlădica mi-a adus nişte portocale şi un ceai,

adresându-mi-se astfel: „De ce crezi că am procedat cu tine aşa

în orice stare ai fi,

să poţi să te ridici singură la rugăciune”

Să ştiţi că şi acum când mă îmbolnăvesc,

îmi zic în sinea mea: „Iată,

acum vine Vlădica cu bâta”

Şi uite aşa ne învăţa şi ne educa bunul nostru părinte

Odată,

pe când Vlădica a slujit în Doneţk şi s-a adunat multă lume,

mie îmi era foarte greu să stau în picioare,

şi mă mutam de pe unul pe altul

Însă picioarele lui Vlădica erau numai răni dar el nici nu le clintea din loc

Şi dintr-o dată se întoarce către mine şi îmi zice: „Antonia,

ia-le în braţe şi încetează să mai dansezi

În casa în care noi locuiam veneau foarte mulţi oameni la Sf

Liturghie pentru că ea se slujea zilnic

Uneori însă eram doar noi la slujbă

Veneau mulţi dintre acei care au stat în lagăr cu Vlădica şi doreau să-1 revadă

Pentru că ştia cum să-i mângâie pe oameni,

deşi veneau la el cu necazuri,

plecau cu totul mângâiaţi şi bucuroşi

Datorită darurilor pe care le avea de la Dumnezeu şi mai ales pe acela de a alina sufletul omenesc la timpul potrivit,

Vlădica primea foarte multe scrisori,

în care oamenii îşi scriau mărturisirea,

şi multe pomelnice a celor adormiţi

Când Vlădica scotea părticele la proscomidie,

unele din ele zburau într-o parte

îl întrebam ce se întâmplă cu sufletele acelor oameni

Iar el zicea: „Sunt negre

Pe acestea nu le putem pune în potir”

Printre ele erau şi sinucigaşi şi nebotezaţi iar Vlădica doar după nume cunoştea ce-i cu sufletul acela

E1 era un adevărat lucrător

Dar nouă,

în aceste condiţii în care trăiam,

ne era destul de greu să dobândim harul rugăciunii inimii

Pentru noi este necesar ca tot timpul să ne ţinem de veşmântul Domnului şi să nu-I uităm niciodată Numele,

iar dacă ne-am risipit şi ne-am sustras atenţia imediat să ne adunăm şi iarăşi să zicem rugăciunea

Numai astfel ne vom învăţa treptat şi numai aşa vom dobândi şi acea frică de a nu pierde rugăciunea şi de a nu ne îndepărta de Domnul

Vlădica ne spunea tuturor să ne sfărâmăm,

să ne rupem sau să ne

frângem limba în zicerea rugăciunii lui Iisus

E1 citea şi se ruga fără încetare căci „Filocalia” de pe masa lui nu era deloc închisă

Îi plăceau mult acatistele şi nu se întâmpla niciodată ca el să se plictisească

Vlădica ne învăţa că sensul vieţii omeneşti constă în aceea de a lucra necontenit asupra ta

Oricine de ţi-ar zice ceva sau te-ar jigni,

să consideri că Domnul a îngăduit şi că aceasta a trebuit să se întâmple

Dacă te-au jignit sau te-au umilit,

primeşte-le pe toate acestea cu bucurie şi cu răbdare şi ca din mâna lui Dumnezeu

Atunci când vei începe să cultivi în tine aceste calităţi îţi va fi foarte uşor (în viaţă) căci nici mâhnirea nu te va apăsa şi vei avea numai bucurii

Răutatea se sălăşluieşte în om sub influenţa puterii demonice şi trebuie să ne străduim să trăim astfel încât să nu-i permitem diavolului accesul înlăuntrul nostru

Însă,

aceasta se dobândeşte doar prin smerenie

Dacă aţi fost atacaţi cu cuvinte jignitoare şi cu învinuiri,

Acest simţ trebuie antrenat în noi înşine şi astfel,

se va şlefui şi omul dinăuntrul nostru

Viaţa pământească ne este oferită ca prin ea să o câştigăm pe cealaltă

Oamenii însă muncesc o viaţă întreagă pentru ca să-şi cumpere o mobilă

Mai apoi însă vor închide ochii şi nu vor lua nimic cu sine

Ce trebuie oare pentru mântuire

? Pentru aceasta trebuie doar smerenie căci ea biruieşte totul deoarece,

în faţa ei,

Atunci când sfinţii o dobândeau,

pentru ei nu mat avea nici o importanţă şi nici o valoare atât lauda cât şi defăimarea

