PDF -De la surâsul lui Buddha la Surâsul Hiroshimei - C.S. Lewis - Sfaturile Unui Diavol Batran Catre Unul Mai Tanar
Wait Loading...


PDF :1 PDF :2 PDF :3 PDF :4 PDF :5 PDF :6 PDF :7 PDF :8 PDF :9


Like and share and download

C.S. Lewis - Sfaturile Unui Diavol Batran Catre Unul Mai Tanar

De la surâsul lui Buddha la Surâsul Hiroshimei

logosul files wordpress 2014 03 cs lewis creştin înzestrat cu o minte excepţional de ascuţită şi de logică şi cu un stil lucid şi înviorător, C S Lewis a fost fără egal The Problem of Pain (Problema durerii), The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui

Related PDF

SFATURILE UNUI DIAVOL BĂTRÂN - logosulfileswordpresscom

logosul files wordpress 2014 03 cs lewis creştin înzestrat cu o minte excepţional de ascuţită şi de logică şi cu un stil lucid şi înviorător, C S Lewis a fost fără egal The Problem of Pain (Problema durerii), The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr), Mere Christianity (Creştinism Pur şi simplu), The Four
PDF

CSLewis - Sfaturile unul diavol batran

moraviaacademia files wordpress 2008 10 cs C S Lewis – Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânar Cine s ar fi gândit vreodată că acolo jos, în locul pe care oamenii îl numesc de obicei “Iad”, există un “Înalt Colegiu de Pregătire al Tinerilor Ispititori” ? Inedita colecŃie de sfaturi ale bătrânului şi experimentatului Sfredelin, către
PDF

Născut în Irlanda în 1898, CS Lewis a studiat la Malvern

cdn4 libris ro userdocs pdf 436 despre minuni 2012 pdf Născut în Irlanda în 1898, C S Lewis a studiat la Malvern College timp de un an, după care şi a continuat studiile în particular A obţinut cu distincţie o triplă licenţă la Oxford şi a fost profesor la Magdalen Col lege, precum şi unul dintre diriguitorii acestui colegiu între 1925 şi 1954
PDF

Anul XVIII, Serie nou CALEA MÂNTUIRII - teologiearadro

teologiearad ro wp content uploads 2016 05 11 martie
PDF

BULETIN DUMINICAL NR 585/0511 - poartaceruluiro

poartacerului ro uploads buletine BD 585 5 C artea „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” are ca autor pe C S Lewis, renumitul teolog irlandez al secolului al XX lea Adept al creștinismului, profesor al Universității din Oxford și scriitor, a susținut numeroase conferințe și emisiuni radiofonice, în care, insuflat de Duhul Lui
PDF

Surprins de bucurie - Fundatia Luceafarul

fundatia luceafarul ro sites default files C S Lewis din Oxford „în această carte, scria Lewis îh deschidere, îmi propun să descriu procesul prin care am revenit, ca mulţi alţi oameni din generaţia mea, de la materialism la credina în Dumnezeu" „Existţ ă multe căi de a reveni la adevăr, 1 C S Lewis, Surprised by Joy The Shape of My Early Life, Bles, London, 1955, cap
PDF

CS Lewis - Marea despartire - cdn4librisro

cdn4 libris ro userdocs pdf 435 marea despartire pdf (Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, 2003), Mere Christianity(Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, 2004), Of This and Other Worlds (Despre lumea aceasta şi despre alte lumi, Humanitas, 2011), Fern seed and Elephants and Other Essays on Christianity (Ferigi
PDF

o3 decembrie 2013 Tiparul Milton - Revista de Psihoterapie

revista psihoterapie integrativa eu wp content uploads Lewis, C (2007) Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr Bucureşti Humanitas Despre autor Ropotan Anişoara este psiholog, psihoterapeut în formare în cadrul Asociaţiei de Cercetare, Consiliere şi Psihoterapie Integrativă
PDF

