PDF -Download book PDF - Springer Link - Caiet Lp Respirator
Wait Loading...


PDF :1 PDF :2 PDF :3 PDF :4 PDF :5 PDF :6 PDF :7 PDF :8 PDF :9


Like and share and download

Caiet Lp Respirator

Download book PDF - Springer Link

PDF Caiet de sarcini IMSP Spitalul Clinic Republicanscr md upload editor iulie Caiet de sarcini sala conferinta pdf PDF FA334 Manual WB cdr Conrad produktinfo conrad 093066 an 01 ml ELRO KOHLENMONOXID MEL de en nl es

Related PDF

Caiet de sarcini - IMSP Spitalul Clinic Republican

[PDF] Caiet de sarcini IMSP Spitalul Clinic Republicanscr md upload editor iulie Caiet de sarcini sala conferinta pdf
PDF

FA334 Manual WBcdr - Conrad

[PDF] FA334 Manual WB cdr Conrad produktinfo conrad 093066 an 01 ml ELRO KOHLENMONOXID MEL de en nl es pl pdf
PDF

Caiet de Sarcini SVM 144pdf - STB

[PDF] Caiet de Sarcini SVM 144 pdf STBstbsa ro docachiz Caiet 20de 20Sarcini 20SVM 20144 pdf
PDF

1 Edith Simona Ianosi, Gabriela Jimborean, Alexandra - UMFST

[PDF] 1 Edith Simona Ianosi, Gabriela Jimborean, Alexandra UMFST umfst ro 3 1 Activitatea de cercetare CARTI PNEUMOLOGIE pdf
PDF

caiet tehnic rom S 95 - S 730

[PDF] caiet tehnic rom S 95 S 730 kroll ro caiet 20tehnic 20rom 20S 2095 20 20S 20730 pdf
PDF

Caiet de sarcini - incdtim

[PDF] Caiet de sarcini incdtim itim cj ro Caiet 20de 20sarcini 20 20Echip 20pt 20Lab 20Baterii 20reincarcabile pdf
PDF

Caiet sarcini - GeoEcoMar

[PDF] Caiet sarcini GeoEcoMar geoecomar ro website docs Caiet 20sarcini pdf
PDF

+CO - Bibliothèque et Archives Canada

[PDF] +CO Bibliothèque et Archives Canada collectionscanada gc ca obj s4 f2 dsk3 ftp04 NQ58300 pdf
PDF

Download book PDF - Springer Link

Wilson TP, Canny MJ, McCully ME, Lefkovitch LP (1990) Breakdown of cytoplasmic vacuoles a This may mask labelling of monomers, which could mask actin filaments of secretory vesicles to the apical plasma membrane (Caiet al
PDF

Caiet Partituri Pian

Anul VI • Nr 85 • aprilie2013 • editat de INTOL PRESS

partituriazs wp content uploads 2014 05 FIȚI TARI partituriazs wp content uploads 2014 05 FIȚI TARI oer educv ro wp content uploads 2018 04 Proiect pian problemele rezolvate acasă Demonstrația Conversația Caiet Partituri Pian Orală Se apreciază nivelul de pregătire a elevei 2’ 4 Predare Îmvățare

caiet practica 2 politie

Spiru Haret ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ŞTIINŢE ECONOMICE ŞTIINŢE

utm ro uploads 2015 04 ghid caiet practica drept pdf 2 1 Organizarea pregătirii efectuării practicii În conformitate cu planul de învățământ, studenții efectuează practică de specialitate la parteneri de practică, în instituții ale căror profil este compatibil cu cerințele cuprinse în programa analitică Având

Caiet Practica agentie de turism

ACADEMIA DE STUDI1 ECONOMICE DIN BUCURE$T DIRECJIABIBLIOTECA

primariatm ro uploads files raport primar de manager la Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă În luna decembrie în conformitate cu prevederile O G nr 19 16 05 2012 – privind aprobarea unor măsuri de recuperarea reducerilor salariale, s a realizat partea a doua a majorării cuantumului

Caiet Practica Anul III AMG

Raport general - Scoala Postliceala Sanitara „Fundeni”

PDF Caiet Practica Anul I Amg Es Scribd Comkampanje gromstad auto no caiet practica anul i amg es scribd com pdf PDF 79350784 78515056 Caiet De Practica Angela Preda Anul I Amgkampanje gromstad auto no 79350784 78515056 caiet de practica angela preda anul i amg pdf

Caiet Practica COMPLET Anul III

Raport de activitate - primariacalarasiro

biblioteca regielive ro laboratoare farmacie Caiet Practica Forme Farmaceutice Sterile Acest laborator prezinta Caiet Practica Forme Farmaceutice Sterile In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini din medtorrents download tot psihiatrie carte de CAIET

caiet practica

Ghid si caiet A4_lucru_Layout 1 - Universitatea Titu Maiorescu

PDF Caiet de practică Universitatea Transilvania UniTBvold unitbv ro practica Caiet 20de 20practica STIINTE 20INGINERESTI pdf PDF CAIET DE PRACTICĂ I Prezentarea organizaţiei în care se euro ubbcluj ro wp content uploads caiet de practica pdf PDF

caiet practica

CAIET DE PRACTICĂ Programul de studiu: Asistenţă Medicală

crpbrasov files wordpress 2010 03 copy of (3) Practica pedagogică a studenŃilor este asigurată de cadre didactice din învăŃământul preuniversitar care au statutul de mentori de practică pedagogică Statutul de mentor de practică pedagogică se acordă de către DPPD în colaborare cu Inspectoratul Şcolar proiect155945 usamv ro

Caiet Sarcini Sarpante Din Lemn

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI

radiocom ro Materiale 27Mai14 Caiet sarcini 2 st CAIET DE SARCINI REALIZAREA UNIJI ACOPERIS SARPANTA PESTE TERASA EXISTENTA CORP SOCIAL STATIA DE SOL CHEIA 1 GENERALITÄTI Prezentul caiet de sarcini se referä la realizarea unui acoperis tip sarpantä din lemn ecarisat cu învelitoare din tiglä

CAIETE DE ARTA POPULARA.doc

caiet de sarcini - MADR

Reproducerea integrală sau parțială a textelor publicate în revista „Caiete Diplomatice”, analizăm un document însemnat instrucţiunile primite de Laşkariov, Mațievici, misiune diplomatică extraordinară, Republica Populară la ordinul Sovietul din zona Ural, a numeroase obiecte de artă, executate din

  1. Caiete diplomatice
  2. Doc gol
  3. Caiet ASER 2017
  4. ABRAHAM MOLES PSIHOLOGIA KITSCH-ULIJI Arta
  5. Arta 2011
  6. caiet de sarcini
  7. Caietele de la Putna 10
  8. UNIVERSITATEA DE ARTĂ ŞI DESIGN CLUJ–NAPOCA FORME
  9. Caietele de la Putna 9
  10. Caietele de la Putna 5
Home back Next

Description

KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE RESPIRATORII CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE

AUTOR: Asist

Marinela Raţă

Editura Alma Mater Bacău – anul

Cuprins Cuvânt înainte

Structura şi funcţia aparatului respirator

Structurile şi modalităţile prin care se realizează transportul gazos

Schimbul gazos alveolo-capilar

Biomecanica respiratorie

Evaluarea în kinetoterapia respiratorie

Metode de evaluare pentru pacientul cu afecţiuni respiratorii

Kinetoterapia respiratorie

Exerciţii respiratorii

Respiraţia de tip diafragmatic

Tonifierea musculaturi ventilatorii

Respiraţia segmentară

Respiraţia glosofaringiană

Respiraţia cu buzele apropiate

Exerciţii de mobilizare a toracelui

Exerciţii specifice

Drenajul postural

Tehnici de modulare a fluxului expirator

Managementul afecţiunilor pulmonare obstructive şi restrictive 67 4

Descrierea disfuncţiei ventilatorii obstructive (DVO)

Boala căilor aeriene periferice 4

Bronşita cronică 4

Emfizemul 4

Astmul 4

Bronşectazia 4

Fibroza chistică 4

Descrierea afecţiunilor pulmonare restrictive

Stările pulmonare restrictive specifice 4

Post-toracotomia 4

Pneumonia 4

Atelectazia Bibliografie:

Marinela RAŢĂ

Cuvânt înainte Kinetoterapia afecţiunilor respiratorii este o arie complexă a practicii profesionale care se ocupă cu evaluarea şi tratamentul pacienţilor de toate vârstele care prezintă afecţiuni acute sau cronice ale aparatului respirator

Ea utilizează a gamă largă de metode şi tehnici specifice şi asociate de evaluare şi tratare a pacienţilor cu disfuncţii respiratorii

Kinetoterapia respiratorie are următoarele scopuri: 1

Prevenirea obstrucţiei căilor respiratorii şi a acumulării de secreţii care pot afecta respiraţia normală

Facilitarea curăţării căilor aeriene şi a ventilaţiei prin desprinderea,

mobilizarea şi drenarea secreţiilor

Eficientizarea sau inhibarea tusei

Reducerea costurilor energetice pe durata respiraţiei,

Prevenirea sau corectarea deficienţelor de postură asociate cu afecţiunile respiratorii

Menţinerea sau îmbunătăţirea mobilităţii toracelui

Promovarea relaxării structurilor musculo-scheletale tensionate

Îmbunătăţirea rezistenţei şi toleranţei la efort

Obiective: 1

După studierea acestui material studenţii vor fi capabili: 2

Să definească kinetoterapia respiratorie

Să identifice scopurile kinetoterapiei respiratorii

Să cunoască procedurile adecvate de examinare pentru a evalua pacientul cu afecţiuni respiratorii

Să descrie procedeele specifice de evaluare

Să identifice scopurile,

indicaţiile şi principiile de bază ale exerciţiilor de respiraţie şi ale reeducării respiraţiei

Să descrie procedurile şi succesiunea unei secvenţe de proceduri care să educe pacientul să execute tehnici şi exerciţii specifice de respiraţie

Să descrie scopul şi tehnicile de exerciţiile pentru

Să descrie mecanismul normal al tusei

Să recapituleze factorii care împiedică derularea normală a mecanismului tusei

Să explice procedura de a învăţa pacientul să tuşească eficient

Să recapituleze scopurile,

manifestările şi principiile drenajului postural

Să descrie procedurile,

poziţiile şi tehnicile de drenaj postural

Să identifice precauţiile şi contraindicaţiile în efectuarea unui drenaj postural

Marinela RAŢĂ

Capitolul I

Structura şi funcţia aparatului respirator 1

Structurile şi modalităţile prin care se realizează transportul gazos Respiraţia este o funcţie vitală a organismelor vii,

prin care se realizează schimbul de oxigen şi dioxid de carbon al acestora cu mediul înconjurător,

astfel asigurându-se homeostazia gazoasă implicată în metabolismul celular (I

Hăulică)

Respiraţia este un termen general care descrie schimbul de gaze din interiorul organismului uman şi ea poate fi clasificată în respiraţie externă şi respiraţie internă

Acest termen descrie schimbul de gaze care are loc la nivelul membranei capilare alveolare şi a capilarelor pulmonare

Atunci când o persoană inspiră şi aerul ajunge în alveole prin căile arborelui traheobronsic,

oxigenul difuzează prin peretele alveolar şi spaţiul interstitial şi apoi

difuzând prin peretele capilarelor pulmonare

Procesul este invers în cazul dioxidului de carbon

 Respiraţia internă a) Acest termen descrie schimbul de gaze care are loc între capilarele pulmonare şi celule ţesuturilor învecinate

b) Respiraţia internă apare când oxigenul din sângele arterial difuzează din celulele roşii sanguine (hematii) în ţesuturile care necesită aport de oxigen pentru buna lor funcţionare

Procesul se inversează în cazul dioxidului de carbon

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Componentele aparatului respirator Sunt reprezentate de către căile aeriene superioare şi inferioare şi plămânii,

adăpostite în cutia toracică

Sistemul toraco-pulmonar are rolul de a asigura realizarea schimbului de gaze între mediul extern şi cel intern

Toracele  Funcţie a

Principala funcţie a cutiei toracice este de a proteja organele interne implicate în respiraţie,

Cutia toracică oferă locul de fixare pentru musculatura respiratorie care lărgeşte mecanic toracele pe durata inspiraţiei şi de îl comprimă pe durata expiraţiei

Toracele este locul de fixare pentru musculatura extremităţii superioare a corpului care este implicată în activităţile de ridicare,

împingere şi tragere

Aceste activităţi sunt în mod normal efectuate în conjuncţie cu efortul respirator

Posterior Porţiunea dorsală a coastelor se articulează cu cele 12 vertebre toracale la nivelul articulaţiilor costo-transversale şi costo-vertebrale

Anterior 1

Coastele 1-7 se articulează direct cu sternul prin intermediul cartilajelor costale

Coastele 8-10 au fixare cartilaginoasă pe coastele menţionate anterior

Coastele 11 şi 12 sunt flotante (libere)

Căile respiratorii superioare sunt alcătuite din: cavitatea nazală,

Marinela RAŢĂ

Cavitatea nazală b

Faringele  Funcţie a

Încălzeşte aerul inspirat până la temperatura corpului b

Filtrează şi înlătură impurităţile din aerul inspirat

Căptuşeala mucoasă are celule care secretă mucus (caliciforme) şi celule ciliate

Cilii şi mucusul reţin particulele străine

Prin strănut se elimină mare parte din aceste particule

În caz de boală sau de temperatură ridicată a organismului: a

Membrana mucoasă tinde să se usuce,

astfel că organismul secretă mai mult mucus

Acest mucus se usucă şi ciclul se reia

Acţiunea cililor este inhibată datorită uscării mucusului

Pacientul are tendinţa de a respira pe gură,

ceea ce scade gradul de umezire a mucusului şi îi creşte vâscozitatea

Laringele 1

Se întinde de la C-3 la C-6 2

Controlează curentul de aer şi,

previne pătrunderea în căile aeriene a alimentelor,

lichidelor şi a obiectelor străine

Căile respiratorii inferioare – arborele traheo-bronşic Căile aeriene inferioare sunt reprezentate de trahee şi de bronhii

Toate aceste căi sunt aerovectoare,

cu rol de a conduce aerul atmosferic în plămâni,

precum şi de a-l încălzi şi curăţa de anumite particule străine,

asigurând şi funcţii speciale (fonaţia şi olfacţia)