Dacă ne-a fost spus ceva sau cineva ne-a privit cumva altfel sau altul a fost băgat în seamă mai mult decât noi,

imediat ne tulburăm şi aceste lucruri ne ating foarte mult

Aşadar,

să te învingi pe tine însuţi şi,

să-ţi învingi şi mândria proprie

Aceasta este ştiinţa ştiinţelor

Smerenia însă mai poate fi şi falsă

Aparent parcă ai fi smerit dar,

în momentul când eşti atins mai adânc,

În aparenţă eşti bun sau în aparenţă nu dai nimic pe faţă dar înlăuntrul tău eşti supărat şi porţi mânie

O astfel de smerenie este falsă

Omul de unul singur nu poate dobândi această smerenie,

ci trebuie să-1 roage pe Domnul

De aceea E1 ne trimite necazuri şi greutăţi: pentru ca noi să cerem ajutorul Lui şi la vreme de boală şi la vreme de necaz şi la vreme de ispită

Vlădica ne arăta tuturor exemplu de smerenie,

răbdare şi dragoste

până vom dobândi dragoste faţă de toţi,

mai ales faţă de cei ce ne-au atacat şi ne-au provocat durere,

măcar să-i răbdăm deoarece deocamdată numai de aceasta suntem în stare

Faptul de a avea dragoste e mai presus de toate

Trebuie să avem dreaptă socoteală în toate

De pildă,

în vremea noastră,

este imposibil să postim cu stricteţe pentru că dacă vom lua asupra noastră o astfel de nevoinţă,

îl vom supăra pe vrăjmaş

Dar de ce să-1 superi când nu eşti în stare să lupţi cu el

? Acest lucru îl puteau face marii nevoitori dar veacul nostru nu este un veac al postului,

ci al răbdării şi al bolilor

Postul nu-1 apropie pe om de Dumnezeu dar nici nu-1 îndepărtează

Postul nu este pentru Domnul,

Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru şi peste puterile noastre,

atunci pur şi simplu nu vom fi în stare să-1 ţinem

Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înşine şi pentru a deveni blânzi,

Dacă Domnul ne îngăduie să suferim,

trebuie să primim aceasta cu smerenie

Căci ceea ce este îngăduit de Domnul,

trebuie primit ca din mâna Lui şi trebuie să răbdăm tot

Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare şi fără supărare toate atacurile şi jignirile,

considerând că le-a meritat pe bună dreptate

Pentru ce

? Pentru viaţa pe care a avut-o în trecut şi pentru tinereţea uşuratică

De asemenea,

trebuie să ne curăţim aici pentru ca atunci când vom trece vămile să nu ne fie mai rău

În rânduiala tunderii în monahism se zice: „în boli şi nevoinţe să nu te

împuţinezi”

Aşadar,

să plineşti,

Oricum te-ai afla,

să mergi la rugăciune şi,

chiar dacă nu te mai poţi ridica şi simţi că mori,

străduieşte-te să te învingi

Căci cel mai important lucru este să învingi omul dinăuntrul tău

Mândria noastră este asemenea unei fiare care,

dacă este atinsă oricât de uşor,

atunci este gata să sară şi să-i sfâşie pe toţi

Dar este de datoria ta să o împingi şi să nu o laşi să iasă (din bârlog

Chiar dacă cineva te-a supărat şi te-a mâniat şi-ţi doreşti să-i zici tot ceea ce crezi despre el,

atunci procedează altfel şi spune-i mândriei tale: „Stai acolo şi nu ieşi

Şi-n loc să-i răspunzi cu brutalitate,

Astfel se dobândeşte smerenia

Aceasta este şi mucenicia cea fără de sânge

Sfinţii mucenici au pătimit cumplit dar pentru scurt timp

Aici este un chin nesângeros şi nu doar pentru o perioadă de un an sau doi,

Iar dacă Domnul va îngădui mari suferinţe sau va începe o adevărată prigoană atunci,

trebuie să-ţi imaginezi că mergi la moarte pe Golgota

Înainte de moartea sa (a lui Vlădica- n

) cred că Dumnezeu a îngăduit să ne spună ceea ce ne aşteaptă pentru că la un moment dat a zis: „Iar voi încă este posibil să suferiţi

de va veni această vreme să nu vă înfricoşaţi,

ci să mergeţi la moarte pe Cruce cu mare curaj şi cu pieptul deschis,

neavând nici o îndoială şi nepărându-vă rău pentru nimic

Să primiţi totul cu bucurie pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina şi vă va întări şi voi veţi rezista