De la surâsul lui Buddha la Surâsul Hiroshimei


PDF

c Sharp Programlama Dili

C# Programlama Dili

PDF C# Programlama Dili ilkerunal wp content uploads 2012 01 Bölüm 2 pdf PDF Programlamanın Temelleri baskent edu tr ~tkaracay etudio ders prg csharp ch01 pdf PDF C Sharp Programlama Dili Metotlarfenfak ege edu tr 9 C Sharp Programlama Dili Metotlar

C Sharp Programlama Dili

About The Tutorial - kciti college

ilkerunal wp content uploads 2012 01 Bölüm 2 pdf Programlama dillerinde tek başlarına herhangi bir anlamı olmayan ancak programın işleyişine katkıda bulunan karakter ya da karakter topluluklarına operatör denir Örneğin a+b ifadesinde + işareti bir operatördür Operatörlerin etki ettikleri sabit ya da değişkenlere ise operand denir

C# (sharp) tutorial - create a flappy bird game using c#

toyota service manuals pdf workshop manuals spare parts

mooict wp content uploads 2016 02 Creating a Flappy Bird game in Visual Studio Using C# First Create a new Windows Form Application in Visual Studio Name it FlappyBird and Click OK We need to add the necessary elements to the windows form

C-Sharp_Tehnike_vizuelnog_programiranja.pdf

Tehnike vizuelnog programiranjaprogramiranja

C++ Solutions

C++ Programming 5th Edition Ds Malik Solution Manual Pdf

ciens ucv ve algoritmosyprogramacion documentos A C++ program is a set of instructions of the C++ programming language that can be interpreted by a computer into a sequence of basic operations that the computer can perform Axiom cs ccny cuny edu ~wes CSC103 docs practiceproblems pdf

c Subestaciones

Evolución de las subestaciones

PDF subestaciones eléctricas subestaciones eléctricas Mercado Ideal mercado ideal SELMEC 20SUBESTACIONES 20ELECTRICAS pdf PDF Sistema Eléctrico de Potencia ptolomeo unam mx ptolomeo unam mx 8080 xmlui bitstream handle A4 pdf PDF An´alisis de Confiabilidad

C T Chen - Linear System Theory and Design.pdf

Linear System Theory Design Chen All Solution

PDF Linear Systems Theory and Design ebadi profcms um ac ir chen 20c 20 t 20linear 20system 20theory 20and 20design pdf PDF Linear System Theory Ct Chen Technetix en us technetix linear system theory ct chen pdf

  1. ct chen linear system theory and design pdf
  2. linear system theory ppt
  3. ct chen linear system theory and design solution manual
  4. linear system theory pdf
  5. linear system theory and design 2nd edition
  6. linear system theory and design fourth edition
  7. chi-tsong chen
  8. solutions manual to linear systems theory

C TADM56 74 Sample Questions

C TADM70 74 - Blog - SAPSPOT

cdn training sap uploads C TADM56 74 Sample SAP EDUCATION SAMPLE QUESTIONS C TADM56 74 SAP Certified Technology Associate System Administration (DB2 LUW) with SAP NetWeaver 7 4 Disclaimer These sample questions are for self evaluation purposes only and do not appear on the actual

C_TAW12_70

Untitled

PDF Exam4PDF pdf exam4 pdf C TAW12 70 pdf PDF C TAW12 70 SAP Certified Development SAP Certificationsapcertifications ol edu pdf C TAW12 70 pdf PDF SAP Exam Code

Home back Next

Description

SFATURILE UNUI DIAVOL BĂTRÂN CĂTRE UNUL MAI TÂNĂR

Născut în Irlanda în 1898,

LEWIS este educat la Colegiul Malvern timp de un an,

după care îşi continuă studiile în particular

Obţinând cea mai mare distincţie de absolvire acordată de Universitatea Oxford (triple First),

rămâne în cadrul universităţii ca Fellow al colegiului Magdalen,

în perioada 1925-l954

În 1954 devine profesor de literatură medievală şi renascentistă la Universitatea Cambridge