Traheea are lungimea de 10-12 cm (C7-T4),

între laringe și bronhii

Pereţii antero-laterali au forma unui C și sunt alcătuite din cartilaj hialin (inele cartilaginoase)

Peretele posterior închide cartilajul prin muşchi și ţesut conjunctiv,

Mucoasa prezintă celule cilindrice care prezintă cili vibratili

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Bronhiile Din bifurcaţia traheii rezultă cele două bronhii principale care pătrund prin hil în plămâni,

unde se împart în bronhii lobare (trei pentru plămânul drept şi două pentru plămânul stâng),

Acestea la rândul lor se divid în câte 10 şi 10 bronhii segmentare proprii structurii pulmonare

Acestea au aeraţie,

vascularizaţie şi patologie proprie

Bronhiile segmentare se divid în bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari

Ele dau bronhiole respiratorii ce se continuă cu canalele alveolare ai căror pereţi reprezintă dilataţii sub formă de saci în care se deschid alveolele pulmonare

Bronhiile lobare şi segmentare au în structura lor schelet cartilaginos,

bronhiile lobulare şi respiratorii îşi pierd scheletul cartilaginos,

pereţii lor fiind fibroelastici şi cu musculatură netedă circulară,

aceasta scăzând treptat în profunzime,

la nivelul ductului alveolar fiind absentă

Acinul pulmonar este unitatea morfo-funcţională a plămânului şi este alcătuit dintr-o bronhiolă respiratorie împreună cu canalele alveolare care derivă din ea şi cu alveolele pulmonare

Alveolele primesc aer prin căile respiratorii superioare şi ramificaţiile acestora,

dar mai pot primi şi de la alveolele din cadrul unui acin pulmonar vecin sau de la acelaşi acin

Peretele alveolar este format dintr-un singur strat celular aşezat pe o membrană bazală,

La acest nivel se secretă o substanţă lipidică denumită surfactant alveolar cu rol important în dinamica respiratorie care va deprima tensiunea de la suprafaţa alveolelor şi deci colapsul lor va fi prevenit

În inspir nu permite distensia exagerată a alveolelor ce ar putea fi periculoasă într-un inspir forţat,

iar în expir nu permite colabarea alveolelor

Funcţia arborelui traheobronşic a

Conduce aerul către sistemul alveolar

Marinela RAŢĂ

Prin umidificare şi reţinerea particulelor ajută la curăţarea aerului

Deplasează mucusul în sus cu ajutorul cililor

Încălzeşte aerul datorită vascularizaţiei din zonă

Provoacă

Anatomia plămânilor 1

Plămânul drept prezintă: a

Trei lobi – superior,

Plămânul stâng prezintă: a

Doi lobi – superior,

Opt segmente bronhopulmonare 3

Pleura este compusă din: a

Pleura viscerală – membrana care acoperă plămânii

Pleura parietală – membrana care acoperă peretele cutiei toracice

Între cele două pleure se află un strat fin de lichid pleural ce le ţine în contact intim şi permite alunecarea lor în timpul mişcărilor respiratorii

Presiunea din interiorul acestor foiţe este mult mai scăzută decât cea atmosferică

Presiunea negativă care există în spaţiul foarte mic dintre cele două pleure ajută la menţinerea plămânilor în stare de distensie

Vascularizaţia plămânilor Plămânii prezintă o vascularizaţie dublă: nutritivă şi funcţională

Vascularizaţia nutritivă este parte a marii circulaţii şi este asigurată de arterele şi venele bronşice

Arterele bronşice,

aduc sânge oxigenat pentru arborele bronşic,

parenchimul pulmonar şi pereţii arterelor pulmonare

Ele pătrund prin hil,

însoţind arborele bronşic până la nivelul bronhiolelor respiratorii,

nivel la care se capilarizează

De aici pornesc venele bronşice care colectează sângele încărcat cu CO2 pe care îl drenează,

vărsându-l în vena cavă superioară prin intermediul venelor azigos

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Vascularizaţia funcţională sau mica circulaţie asigură schimburile gazoase pulmonare

Originea micii circulaţii este ventriculul drept de unde pleacă trunchiul pulmonar care aduce la plămân sânge încărcat cu CO2

acesta se împarte în arterele pulmonare dreaptă şi stângă care pătrund prin hil în plămân,

însoţind arborele bronşic până la nivelul alveolelor,

unde formează reţeaua capilară perialveolară

La acest nivel este cedat CO2 şi preluat O2

în continuare,

se formează venele pulmonare,

câte două pentru fiecare plămân,

care aduc oxigen în atriul stâng

Inervaţia

Simpaticul produce bronhodilataţie şi parasimpaticul are efecte inverse – bronhoconstricţie

Schimbul gazos alveolo-capilar Alveolele sunt înconjurate de o reţea de capilare pericapilară,

alcătuind bariera alveolo-capilară

Aceasta este formată din epiteliul alveolar şi membrana fibroelastică,

membrana bazală a capilarului şi endoteliului capilar

Molecula de oxigen va străbate straturile:  surfactantul alveolar

 celula epitelială alveolară

 membrana bazală alveolară

 membrana bazală a endoteliului capilar

 celulele endoteliului capilar

Trecerea gazelor se face în funcţie de gradientul presional de o parte şi de alta a membranei

Acestea sunt:

Marinela RAŢĂ

Aer alveolar pO2 = 100mm Hg pCO2 = 40 mm Hg

Sânge capilar 40 mm Hg 46 mm Hg

Oxigenul trece din aerul alveolar în sângele capilar,

iar dioxidul de carbon trece din sânge în alveole,

până ce presiunile se egalizează

Deşi gradientul de presiune este pentru CO2 doar de 6 mm Hg,

acesta difuzează de 20 de ori mai repede,

deoarece este de 25 de ori mai solubil decât O2

la plămâni soseşte sânge venos,

adus de arterele pulmonare şi după efectuarea schimbului de gaze,

sângele încărcat cu CO2 se oxigenează,

se transformă în sânge arterial

Acesta,

îmbogăţit cu oxigen,

părăseşte plămânul pentru a ajunge în circulaţia sistemică

Biomecanica respiratorie Mişcarea sistemul toraco-pulmonar este asigurată de grupe musculare care prin contracţia lor scot acest sistem din starea lui de repaus – aceasta fiind considerată poziţia 0 la nivelul capilarelor reziduale funcţionale (CRF)

Acest sistem se află în echilibru,

deşi toracele şi plămânul se dezvoltă inegal,

iar forţele lor elastice tracţionează în sensuri opuse

Pentru a se produce respiraţia este necesar ca grupele musculare să se contracte,

determinând variaţii ale celor trei diametre ale cutiei toracice

Mişcările toracelui pe parcursul respiraţiei Deşi fiecare coastă are propria ei traiectorie de mişcare,

se poate face o generalizare a mişcărilor coastelor

Coastele ataşate anterior la stern (cu excepţia coastelor 11 şi 12) şi posterior la corpul,

discul şi procesele transverse ale vertebrelor realizează un lanţ cinematic strâns

În timpul inspiraţiei,

toracele se lărgeşte pe toate cele trei direcţii

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Creşterea diametrului antero-posterior (AP) 1