Iar dacă în gândul tău vei renunţa la Cruce,

dacă se va strecura îndoiala şi vei fugi fiindu-ţi frică pentru tine şi pentru cei apropiaţi ai tăi să ştii că-n acea clipă va interveni puterea demonică,

harul se va îndepărta de tine şi nu vei face faţă suferinţelor

Trebuie să fii conştient de faptul că ţi-a venit ceasul când trebuie să-ţi mărturiseşti credinţa şi devotamentul faţă de Domnul

Să mergi la moarte cum făceau Sfinţii Mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simţeau durerile,

atunci înţelegeau că ele sunt trimise pentru curăţirea de păcatele de mai înainte

Cereţi-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii şi pentru cei apropiaţi însă nu vă speriaţi deoarece,

îi vom ajuta şi Domnul îi va milui pe ei

Se apropie aşa nişte vremuri,

încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune,

indiferent de ce rang duhovnicesc va fi

Legat de Vlădica,

aş putea spune că noaptea nu dormea deloc,

E1 şi în somn zicea rugăciunea lui Iisus,

se vindeca prin slujirea Sf Liturghii unde se ruga şi mai mult

Chiar dacă avea febră şi de-abia stătea pe picioare,

ţinându-se de Prestol,

În felul acesta se înfrângea pe sine însuşi

Erau cazuri când avea febră mare şi ardea ca focul dar niciodată nu-şi măsura temperatura sau tensiunea,

ci doar zicea: „La ce-ar folosi dac-ai măsura-o

? S-a liniştit omul atunci şi tensiunea îi va scădea”

Spunea aceasta pentru că el considera că toate bolile sunt de la puterea drăcească

Statul în lagăre a dus la cauzarea unor răni mari la picioare care erau negre,

degerate şi afectate de tromboflebită

E1 a studiat homeopatia şi trata pe alţii dar tuturor le indica unul şi acelaşi medicament pentru orice boală şi oamenii se vindecau

Nu depindea totul numai de Vlădica,

ci şi de oameni pentru că ei credeau în cuvântul lui

Iată că odată cumnata mea primeşte o scrisoare unde i se comunică că tatăl ei este bolnav şi este pe moarte

Atunci ea vine la noi plângând şi zice: „Vlădica,

După vestea aflată,

Vlădica s-a retras în odaia sa şi apoi,

a ieşit şi a zis: „Aruncă telegrama căci el va trai

Aşa a şi făcut

Mai apoi,

ea a primit răspunsul că tatăl se simte bine şi s-a însănătoşit încât şi medicii au

rămas uimiţi

E1 şi acum trăieşte

O preoteasă la care mergeam noi mai des avea un fiu

Acestuia i-a ieşit pe mână un fel de umflătură localizată pe venă unde nu era posibilitatea de a tăia sau de a face vreo altă intervenţie

Atunci mama dezamăgită i s-a adresat lui Vlădica

Acesta a hotărât să stea la noi o lună de zile,

Vlădica se ruga

venind la fiul său în Odessa,

În timp de o lună mi-a trecut totul

” O altă fetiţă a venit la noi şi avea cancer la piept

Vlădica a uns-o atunci cu ulei sfinţit şi,

Cazuri de acestea au fost multe doar că Vlădica nu le spunea

Cele relatate sunt doar din amintirile mele

În anul 1966 mama mea a făcut infarct şi stătea culcată fără să se mişte de ziceai că-i moartă

Eu singură am îngrijit-o timp de trei luni făcându-i chiar şi injecţii

Pentru că în Dombas,

clima nu era prielnică pentru cei bolnavi cu inima,

medicul i-a interzis să mai locuiască aici

Fiind luna iunie şi foarte cald afară,

nu ştiam cum să o transportăm fiindcă exista riscul de a avea un alt infarct

Atunci Vlădica a zis: „Aduceţio că nu va avea nici un infarct”