Cursurile ţinute de el,

au influenţat în mod profund şi durabil generaţii de studenţi

Ateu până la maturitate,

Lewis îşi descrie convertirea în Surprised by Joy (Surprins de bucurie): “în 1929,

cel mai descurajat şi mai nehotărât convertit din toată Anglia

“Această experienţă a fost cea care l-a făcut să înţeleagă nu doar apatia,

ci şi refuzul activ de a accepta religia

în ipostaza de scriitor creştin înzestrat cu o minte excepţional de ascuţită şi de logică şi cu un stil lucid şi înviorător,

Lewis a fost fără egal

The Problem of Pain (Problema durerii),

The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr),

Mere Christianity (Creştinism

Pur şi simplu),

The Four Loves (Cele patru iubiri),

precum şi postuma Prayer: Letters to Malcolm (Rugăciune: Scrisori către Malcolm) nu sunt decât o parte din operele sale cele mai vândute

A scris şi cărţi pentru copii şi sciencefiction,

în paralel cu multele sale lucrări de critică literară

Operele sale sunt cunoscute de milioane de oameni,

S-a stins din viaţă în 22 noiembrie 1963,

în locuinţa sa din Oxford

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr unde spre sfârşit SFREDELIN PROPUNE O ÎNCHINARE Traducere din engleză de SORANA CORNEANU

Colecţie coordonată de ANCA MANOLESCU Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LEWIS,

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr / C

Corneanu,

Sorana (trad

111-31=135

THE SCREWTAPE LETTERS Copyright © C

Lewis Pte Ltd 1942 © HUMANITAS,

pentru prezenta versiune românească

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1,

România tel

ro Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel

Bucureşti e-mail: [email protected] www

Tolkien

Un drac cel mai bine se alungă,

atunci când nu se lasă dus cu textele Scripturii,

dacă îl faci de râs şi de batjocură,

căci nu îndură să-l iei peste picior

Diavolului

nu-i vine la socoteală să îţi râzi de el

THOMAS MORUS

Prefaţă

Nu am de gând să lămuresc cum anume mi-a picat în mână corespondenţa pe care o ofer aici publicului cititor

În ce priveşte diavolii,

rasa omenească poate face două greşeli la fel de însemnate,

Una e să nu creadă în existenţa lor

A doua e să creadă în ea şi să-şi bată capul cu diavolii în prea mare şi dăunătoare măsură

Ei înşişi se bucură la fel de ambele erori şi-l vor saluta pe materialist,

Materialul folosit în această carte e la îndemâna oricui a apucat o dată să priceapă ce şi cum

însă ranchiunoşii şi exaltaţii care i-ar da o rea folosinţă nu vor afla nimic de la mine

Cititorii sunt sfătuiţi să nu uite că dracul e un mincinos

Nu toate vorbele lui Sfredelin trebuie luate drept adevărate,

nici măcar din punctul lui de vedere

Nu am încercat nicicum să identific vreuna dintre fiinţele umane despre care e vorba în scrisori

dar tare mă îndoiesc că portretul Fratelui Spike sau al mamei pacientului,

Imaginaţia lucrează în Iad tot aşa cum lucrează pe Pământ

În fine,

trebuie să adaug că nu m-a preocupat deloc să pun în ordine cronologia scrisorilor

Numărul 17 pare să fi fost compusă înainte ca raţionalizarea să devină o treabă serioasă

în general,

însă,

diavoleasca metodă a datării pare să nu aibă nimic de-a face cu timpul terestru şi nici eu nu am încercat săi dau de cap

Istoria Războiului European,

în afară de cazul când se întâmplă să intersecteze condiţia spirituală a vreunei fiinţe umane,