Există o mişcare înainte şi în

sus a sternului şi a coastelor

Coloana vertebrală toracală se întinde (se redresează),

permiţând o excursie mai mare a sternului b

Creşterea diametrului transversal (lateral) 1

Există o mişcare de ridicare şi de rotaţie în afară a porţiunii laterale a coastelor

Coastele inferioare (8-10),

care nu se prind direct pe stern,

Unghiul articulaţiei costo-condrale creşte şi el,

alungind segmentele costale pe durata inspiraţiei

Creşterea diametrului vertical

Tendonul central al diafragmului coboară pe măsură ce muşchii se contractă

Ridicarea coastelor determină creşterea diametrului vertical al toracelui şi îmbunătăţeşte eficacitatea mişcărilor diafragmului

La terminarea inspiraţiei,

revenirea elastică determină mişcarea în sus a difragmului

Coastele revin în poziţia de repaus

Din punct de vedere funcţional,

musculatura se va împărţi în patru grupe principale: musculatura inspiraţiei liniştite

musculatura inspiraţiei profunde

musculatura inspiraţiei forţate

musculatura expiraţiei forţate

Musculatura inspiraţiei liniştite Tradiţional se poate vorbi de o respiraţie diafragmatică şi una costală,

dar în practică se întâlneşte o combinaţie a acestora

Marinela RAŢĂ

Musculatura inspiraţiei liniştite este reprezentată de diafragm,

muşchii intercostali şi scaleni

Diafragmul are forma unei cupole,

cu o bază de inserţie largă,

în jurul bazei toracale,

anterior pe faţa posterioară a apendicelui xifoid,

pe faţa internă a ultimelor două arcuri costale,

şi posterior se inseră pe coloana lombară prin două pliuri,

Fibrele converg spre o formaţiune aponevrotică numită tendon central sau centrul frenic,

ce formează o cupolă ce priveşte antero-inferior (în repaus) în dreptul coastelor 5-7

Diafragmul este străbătut de artera aortă,

vena cavă inferioară şi esofag şi este inervat de nervul frenic

Când se contractă se produce o coborâre a tendonului central

Mişcările diafragmului pot fi sistematizate în trei timpi (L

Barnier): a) fibrele muşchiului sunt relaxate şi centrul frenic atinge cel mai înalt nivel – expiraţia

b) stâlpii se contractă şi centrul frenic este uşor tras în jos – începutul inspiraţiei

c) fibrele anterioare şi laterale se contractă,

centrul frenic rămâne imobilizat – inspiraţie completă

Muşchii intercostali sunt în număr de 11 perechi de muşchi pentru fiecare hemitorace

Sunt situaţi între marginea inferioară a coastei supraiacente şi marginea superioară a coastei subiacente

Se descriu trei categorii de muşchi intercostali: externi,

Fasciculele externe sunt orientate de sus în jos şi dinapoi – înainte,

cele interne tot de sus în jos şi dinainte – înapoi

Rolul lor este încă discutabil,

însă importanţă majoră au în inspiraţie

Scalenii sunt în număr de trei perechi de muşchi: anteriori,

Au originea posterior,

pe apofizele spinoase C2 – C7 şi inserţia este anterioară,

pentru fasciculele anterioare şi mediene pe prima coastă,

iar scalenul posterior pe coasta a doua

Pot interveni în inspiraţia liniştită printr-o

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

fixând toracele şi favorizând mişcările diafragmului

În inspiraţia forţată contribuie la ridicarea toracelui

Musculatura inspiraţiei profunde În cadrul inspirului forţat se produce o intensificare a activităţii musculaturii prezentate anterior,

ce ridică porţiunea superioară a primelor coaste

ei extinzând coloana vertebrală şi contrabalansează aplecarea trunchiului în faţă,

în condiţiile în care există un abdomen mărit de volum sau când este purtată o greutate

Inspiraţia profundă poate fi definită ca fiind inspiraţia unei persoane sănătoase când execută un efort mediu

Musculatura inspiraţiei forţate Inspiraţia forţată apare în condiţiile unui efort de intensitate mare sau la bolnavii bronhopulmonari

Muşchii care contribuie la acest tip de inspiraţie sunt reprezentaţi de: marele şi micul pectoral,

având rol în ridicarea coastelor,

mărind diametrul transvers

Musculatura expiraţiei forţate Expiraţia este un proces pasiv,

în condiţii patologice sau în cadrul unui efort fizic intens,

Cercetări anterioare au demonstrat,

prin plasarea unor electrozi 15

Marinela RAŢĂ

pe grupele musculare inspiratorii,

că expiraţia are loc ca urmare a relaxării treptate a acestei musculaturi

Expiraţia în repaus Expiraţia este un proces pasiv atunci când individul este în repaus

Când diafragmul se relaxează după o contracţie,

el se ridică şi coastele coboară

Retragerea elastică a ţesuturilor micşorează suprafaţa intratoracică şi creşte presiunea la acest nivel,

ceea ce conduce la expirarea aerului

Expiraţia activă (controlată,

prelungită) Contracţia muşchilor,

în mod special cea a muşchilor abdominali şi a celor intercostali interni,

conduce la o expiraţie activă

Muşchii abdominali,

oblici interni şi externi şi m

transversal abdominal se contractă pentru a trage în jos,

cutia toracică şi exercită presiune asupra organelor cavităţii abdominale care vor apăsa pe diafragm

Când muşchii abdominali se contractă,

presiunea intratoracică creşte şi aerul este forţat să iasă din plămâni

Muşchii intercostali interni acţionează în

expiraţiei forţate prin coborârea coastelor

Aceşti muşchi formează peretele abdominal

pe apofizele transverse L1 – L5,

pe faţa internă a crestelor iliace şi 1/3 internă a arcadei crurale,

având ca punct de origine linia albă

Acţiunea sa este sinergică,

ca o chingă presând asupra viscerelor abdominale şi va împinge în sus diafragmul

Când se contractă atât diafragmul cât şi transversul,

situaţie întâlnită în: defecaţie,

ţipăt,

Originea este pe faţa anterioară a cartilajelor costale V-VII şi procesul xifoid sternal,

iar inserţia pe osul pubis (între tuberculul pubian şi simfiză)

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

dinţat anterior pe faţa externă a coastelor V- XII

Inserţie este pe creasta iliacă,

Originea este pe faţa internă a coastelor VII-XII şi pe cartilajele costale,

Inserţia este pe faţa externă a coastelor IX-XII (la nivelul unghiului costal)

situat posterior şi profund în regiunea lombară

Origine este pe creasta iliacă şi inserţia pe procesele transverse ale vertebrelor lombare şi pe coasta a XII-a

Toţi aceşti muşchi contribuie la coborârea coastelor şi la scăderea diametrul transvers,

Mişcările aerului: ventilaţia Ventilaţia reprezintă schimbul de gaze către şi dinspre organismul uman

Pe durata inspiraţiei,

pe măsură ce toracele se lărgeşte,

presiunea din interiorul plămânilor (presiunea alveolară) devine mai mica decât presiunea atmosferică şi aerul pătrunde în plămâni