În tot acest timp el s-a rugat

Apoi a spovedit-o,

A mai trăit un an după toate acestea,

timp în care se mărturisea foarte des la Vlădica care,

înainte de moarte,

Vlădica îl cunoştea bine pe părintele Misail (Tomin) care a stat 17 ani la muntele Athos şi care acum este schiarhimandritul Serafim

Acesta a fost condamnat la 10 ani de închisoare fiind urmărit şi ponegrit

Personal a cunoscut mulţi Părinţi şi asceţi înduhovniciţi în Sf Munte

Tot el a fost şi duhovnicul mitropolitului Nestor,

stând împreună după ce au fost eliberaţi

Odată,

Mitropolitul Nestor i-a zis Părintelui: „Misail,

găseşte-mi-1,

Acesta este un mare Stareţ”

Din păcate însă după ieşirea din lagăr,

ei n-au mai avut ocazia de a se mai revedea

abia după moartea Mitropolitului Nestor,

părintele Misail l-a întâlnit pe Vlădica Antonie

De remarcat este faptul că cel mai renumit duhovnic din Lavra Sf

Treimi a Sf

Serghie de Radonej şi anume părintele Kiril (Pavlov) a fost în vizită la Vlădica Antonie şi,

stăteau de vorbă câte o noapte întreagă

Dar şi atunci când noi mergeam la Moscova,

totdeauna îl vizitam atât pe părintele Kiril cât şi pe părintele Misail

Nu cu mult timp înainte de a muri Vlădica,

am plecat într-un alt oraş la nişte fii de-ai săi duhovniceşti care ne rugau foarte mult să rămânem de Înviere acolo

Numai că rugămintea lor a fost însoţită de un refuz categoric pentru că imediat ce ne-am întors acasă,

Vlădica s-a îmbolnăvit şi,

Îmi spunea că trebuia să moară cu un an în urmă dar s-a rugat bunului Dumnezeu să-1 mai lase doar un an ca să fie alături de noi

Şi tot el îmi zicea: „Dacă voi mai trăi,

apoi oricum voi sta totdeauna la pat şi tu nu vei mai rezista pentru că pe lângă aceasta multă lume va veni pe la noi

Atunci el a mai cerut încă un an de la Domnul

În acea vreme eram cu nervii la pământ

Deja obosisem deoarece veneau foarte mulţi oameni şi toată greutatea era doar pe umerii mei

În asemenea condiţii mă rugam Domnului să se facă voia Lui cea sfântă

Adesea,

Vlădica spunea: „Suferinţele generaţiei ce vine au fost aruncate cu zeci de ani în urmă peste acei oameni”

Spunând acestea,

el îi avea în vedere atât pe Noii Mucenici şi Mărturisitori din vremea Revoluţiei (1917) cât şi pe cei din timpul prigoanei comuniste

Această jertfă ne-a eliberat pentru puţin timp de suferinţele exterioare pentru

că ei le-au luat asupra lor

Ei pentru noi au suferit,

iar Domnul se îndură de noi pentru sângele lor vărsat

Creştinii de acum au doar suferinţe lăuntrice

Şi împotriva acestor suferinţe şi boli ale noaste nu există decât un singur leac: acela de a te lupta cu tine însuţi

De te vei învinge pe tine şi te vei ridica la rugăciune,

atunci Domnul îţi va da tărie şi putere şi nu vei fi biruit de vrăjmaş

Dar dacă îţi va fi milă de tine,

atunci vrăjmaşul te va doborî de tot şi-ţi va fi foarte greu să te ridici

Vlădica ne-a adunat lângă el înainte de moarte şi,

el totuşi a continuat să ne spună: „Cât de trupeşti sunteţi

Doar noi suntem creştini,

Oamenii duhului vor fi mereu împreună pentru că duhul nu moare

Şi să ştiţi că de mă voi învrednici să-L văd pe Domnul vă voi ajuta şi eu vouă

De ce oare nu vreţi să credeţi că suntem oameni ai duhului

Cu două zile înainte de moarte,

Vlădica a avut o hemoragie foarte mare

Aceasta s-a întâmplat din cauză că un ieromonah pe care noi îl cunoşteam a murit în păcatul trupesc fără a se pocăi

Fiind bătrân şi având vârsta de aproape 70 de ani,

el a început a trăi cu o femeie deşi în viaţa lui a fost un mare postitor

Întreg postul mânca fără ulei în afară de Sâmbătă şi Duminica şi era atât de slab încât i se vedeau şi coastele