LEWIS MAGDALEN COLLEGE,

SFATURILE UNUI DIAVOL BĂTRÂN CĂTRE UNUL MAI TÂNĂR

Dragul meu Amărel,

Am reţinut ce mi-ai spus despre felul cum îi îndrumi pacientului tău lecturile şi despre cum te îngrijeşti să se vadă cât mai mult cu prietenul lui materialist

Dar nu eşti oare niţeluş naiv

îmi pare,

e că raţionamentul ar fl în stare să-l ferească de strânsoarea Duşmanului

Poate să fi fost aşa dacă individul trăia acum câteva secole

Pe vremea aceea oamenii încă mai ştiau destul de bine când anume un lucru era cu adevărat dovedit şi când nu

şi credinţa lor era deplină

Încă mai puneau cap la cap gândul şi fapta şi erau gata să-şi schimbe cursul vieţii ca urmare a unui lanţ de raţionamente

Dar acum că ne-a reuşit pasienţa cu presa scrisă şi alte asemenea instrumente de atac,

situaţia s-a schimbat simţitor

Omul tău s-a obişnuit încă de pe când era copil să-i dănţuiască prin cap tot soiul de filozofii incompatibile

Pentru el doctrinele nu sunt în primul rând “adevărate” sau “false”,

ci “academice” sau “practice”,

“depăşite” sau “la zi”,

“convenţionale” sau “radicale”

Jargonul,

şi nu raţionamentul,

e cel mai bun aliat al tău dacă vrei să-l ţii departe de Biserică

Nu-ţi pierde vremea încercând să-l faci să creadă că materialismul e adevăraţi Fă-l să creadă că e puternic,

sau curajos — că e filozofia viitorului

De aşa ceva îi pasă lui

Problema cu raţionamentul e că mută toată lupta pe teritoriul Duşmanului

Argumente are şi El

pe când în tipul de propagandă aplicată despre care vorbesc,

Acela s-a dovedit mult inferior Tatălui Nostru din Adânc

Din chiar momentul când pui la bătaie argumente,

îi şi trezeşti pacientului raţiunea

cine ştie la ce se poate ajunge

? Chiar dacă un gând anume poate fi în aşa fel răsucit încât să ajungă la rezultate favorabile nouă,

te vei trezi într-un final că ai împuternicit în mintea pacientului obişnuinţa fatală de a se preocupa de chestiuni universale şi de a nu mai lua în seamă şuvoiul experienţelor imediate ale simţurilor

Sarcina ta e să-i fixezi atenţia asupra acestui şuvoi

Deprinde-l să-l numească “viaţă adevărată” şi nu-l lăsa să se întrebe ce vrea să zică “adevărată”

Nu uita,

Fiindcă nu ai fost niciodată om (ah,

abominabil avantaj al Duşmanului

nu-ţi dai seama cât de înrobiţi sunt impulsurilor celor mai banale

Aveam odată un pacient,

care obişnuia să citească la British Museum

Într-o zi,

am văzut cum un firicel de gând începuse s-o ia razna în capul lui

Duşmanul,

i s-a înfiinţat imediat lângă ureche

Într-o clipită am văzut cum munca mea de douăzeci de ani începe să se clatine

Dacă din zăpăceală m-aş fi apucat să-mi apăr cauza cu argumente,

aş fi fost pierdut

Dar n-am fost aşa prost

Am intervenit de îndată acolo unde ştiu că sunt ascultat şi i-am sugerat omului că venise vremea prânzului