La sfârşitul inspiraţiei,

muşchii se relaxează şi reculul elastic al plămânilor împinge aerul afară,

Mişcarea aerului poate fi influenţată prin exerciţii de respiraţie

Termenul de ventilaţie nu trebuie confundat sau înlocuit cu termenul de respiraţie,

care implică transportul gazelor în sânge către ţesuturi şi schimbul de gaze care are loc între sânge şi ţesuturi

Marinela RAŢĂ

Complianţa pulmonară Complianţa se referă la capacitatea de distensie (recul elastic) a ţesutului pulmonar şi la cât de uşor se pot destinde plămânii în inspiraţie

Plămânii normali se destind foarte uşor

Complianţa se modifică cu vârsta şi la apariţia unor boli

Rezistenţa opusă de căile respiratorii Rezistenţa la fluxul de aer depinde de: 1

Bifurcarea şi ramificarea căilor aeriene

Mărimea (diametrul) lumenului fiecăreia dintre căile respiratorii

Diametrul lumenului poate scădea datorită următorilor factori :

Elasticitatea parenchimului pulmonar

În mod normal,

căile aeriene de lărgesc pe durata inspiraţiei şi se îngustează pe durata expiraţiei

Pe masură ce diametrul căii respiratorii scade,

creşte rezistenţa la fluxul de aer

În bolile care provoacă bronhospasm (astmul) sau secreţie mărită de mucus (bronşita cronică),

rezistenţa opusă la fluxul de aer va fi mai mare decât cea normală pe durata expiraţiei

Pacienţii care prezintă aceste afecţiuni vor avea dificultăţi mari în eliminarea aerului din plămâni pe durata ventilaţiei

Volumele şi capacităţile pulmonare Pentru a evalua funcţia mecanică a plămânilor sunt efectuate teste ale funcţiei pulmonare care măsoară volumele şi capacităţile pulmonare

Volumele şi capacităţile pulmonare depind de vârsta,

sexul şi poziţia în care se află corpului unei persoane

Înţelegerea valorilor acestor

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

măsurători este utilă pentru kinetoterapeutul care va trata un pacient cu disfuncţie pulmonară

Capacitatea pulmonară totală (CPT)

patru componente: volumul curent

volumul inspirator de rezervă (VIR),

volumul expirator de rezervă (VER) şi volumul rezidual (VR)

alcătuiesc o capacitate pulmonară

Volumul curent (VC)

urmată de o expiraţie în repaus

VC este de aproximativ 500ml per inspiraţie

aproximativ 350ml din acest volum de aer ajunge în alveolele pulmonare şi participă la schimbul de gaze (respiraţie)

Volumul insipator de rezervă (VIR)

300 ml)

Volumul expirator de rezervă (VER)

Volumul rezidual (VR)

1500 ml)

Capacitatea inspiratorie (CI)

3500 ml)

Marinela RAŢĂ

Capacitatea reziduală funcţională (CRF)

2500 ml)

Capacitatea vitală (CV) este suma dintre CI şi VER

Se măsoară prin efectuarea unei inspiraţii forţate urmată de o expiraţie fortata (aprox

4500ml)

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Capitolul II

Evaluarea în kinetoterapia respiratorie Obiective 1

Să constate problemele primare şi secundare de ventilaţie şi respiraţie ale pacientului care ii limitează acestuia buna funcţionare fizică a organismului

Să determine dacă pacientul se pretează la participare într-un program de recuperare kinetoterapeutică

Să întocmească un plan de tratament individualizat pentru fiecare pacient

Să stabilească informaţiile de bază despre pacient,

pentru a putea măsura apoi progresele înregistrate de acesta şi eficienţa tratamentului

Să determine când trebuie întrerupt tratamentul

Să planifice şi să implementeze un program terapeutic pe care pacientul să-l execute acasă

Metode de evaluare pentru pacientul cu afecţiuni respiratorii 1

Interviul cu pacientul şi familia acestuia a

Procesul de evaluare începe cu un interviu cu pacientul,

precum şi cu membrii familiei,

Pe durata interviului,

terapeutul poate identifica dacă pacientul sau membri familiei lui au sesizat apariţia unor limitări funcţionale şi poate identifica principala durere care l-a determinat pe pacient să caute un tratament de vindecare

In pregătirea pentru interviu,

trebuie ca terapeutul sa aibă acces,

la fişa medicală a pacientului în care sunt înregistrate diagnosticele şi tot trecutul său medical

În lipsa fişei,

pacientul sau familia lui pot furniza aceste informaţii

Marinela RAŢĂ

Se obţine istoricul social şi profesional al pacientului

de importanţă mare este cunoaştere solicitărilor fizice de la locul de muncă al acestuia,

precum şi obiceiurile care îi pot afecta stare de sănătate (fumat,

Evaluarea mediului familial şi a familiei pacientului pot furniza informaţii asupra responsabilităţilor lui în familie,

asupra locuinţei lui şi despre disponibilitatea familiei de a-l ajuta

Aspectul general al pacientului a

Semnele vitale Se verifică pulsul,

pe durata şi după efectuarea tratamentului

Se observă : o Nivelul

Schimbări de reactivitate pot apărea dacă pacientul reţine mult CO2 – hipercapnie (creşterea presiunii parţiale a CO2 – pCO2) sau prezintă hipoxie (scăderea presiunii partiale a oxigenului

Cianoza apare la pacienţii hipoxici

pupile dilatate sau concentrate,

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

caşetic (poate sugera toleranţa la anumite exerciţii fizice

obezitatea pronunţată poate altera respiraţia)

Analiza formei toracelui,

a dimensiunilor şi posturii corpului a

Simetria toracelui şi a trunchiului Pacientul este examinat în poziţie anterioară,

toracele şi cuşca toracica (coastele) trebuie sa fie simetrice

Mobilitatea trunchiului Se controlează mişcările active în toate direcţiile şi se identifică orice limitare de mişcare a coloanei vetebrale,

în mod special a coloanei toracice

Forma şi dimensiunile toracelui Dimensiunile antero-posterioară (AP) şi laterală sunt,

în mod normal,

în raport de 2 :1

Deformări comune ale toracelui

Sternul este 23

Marinela RAŢĂ

proeminent şi diametrul AP al toracelui este mai mare decât cel normal

Mulţi pacienţi cu boli pulmonare obstructive cronice,

care respira cu zona superioară a toracelui,

Pacienţii cu această deformare respiră diafragmatic

Postura Pacienţii care prezintă dificultăţi la respiraţie ca urmare a unor boli cronice pulmonare prezintă adesea tendinţa de a se înclina înainte şi să se sprijine pe mâini şi braţe atunci când stau jos sau stau în picioare şi să-şi stabilizeze şi ridice centura scapulară pentru a ajuta inspiraţia

Aceasta creşte eficacitatea muşchilor pectorali şi dinţaţi anteriori care acţionează prin efect invers asupra inspiraţiei

Se iau în considerare deformările posturale,

cum ar fi cifoza şi scolioza,

sau de asimetria posturală datorată unei intervenţii chirurgicale toracice,

care pot limita mişcările toracelui şi ventilaţia

Modalitatea în care pacientul respiră a

Frecvenţa,

regularitatea şi localizarea respiraţiei sunt examinate în repaus şi în activitate