De asemenea,

se ruga foarte mult şi făcea foarte multe metanii

Dar iată că într-o bună zi diavolul l-a atras în desfrâu

cu lacrimi în ochi a rugat-o pe femeia cu care împreună-vieţuia,

spunându-i: „Te rog să te pocăieşti pentru mine”

Aflând că Vlădica moare a venit la noi înspăimântată şi,

întâlnindu-mă pe mine,

lasă-mă la Vlădica pentru că nimeni în afară de el nu poate să mă dezlege pentru că eu trebuie să fac pocăinţă pentru un alt om”

Atunci eu,

mergând la Vlădica şi explicându-i totul,

el îmi răspunde: „Cum să o dezleg

? Dacă fac aceasta atunci trebuie să-i duc eu canonul

În cazul meu,

acest lucru nu este posibil deoarece eu sunt bolnav şi pe patul de moarte”

Însă femeia atât de tare plângea şi se ruga încât suferinţa ei m-a determinat şi pe mine să îngenunchez în faţa lui Vlădica şi să-l rog pentru ea

Atunci Vlădica a spovedit-o,

iar ea s-a pocăit şi a plecat de la noi atât de bucuroasă de parcă zbura pentru că ambilor le-a fost iertat păcatul

După plecarea ei,

Vlădica mi-a zis: „Tu înţelegi ce s-a întâmplat

acum eu trebuie să mă cobor cu sufletul în iad

” Din acel moment temperatura s-a ridicat brusc la peste 40 de grade,

începând hemoragia şi frigurile

Sângele îi curgea din gură şi prin spate atât de puternic încât noi nu înţelegeam de unde atâta sânge

Cât i-am fi schimbat pernele şi cearşafurile,

În tot acest timp,

Vlădica nu a suspinat niciodată,

ci doar şoptea: „Slavă Ţie,

!” Nu ne-a permis nici să-i facem injecţii calmante şi nici nu a primit vreun medicament

După cum se ştie,

şi până atuncea Vlădica a fost bolnav,

dar o asemenea suferinţă ca după acea mărturisire nu a avut niciodată

Despre febra pe care a suportat-o,

ce să spun decât că de cum puneam un prosop ud peste el imediat se usca,

iar dacă mai încercam să mai punem şi foi de varză îndată plesneau în jumătate dovadă de cât de mare era această febră

Hemoragia a durat o zi şi o noapte

Mie personal mi-a rămas una din pernele pe care a stat Vlădica,

iar eu nici până în prezent nu am spălat-o,

Aflându-mă pe patul său înainte de moarte,

nu pot să vă spun decât că Vlădica s-a uitat sever în direcţia uşii de parcă ar fi văzut un drac,

apoi a încrucişat mâinile pe piept şi liniştit s-a dus la Domnul

Eu m-am rugat atât de mult ca Vlădica să mă ia cu el dar,

am trăit mai mult de 20 de ani după moartea lui

DIN MĂRTURIILE ALTOR FII DUHOVNICEŞTI EGUMENUL MIHAIL (LAPTAEV) Atunci când l-am cunoscut pe Vlădica Antonie,

nu-mi venea să cred că este posibil să trăieşti astfel

Îşi petrecea viaţa doar în osteneli şi rugăciune şi niciodată nu pierdea timpul în zadar

Aproape nimeni nu 1-a văzut dormind căci chiar şi cei mai curioşi care vegheau la uşa lui îl vedeau întotdeauna petrecându-şi timpul în rugăciune zi şi noapte

Era un mare postitor căci în tinereţe ţinea post negru câte o săptămână întreagă

Dar rugăciunea era cel mai principal lucru din viaţa sa

Nici prigoana,

nici disconfortul şi nici o împrejurare nu constituiau pentru el o piedică în a-şi face pravila

De exemplu,

dacă mergea în tren într-un vagon comun cu multă lume unde toţi făceau gălăgie,

se agitau şi se îmbrânceau,

se adâncea în rugăciune şi nu observa nimic din ceea ce se întâmpla în jurul lui

Odată,

pe când s-a îmbolnăvit o maică care avea febră mare şi nu putea să stea la rugăciune,

Vlădica i s-a adresat: „Ridică-te şi nu te mai tolăni”

E1 considera că rugăciunea este cel mai bun leac pentru boală şi prin rugăciunea lui Iisus el şi-a vindecat inima