Duşmanul,

ia sugerat contrariul (ştii bine că oricât ai trage cu urechea,

nu poţi nici de-al naibii să auzi ce le spune El

!) — cum că ce făcea el atunci era mai important ca prânzul

Cel puţin mă gândesc că aşa ceva trebuie să-i fi spus,

fiindcă atunci când eu am propus: “Ei da

De fapt,

mult prea important ca să-i dai de cap la sfârşitul studiului de dimineaţă,

pacientul s-a luminat la faţă

iar pe când adăugam: “Mai bine te întorci cu forţe proaspete după prânz”,

Odată ajuns în stradă,

bătălia era câştigată

I-am arătat un băiat cu ziare care anunţa foaia de prânz,

apoi autobuzul 73 care-i trecea prin faţă,

şi înainte să ajungă la scări,

îi înşurubasem adânc în cap convingerea că,

indiferent ce idei ciudate i-ar trece prin minte omului când se află singur cu cărţile sale,

o doză sănătoasă de “viaţă adevărată” (prin care înţelegea autobuzul şi băiatul cu ziare) era de ajuns să-i arate că “astfel de lucruri” pur şi simplu nu se susţin

Ştia că scăpase ca prin urechile acului,

şi peste arii îi plăcea să vorbească despre “acel instinct nedefinit al palpabilului care ne salvează în ultimul moment de aberaţiile logicii abstracte”

Acum e bine mersi în casa Tatălui Nostru

Pricepi ce vreau să zic

? Mulţumită mecanismelor pe care le-am pus în funcţiune cu secole în urmă,

le e acum imposibil să creadă în neobişnuit,

atunci când obişnuitul le stă în faţa ochilor

Nu lăsa să-i scape niciodată banalul lucrurilor

Mai presus de toate,

nu încerca să foloseşti ştiinţa (vreau să zic ştiinţele adevărate) ca instrument împotriva creştinismului

Îl va încuraja neîndoios să se gândească la realităţi pe care nu le poate pipăi şi vedea

Am avut,

astfel de cazuri printre fizicienii moderni

Dacă nu-i poţi lua din mâini jucăria cu ştiinţa,

măcar să fie economie sau sociologie

nu-l lăsa să se îndepărteze de nepreţuita lor “viaţă adevărată”

Dar cel mai bine e să-l fereşti complet de lecturi ştiinţifice şi să-l laşi cu impresia generală că pricepe tot şi că ce-a mai prins după ureche sunt “rezultate ale investigaţiilor moderne”

Nu uita că rolul tău e să-l zăpăceşti de cap

După cum vorbiţi voi,

Cu afecţiune,

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Observ cu mare nemulţumire că pacientul tău a devenit creştin

Să nu-ţi închipui că ai să scapi de pedepsele cuvenite

că în momentele tale mai bune nici nu ţi-ar trece prin cap s-o faci

Între timp,

trebuie să ne descurcăm cum putem

Nu e cazul să disperăm

s-a întâmplat ca sute de astfel de convertiţi adulţi să fie recuperaţi după un scurt sejur în tabăra Duşmanului,

iar acum sunt de partea noastră

Toate obişnuinţele pacientului,

sunt încă în favoarea noastră

Unul dintre marii noştri aliaţi în acest moment este Biserica însăşi

Să nu mă înţelegi greşit

Nu mă refer la Biserica pe care o vedem cum se răspândeşte prin timp şi spaţiu,

teribilă ca o armată cu flamuri

Acesta,

e un spectacol care-i pune în încurcătură până şi pe cei mai tenace ispititori pe care îi avem

Din fericire,

însă,

e ceva ce ochiul omenesc nu percepe

Pacientul tău nu vede decât imitaţia de gotic a faţadei neterminate care acoperă clădirea cea nouă a bisericii

Înăuntru,

îl vede pe băcanul din colţ care,

se înghesuie să-i ofere o cărţulie argintată ce conţine o liturghie pe care nici unul dintre ei nu o înţelege,

plus o culegere jerpelită de cânturi religioase adaptate,

în mare parte slabe şi tipărite cu litere foarte mărunte

În timp ce se îndreaptă spre locul lui din strană şi se uită în jur,

îi vede tocmai pe vecinii pe care până acum a încercat să-i ocolească

Vecinii ăştia trebuie neapărat exploataţi

Fă în aşa fel încât mintea să i se legene între expresii ca “trupul lui Christos” şi priveliştea chipurilor reale de pe rândul din faţă