Raportul normal între inspiraţie şi expiraţie la repaus este de 1:2,

Pacienţii cu boli cronice de plămâni pot prezenta un raport de 1:4 în repaus,

ceea ce reflectă dificultăţile pe care le au cu expiraţia

O secvenţă normală de inspiraţie cuprinde: (1) diafragmul se contractă şi coboară,

iar abdomenul (zona epigastrică) se ridică

(2) urmează apoi lărgirea coastelor în sus şi în afară

şi (3) toracele superior se ridică

La persoanele sănătoase,

muşchii gâtului (muşchi accesori ai inspiraţiei) vor acţiona numai pe durata unei respiraţii profunde

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Modalităţi anormale de respiraţie

scade volumul respirator curent dar creşte frecvenţa respiratorie

este asociată cu bolile restrictive sau obstructive de plămâni şi face apel la muşchii accesori ai inspiraţiei

superficială sau normală şi cu ritm regulat

poate fi asociată cu supradozarea de medicamente

volum curent crescut şi rata respiraţiei crescută

urmate de serii de scadere graduală a volumelor curente şi,

Ele apar uneori la bolnavii cu probleme cerebrale majore

Palparea a

Simetria mişcării toracelui Se plasează mâinile pe pieptul pacientului şi se evaluează amplitudinea mişcării fiecărei părţi a toracelui în inspiraţie şi expiraţie

Pot fi controlate fiecare dintre cele trei arii lobare

Pentru a verifica expansiunea lobului superior,

se plasează vârfurile degetelor mari de la mâini pe linia mediană sternală,

pe incizura sternală aflată la extremitatea superioară a manubriului

Se întind celălalte degete deasupra claviculei

Pacientul este pus să expire complet şi apoi să inspire adânc

Pentru expansiunea lobului intermediar,

se stă în continuare în faţa pacientului

Se plasează vârful degetelor mari pe apendicele xifoid,

restul degetelor fiind plasate lateral în jurul coastelor

Cereţi pacientului să respire adânc

Marinela RAŢĂ

Pentru expansiunea lobului inferior,

se plasează vârful degetelor mari de-a lungul spatelui pacientului,

în dreptul proceselor spinale (la nivel toracic inferior) şi restul degetelor de-a lungul coastelor

Cereţi pacientului să respire adânc

Pe masură ce pacientul inspiră şi expiră,

se verifică simetria mişcărilor ambelor jumătăţi ale toracelui

Amplitudinea excursiei toracice Poate fi determinată măsurând circumferinţa toracelui la trei nivele (axilar,

xifoid şi subcostal) atât în inspiraţie,

cât şi în expiraţie

Poate fi măsurată şi prin plasarea mâinilor pe pieptul şi spatele pacientului,

aşa cum a fost menţionat mai sus

Se ia notă de mărimea spatiului dintre degetele mari după ce pacientul inspiră profund

Mumurul vocal

Procedura este utilizată pentru a evalua calitatea ţesuturilor din interiorul cutiei toracice

Procedura Se plasează palmele usor pe toracel şi pacientul este rugat să vorbească sau să repete cuvântul ‘33’ de câteva ori

În mod normal,

sunetul este resimţit uniform pe tot peretele toracic,

însă este crescut în prezenţa secreţiilor pe căile aeriene şi scăzut sau absent atunci când aerul este reţinut în interiorul organismului ca urmare a obstrucţiei căilor aeriene

Durerea peretelui toracelui

Procedura Se realizează o palpare a peretele toracic pentru a identifica orice zonă dureroasă de natură musculo-scheletică

Rugaţi pacientul să respire profund şi identificaţi ariile dureroase

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Durerea de origine musculo-scheletică a peretelui toracic creşte prin apăsare directă sau în inspiraţia profundă

durerea de torace cauzată de o angină rămâne,

Mediastinul (poziţia traheei) In mod normal,

traheea este orientată central raportat la incizura jugulară suprasternală

Poziţia traheei se poate schimba datorită asimetriei presiunilor intratoracale sau a volumelor pulmonare

De exemplu,

dacă pacientului i-a fost îndepărtat chirurgical un plămân (pneumoectomie),

volumul pulmonar pe partea operată a toracelui va scădea şi traheea se va orienta spre acea parte

În mod contrar,

dacă pacientul are hemotorax (prezenţa unei cantităţi de sânge în torace),

creşte presiunea intratoracică pe partea unde este hemotoraxul şi mediastinul se va îndepărta din zona afectată

Procedura Pentru a identifica deplasarea mediastinală ,

se aşează pacientul în poziţie şezândă în faţa terapeutului,

cu capul situat median şi gâtul uşor aplecat pentru a relaxa m

Se palpează uşor cu degetul arătător (index) spaţiul de ţesut moale pe fiecare parte a traheei în dreptul incizurii jugulare

Se determină dacă traheea este palpabilă median sau este deplasată spre stânga sau spre dreapta

Percuţia indirectă Este o tehnică de investigare care evaluează densitatea pulmonară,

mai exact raportul aer:solid din plămâni

Procedura Se plasează degetul mijlociu al mâinii nedominante orizontal pe peretele toracelui,

de-a lungul unuia dintre spaţiile intercostale

Cu vârful degetului mijlociu al mâinii opuse se loveşte cu fermitate degetul pozitionat orizontal

Se repetă procedura în mai multe puncte situate anterior şi posterior,

în stânga şi dreapta toracelui

Această manevră produce un sunet de rezonanţă

înălţimea sunetului variază în funcţie de densitatea tesutului de dedesupt

Marinela RAŢĂ

Sunetul va fi slab şi surd dacă în cutia toracică există o cantitate mare de materie solidă (tumoare,

comparativ cu cantitatea de aer

Sunetul va fi hiper-rezonant (timpanic) dacă există o cantitate mare de aer (cum este în cazul pacienţilor cu emfizem)

Dacă se observă asimetrii sau anomalii,

pacientul va fi trimis la medic pentru investigatii suplimentare (investigaţie cu raze X,

Auscultarea Auscultarea diferitelor sunete din interiorul organismului,

în mod special a sunetelor repiratorii,

reprezintă o bună investigare a plămânilor

Sunetele,

produse în timpul respiraţie apar

datorită mişcării fluxului de aer din inspiraţie şi expiraţie

Pentru a percepe mai bine aceste sunete,

Sunetele respiratorii trebuie evaluate pentru: A identifica zonele pulmonare unde există congestie şi trebuie efectuat drenajul postural sau tehnici speciale de dezobstrucţie

Procedura 1

Se aşează pacientul jos,

într-o poziţie confortabilă şi relaxată

Se aşează diafragma stetoscopului direct pe piele şi se plimbă anterior şi posterior de-a lungul peretelui toracic

Se urmează anumite trasee (fig

plasându-se stetoscopul pe anumite zone (T-2,

de-a lungul peretelui toracic stâng şi drept

Rugaţi pacientul să respire adânc şi rapid pe gură pe masură ce stetoscopul este mişcat din loc în loc

Se observă calitatea,

intensitatea şi înălţimea sunetelor produse în respiraţie

Sunetele respiratorii normale sunt clasificate după : 28

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Sunete respiratorii normale 1