Lui Vlădica nu-i plăcea deloc să judece

E1 însuşi nu judeca pe nimeni şi nici altora nu le permitea să procedeze astfel

E1 nu putea să audă când se vorbea despre cineva urât şi îl apostrofa pe cel ce spunea aceste cuvinte,

astfel: „Eu nu am nevoie de astfel de mărturii

Nu este bine să-i judeci pe cei apropiaţi căci pentru ei trebuie să te rogi”

Şi-ntotdeauna spunea aceasta calm şi liniştit

Niciodată nu l-a văzut nimeni iritat sau tulburat

E1 nu era sever şi aspru şi-n orice împrejurări,

Era de o deosebită seriozitate şi blândeţe

Tot la el se simţea şi acea pace şi linişte de nedescris

Mulţi din timpurile de astăzi cred că vremea nevoinţelor ascetice deja a trecut şi că Vlădica Antonie nu este decât o excepţie

Dar viaţa lui plină de nevoinţe este

! O mustrare vie pentru noi cei puţini credincioşi şi nepăsători

Căci şi în vremea noastră se poate trăi în nevoinţe,

slujindu-L pe Dumnezeu din toate puterile şi iubindu-L din tot sufletul

Adesea,

Vlădica aducea drept exemplu viaţa Sf

Ioan de Kronştandt

E1 se întrista foarte mult de starea monahismului contemporan în care nu vedea o adevărată viaţă duhovnicească

Spunea: ‚Peste tot e numai aparenţă zicea el: se împodobesc,

iar ostenelile şi rugăciunea lipsesc

Vlădica avea vârsta de peste 80 de ani şi tot mergea să-i cerceteze pe fii săi duhovniceşti,

iar atunci când ei îl sfătuiau să contenească călătoriile,

el le spunea: „Maica Domnului nu mă binecuvântează să stau pe loc,

ci îmi porunceşte să merg şi să păstoresc turma”

Ne învăţa cum să ne rugăm şi cum să stăm la rugăciune

Slujea în fiecare zi la sfânta Liturghie

Odată,

pe când am venit de la serviciu foarte obosit,

în starea în care mă aflam,

un gând mi-a străfulgerat în minte: „Nu am să rezist şi acuş voi cădea jos”

În faţa ochilor dintr-o dată mi s-a făcut ceaţă şi în acel moment m-am rugat continuu

După terminarea slujbei,

Vlădica s-a apropiat de mine şi mi-a zis: „Iată,

ai luptat şi l-ai doborât pe vrăjmaş”

Dintr-o altă istorisire,

aflăm următoarele: „Venind de departe însoţit de un prieten,

am hotărât să-1 vizităm pe Vlădica

Deşi era ora unu noaptea şi cum,

Vlădica nu dormea dar se ruga,

propunându-ne să citim pravila

După terminarea ei ne-a adăugat şi nişte acatiste

Atunci,

prietenul meu mi-a zis: „Eu nu mai am puteri şi am să cad

Tu mai poţi

! Eu i-am răspuns doar atât: „Rabdă”

început Sf

Liturghie care s-a terminat abia a doua zi la 11 dimineaţa

Noi deja trebuia să mergem la serviciu şi aveam de parcurs un drum de 20 de km

Nu ştim ce s-a întâmplat cu noi însă după săvârşirea Sf Liturghii şi după Împărtăşanie,

am simţit o bucurie nespusă care ne-a fost imposibil să o descriem

Cel mai uimitor fapt era acela că la întoarcere nu mai simţeam nici pic de oboseală iar dispoziţia noastră,

nea umplut într-atât sufletele încât eram în stare să mergem pe jos o veşnicie

De maşinile ce veneau în cale ne ascundem în tufari pentru ca să putem continua a merge pe jos

Dorinţa noastră era aceea de a merge pe jos pentru ca nu cumva să pierdem din acea dispoziţie plină de har”

Deseori,

Vlădica venea la mine şi mă vizita

Dacă eu mă culcam,

pe el îl auzeam cum se ruga necontenit

În cazurile când veneam de la serviciu şi mă apucam să fac un borş,

Vlădica îmi zicea: „Dacă ai avea dorinţă să te rogi,

ci ţi-ai prepara ceva mai simplu

căci tu pregătind aceasta pierzi mai mult de o oră”