Traheal

auzit numai de-a lungul traheei

Sunetele traheale sunt auzite egal pe durata inspiraţiei şi a expiraţiei

Bronhial

auzit anterior între clavicule şi manubriu,

iar posterior între omoplaţi

Aceste sunete sunt percepute mai degrabă în faza expiratorie,

Bronho-vezicular

auzit în mod egal la inspiraţie şi expiraţie numai anterior lângă stern şi posterior între omoplaţi

Vezicular

- slab,

auzit pe toată suprafaţa toracelui,

cu excepţia zonelor de lângă trahee şi bronhii şi a zonei dintre omoplati

Aceste sunete se aud mai îndelungat în inspiraţie,

Sunete respiratorii anormale

Totuşi,

murmurul vezicular poate fi mascat prin interpunerea aerului (pneumotorax) sau lichidului (pleurezie)

se percep la finalul inspiraţiei şi se compară cu zgomotul călcatului pe zăpadă

De origine foarte distală sau alveolară,

el corespunde unui exudat sau edem pulmonar

se pot sesiza pe momentul inspirator şi se pot compara cu sunetul bulelor sparte la suprafaţa apei

Se amplifică odată cu tusea şi corespunde unei obstrucţii bronhiolo-alveolare

Marinela RAŢĂ

se pot ausculta atât pe timpul inspirator cât şi pe cel expirator şi se compară cu sforăitul

Tusea le modifică sau duce la dispariţia lor

Corespund unei obstrucţii bronşice

se auscultă pe ambii timpi respiratori şi se compară cu un şuierat

Corespunde diminuării calibrului bronşic

îndepărtat,

sunt asemănătoare zgomotelor şifonării unei hârtii de mătase sau a unei piei vechi de animal ce o desfacem

Se depistează în cazul inflamaţiei pleurale

Tusea şi sputa Tusea se prezintă sub mai multe aspecte patologice,

Tusea seacă este iritantă,

însoţită de o senzaţie de arsură a căilor aeriene

Apare la debutul inflamaţiilor căilor aeriene,

dar şi după afecţiunile virale care lezează epiteliul

Poate de asemenea corespunde prezenţei corpilor străini

Iritaţia cauzatoare de tuse poate fi localizată şi înafara căilor aeriene: mediastin,

Tusea spasmodică se însoţeşte de accese de tuse violentă ca urmare a unor fenomene alergice sau iritabile ale arborelui bronşic

Tusea dispneică se manifestă ca urmare a: unui spasm glotic urmat de dispnee inspiratorie

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

probabil provocat printr-un inspir bucal care succede voluntar o tuse violentă rebelă

Tusea productivă mobilizează secreţiile şi facilitează eliminarea lor

Are un caracter gras ca urmare a unei hipersecreţii bronşice

Poate fi negată de unii pacienţi care înghit în mod inconştient sputa

Circumstanţele apariţiei Poate interveni în cazul schimbărilor de poziţie sau în decubit şi corespunde unei tuse bronho-pulmonare sau pleurale

Trecerea de la poziţia clinostatică la cea ortostatică poate antrena o tuse productivă ca urmare a bronhoreei

Fumătorul prezintă o tuse matinală cronică

Declanşarea tusei datorită factorilor iritanţi,

produselor chimice este caracteristică bronşiticilor cronici dar şi asmaticilor

Sputa trebuie controlată pentru : 1

Culoare (clară,

Secreţiile clare sunt cele normale

Cele galbene sau verzi indică o infecţie

Termenul utilizat pentru sputa cu striaţii de sânge este hemoptizie

Consistenţă (vâscoasă,

Cantitate

Semnele clinice de hipoxie şi hipercapnie 10

Semnele clinice sunt numeroase,

comune multor anomalii sau în relaţie directă cu unul sau altul dintre acestea,

întotdeauna componente contextului clinic ce ghidează intervenţia kinetoterapeutică

Semnele de hipoxie: a

Cianoza apare când procentul de hemoglobină redusă devine superioară celor 5g/100 mL de sânge

Acesta este sunt semn tardiv

Cianoza apare mai precoce la subiecţii poliglobulimici şi mai tardiv la anemici

Este important a se distinge: cianoza centrală,

care se traduce printr-o hipoxie de origine respiratorie,

Marinela RAŢĂ

cianoza periferică sau localizată,

în raport cu scăderea debitului circulator local sau unei stări de şoc (aspect de marmură)

Agitaţia se traduce prin iritabilitate şi tulburări critice de judecată c

Tahicardia apare în hipoxie ca o compensare ca urmare la lipsei de oxigen la nivel tisular

Semnele de hipercapnie a

Transpiraţiile sunt secundare hipersecreţiilor de catecolamine endogene responsabile de vasodilataţia capilară cutanată

Aceste transpiraţii,

predomină in mod obişnuit la nivelul feţei b

Tremorul corespunde unei incoordonări neuromotorii

Cu ochii închişi,

pacientul este incapabil să-şi menţină membrele superioare întinse,

care oscilează de sus în jos

Somnolenţa şi starea de apatie progresivă poate evolua până la starea comă

Hipertensiunea arterială

Semnul comun indirect de hipercapnie şi hipoxie este reprezentat de dispnee care atestă dificultatea de a menţine un regim ventilator suficient

Măsurarea dispneei Dispneea este un factor fundamental de alterare a calităţii vieţii care justifică punerea în acţiune a unui program de antrenare la efort

Stadiile de manifestare a dispneei de efort pot fi precizate de mai multe scale de evaluare

Scala Sadoul şi Polu Este o scală ordinală,

ea atribuind un indice numeric stadiilor de apariţie a dispneei: Stadiul 0: absenţa dispneei Stadiul 1: dispnee la urcatul a două etaje Stadiul 2: dispnee la un etaj sau mers rapid Stadiul 3: dispnee la mersul pe un teren plat Stadiul 4: dispnee la mers lent 32

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Stadiul 5: dispnee la efort redus (activităţi zilnice ca: a vorbi,

) Scala vizuală analogă (SVA) Se cunoaşte deja a fi utilizată în evaluarea fenomenului dureros

Ea constă de asemenea într-o scală ordinală de măsurare de la 0 la 10,

extremele fiind caracterizate prin 0: absenţa dispneei şi 10 dispnee maximală Scala lui Borg modificată Este o scală verbală asociată cu una numerică

Constă într-o scală cu intervale care introduc o distanţă aritmetică între modalităţile variabile: 10: dispnee maximă 9: dispnee extrem de severă 8 7: dispnee foarte severă 6 5: dispnee severă 4: dispnee aproape severă 3: dispnee moderată 2: dispnee lejeră 1: dispnee foarte lejeră 0,5: dispnee abia notabilă 0: absenţa dispneei Scala lui Borg respectă aspectul exponenţial al dezvoltării percepţiilor corporale în funcţie de stimuli şi este mult mai favorabilă pentru studiile comparative

Alte scale de evaluare a dispneei Stadii CEE 1

Dispnee la efort fizic important

Côtes Poate mări ritmul la urcatul unei pante

Poate merge Nu poate merge într-un ritm decât lent

Dispnee la mers normal

Fletcher Nu poate urca o pantă,

NYHA Nici o jenă funcţională,

capacitate de efort fizic normală,

Nici o jenă funcţională în repaus,

dar apare în timpul exerciţiilor fizice,

Marinela RAŢĂ

Dispnee cu Poate merge Necesită pauze disconfort într-un ritm la mers chiar la mers scăzut

normal pe teren plat cu ajutor

Dispnee care determină oprirea efortului de mers pe teren plat în ritm propriu

Dispnee la efort minim (îmbrăcat,

Poate merge Dispnee la lent 400 dezbrăcat

unei activităţi fizice normale pentru vârsta subiectului

Nici o jenă funcţională în repaus,

dar apare în timpul exerciţiilor fizice mai scăzute decât cele normale pentru vârsta subiectului

Jenă funcţională la efort scăzut care apare şi sau în repaus

Poate merge lent 100 metri sau să urce 8 trepte

Poate merge 10 metri şi face baie cu ajutor

Se ridică şi face baie cu ajutor Are nevoie de ajutor pentru a mânca

Semnele cardio-vasculare Semnele cardio-vasculare variază de la un pacient la altul

Odată cu apariţia unei decompensări respiratorii pentru prima dată,

se poate observa o hipertensiune arterială sistemică cu o tahicardie notabilă

Însă,

la un bolnav care a prezentat anterior mai multe episoade de

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

decompensare a cordului drept,

tesiunea arterială este adesea scăzută cu un puls uşor accelerat

La nivel cutanat,

tulburările vaso-motorii cu vasodilataţie capilară marcată,

sunt particularităţi net caracteristice agravării brutale a hipercapniei

Tahicardia este adesea moderată,

cu aproximaţie de 100/110 pulsaţii/minut

Tensiunea arterială poate fi ridicată în hipocapnii cu instalare rapidă,

maxima putând creşte cu 30/40 mmHg,

în timp ce minima este în general mai scăzută

Semnele care traduc insuficienţa cardiacă dreaptă se asociază la unii bolnavi acestor modificări de puls şi tensiune arterială

Hepatomegalia se asociază unui reflux hepatojugular

Pot apărea edeme voluminoase la la bolnavii pulmonari cronici având deja mai multe episoade de supraîncărcare cardiacă,

dar în mod obişnuit edemele membrelor inferioare şi a regiunii lombare sunt de importanţă mai redusă

Radiografia toracică arată adesea o lărgire notabilă a aerului cardiac care poate regresa după tratament

Tulburările de ritm şi conducere,

clasic absente în cordul pulmonar cronic,

sunt frecvente în insuficienţa respiratorie cronică

Alte arii de investigaţie a

Tipuri de mişcări,

în mod special,

Forţa musculară

Rezistenţa generală

Independenţa funcţională

Durerea

Folosirea echipamentelor de asistare a respiraţiei

Se pot efectua evaluări suplimentare prin: dozarea gazelor din sânge,

studii ale funcţiei pulmonare,

testări cu exerciţii standardizate,

Marinela RAŢĂ

Capitolul III

Kinetoterapia respiratorie Exerciţiile respiratorii sunt în mod obişnuit încorporate într-un program mai vast de recuperare pulmonară a pacienţilor cu boli pulmonare acute sau cronice

Exerciţiile respiratorii sunt destinate să reeduce musculatura respiratorie şi să îmbunătăţească ventilaţia,

reducând travaliul în respiraţie şi îmbunătăţind schimbul de gaze şi oxigenarea

Gimnastica respiratorie constă din coordonarea şi amplificarea cu voinţă a mişcărilor libere de respiraţie,

precum şi din stimularea şi antrenarea funcţiei respiratorii prin mişcări pasive,

La acestea se adaugă exerciţii executate cu ajutorul unor aparate speciale sau prin alte procedee,

cântecele şi declamaţiile

Exerciţiile de respiraţie,

deşi simple şi uşor de executat,

sunt puţin folosite în practică

rolul lor nu este întotdeauna corect înţeles şi apreciat,

iar uneori este chiar contestat

Exerciţii respiratorii Indicaţii pentru exerciţiile respiratorii 1

Boala acută sau cronică de plămâni

Boală obstructivă cronică de plămâni b

Pneumonie c

Atelectazie d

Embolie pulmonară e

Suferinţă respiratorie acută 2

Durere în zona toracală sau abdominală,

ca urmare a unei operaţii sau a unui traumatism

Obstrucţia căilor aeriene,

consecutivă unui bronhospasm sau datorită retenţiei de secreţii

Kinetoterapia în afecţiunile respiratorii

Deficienţa sistemului nervos central (SNC) care conduce la hipotonie musculară: a

leziunea măduvei spinării superioare b

cronică sau progresivă sau boală neuropatică

Anomalii ortopedice severe,

care afectează funcţia respiratorie

Managementul stresului şi procedee de relaxare

Scopul exerciţiilor respiratorii 1

Îmbunătăţirea ventilaţiei

Creşterea eficacităţii mecanismului de tuse

Prevenierea deteriorării funcţiei pulmonare

Îmbunătăţirea forţei,

rezistenţei şi coordonării musculaturii respiratorii

Menţinerea sau îmbunătăţirea mobilităţii toracelui şi a coloanei toracale

Corectarea modalităţilor anormale si ineficiente de respirare

Promovarea relaxării

Instruirea pacientului pentru a face faţă atacurilor de dispnee

Îmbunătăţirea capacităţii funcţionale globale a pacientului

Principii generale în învăţarea exerciţiilor respiratorii 1

Trebuie aleasă,

pentru ca să se poată interacţiona bine cu pacientul,

în lipsa oricăror posibilităţi de distragere a atenţiei

Explicaţi pacientului scopurile şi raţiunile pentru care trebuie efectuate exerciţiile respiratorii,

ţinând cont de afecţiunile şi limitele sale funcţionale

Pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă,

în repaus,

fără îmbrăcăminte care să-i stânjenească mişcările

Pentru început,

este de preferat să stea într-o poziţie întins pe pat,

cu capul şi trunchiul ridicate la aproximativ 45 de grade

Prin 37

Marinela RAŢĂ

sprijinirea totală a capului şi trunchiului şi prin flexarea şoldurilor şi genunchilor şi sprijinirea picioarelor pe o pernă,

muşchii abdominali rămân relaxaţi

Alte poziţii,

cum sunt cea de decubit dorsal,

şezând sau în ortostatism pot fi folosite ca poziţii de iniţiale sau pe parcursul derulării tratamentul

Se observă modalitatea naturală de respiraţie a pacientului atât în repaus,

cât şi în activitate

Se determină dacă se impune sau nu o reeducare a respiraţiei

Se determină unde trebuie pus accentul în derularea programului de exerciţii respiratorii (atât în faza inspiratorie,

cât şi în cea expiratorie) c

Se stabileşte un indicator de bază care va fi folosit la compararea şi evaluarea progreselor înregistrate pe parcursul tratamentului

Dacă este nevoie,

pacientul este învăţat să folosească tehnici de relaxare

Acestea vor relaxa musculatura toracelui superior,

gâtului şi umerilor

Se exemplifică pacientului care este modelul de respiraţie dorit

Pacientul este rugat să execute modelul corect de respiraţie într-o varietate de poziţii,

cât şi în mişcare

Precauţii În învăţarea exerciţiilor repiratorii trebuie avute în vedere următoarele: 1

Nu permiteţi niciodată pacientul