Î1 rugam foarte insistent pe Vlădica să scrie despre rugăciunea lui Iisus pentru că despre acesta era puţină literatură şi nu aveai posibilitatea să găseşti ceva mai detaliat referitor la ea

Din marea milostivire a lui Dumnezeu,

de atunci Vlădica stătea nopţile şi scria

După ce a scris aproape o sută de foi,

cât uit caiet întreg,

eu l-am transcris în întregime şi l-am dat şi cunoscuţilor mei să-l citească

Într-o altă zi,

Vlădica a venit la mine,

a căzut în genunchi şi ridicând mâinile s-a rugat timp de 4 ore

Deşi eram obosit,

am stat să-1 privesc cum se ruga în genunchi

Nu ştiu cum dar mi-a venit un gând: „Ce face oare el acolo

? Şi cum poţi oare să te rogi atât de mult

?” Dar mai târziu am aflat că,

el se ruga pentru fiii săi duhovniceşti ale căror suferinţe Dumnezeu i le descoperea

E1 lua asupra sa păcatele noastre şi se ruga foarte mult pentru acei ce cădeau în cele mai grele (păcate)

Odată,

pe când ne rugam cu toţii iată că,

Vlădica a început să citească rugăciunea pentru cei ce călătoresc,

Iar noi,

uitându-ne miraţi unii la alţii,

am început să ne întrebăm de ce oare face una ca aceasta

Răspunsul l-am aflat în cel mai scurt timp când pe uşă au intrat anume acei oameni pe care Vlădica îi pomenise şi de care nu ştia nimeni că trebuie să sosească

Într-o seară,

pe când Vlădica se afla la una din fiicele sale duhovniceşti,

a fost rugat să rămână la ei pe perioada unei luni de zile

La cele auzite,

Vlădica a răspuns: „Am să stau dacă Domnul va binecuvânta”

Din momentul acela Vlădica şi-a început rugăciunea dar nu după mult timp s-a ridicat şi a zis: „Mergi cât mai repede la gară şi cumpără-mi un bilet”

Atunci,

ucenicii au început să plângă dar Vlădica iarăşi a insistat: „Du-te mai repede

Unde-ţi este ascultarea

?” După ce am cumpărat biletul şi l-am petrecut pe Vlădica,

cum stăteam noi foarte trişti iată că dintr-o dată se aude o bătaie în uşă

Deschizând,

miliţia se afla în faţa noastră şi ne întreabă: „Cine locuieşte aici neînregistrat

? Eu trebuie să controlez apartamentul”

După toate aceste întâmplări,

trebuie să mărturisim că la început ne mira foarte mult darul vederii cu duhul al lui Vlădica

Dar treptat ne-am obişnuit cu aceasta căci fiind tineri şi fără experienţă,

adesea îl verificam pe Vlădica la nimicuri

Spre exemplificare,

vom spune pilda următoare: „Odată,

pe când veneam de la serviciu şi-mi doream foarte mult să mănânc mere,

atunci el trebuie să ştie că eu vreau să mănânc”

Şi numai ce am intrat pe uşă că Vlădica îmi şi întinde un măr şi-mi zice: „Cred că ţie foame,

Bătrân fiind,

el era foarte bolnav cu picioarele,

cu inima şi auzea foarte greu

Singurul lucru cu care se ţinea era doar rugăciunea

A dus cu adevărat o viaţă de rugăciune

Spre întărirea celor din jur,

adesea repeta că nimic nu se face fără îngăduinţa lui Dumnezeu şi că trebuie să crezi cu adevărat că tot ceea vine de sus trebuie suportat cu răbdare şi în nici un caz nu trebuie să învinuieşti pe acei oameni prin care a venit ispita

Despre închisori şi lagăre amintea foarte rar şi zicea: „Tot ceea ce s-a petrecut pe vremea lui Stalin trebuie considerat ca pe o Pronie a lui Dumnezeu”

Rar ne mai zicea câte ceva din cele petrecute acolo şi atunci foarte puţin

Ne spunea cu mare bucurie în glas cum deţinuţii i-au confecţionat o cruce şi o panaghie din carton

Dar se întrista foarte mult de preoţii care nu se rugau

Chiar un protoiereu i se plângea: „Cum să te rogi când condiţii nu sunt,

cărţi nu sunt

!” Atunci Vlădica îi răspundea: „