Nu are nici o importanţă,

ce fel de oameni ocupă rândul din faţă

Să zicem că unul dintre ei e mare apărător al Duşmanului şi că tu ştii asta

Nu face nimic

Pacientul tău,

lăudat fie Cel de Jos,

E suficient ca unul dintre vecini să cânte fals,

sau să-i scârţâie încălţările,

şi pacientul va gândi,

că e ceva ridicol în religia asta a lor

Vezi tu,

în această fază de început,

în mintea lui “creştin” înseamnă ceva ce el numeşte spiritual,

dar care are mai mult de-a face cu picturalul

Capul lui e plin de togi şi sandale şi armuri şi picioare goale,

iar simplul fapt că oamenii din biserică poartă haine moderne îl pune într-o reală — deşi inconştientă — dificultate

Nici să nu-l laşi să aducă totul la suprafaţă

nu-i da voie să se întrebe cum anume s-ar aştepta să arate oamenii aceia

Deocamdată lasă-l să rămână în nedumerirea lui,

apoi vei avea la dispoziţie veşnicia toată ca să te amuzi sădindu-i în minte acel soi special de luciditate pe care îl dă Iadul

Lucrează,

aşadar,

cu mare atenţie la dezamăgirea sau nemulţumirea pe care primele săptămâni de mers la biserică le vor produce cu siguranţă în pacient

Duşmanul acordă El însuşi un răgaz de descumpănire la începutul oricărei încercări umane

I se întâmplă elevului care a sorbit cu încântare la grădiniţă Poveştile Odiseii,

iar acum se apucă să buchisească greaca veche

Li se întâmplă îndrăgostiţilor care s-au căsătorit şi de-abia acum încep greul traiului împreună

În orice domeniu al vieţii,

e încercarea care marchează trecerea de la aspiraţia visătoare la împlinirea dificilă în fapt

Duşmanul îşi asumă riscul pentru că are curiosul capriciu de a-şi închipui că face din scârbavnicele creaturi ceea ce El numeşte “liberi” iubitori şi slujitori — “fii” e cuvântul pe care îl foloseşte El,

cu gustul Lui inveterat pentru legături denaturate cu animalele pe două picioare,

spre defăimarea întregii lumi spirituale

Dorindu-le libertatea,

aşadar,

cu hăţurile afecţiunilor şi obişnuinţelor lor,

către ţintele pe care li le pune în faţă: El îi lasă “să umble singuri pe cale”

Şi aici ni se oferă nouă ocazia

Dar tot aici,

să nu uiţi,

Dacă apucă să treacă cu bine de uscăciunea de la început,

devin mult mai puţin vulnerabili la emoţii şi atunci vor fi mult mai greu de ispitit

Ce am scris până acum pleacă de la presupunerea că vecinii din rândul întâi nu oferă nici un motiv raţional pentru ca omul tău să fie dezamăgit

Dacă însă astfel de motive există — dacă,

pacientul ştie că dama cu pălărie absurdă e o fanatică jucătoare de bridge,

sau bărbatul cu pantofi scâlciaţi un coate-goale care stoarce oamenii de bani — atunci,

sarcina ta va fi mult mai uşoară

Tot ce ai de făcut în cazul ăsta e să-l fereşti de întrebarea: “Dacă eu,

mă pot considera totuşi într-un anume fel creştin,

de ce să-mi dovedească diversele slăbiciuni ale acestor oameni din rândul întâi că religia lor ar fi doar ipocrizie şi convenţie

?” Ai putea întreba cum de e posibil ca până şi o minte omenească să rămână străină de o asemenea evidentă cugetare

Ei bine,

Amărel,

! Numai să-l aduci undeţi convine şi nici n-are să-i treacă prin cap

Prea puţin a apucat să adaste prin preajma Duşmanului ca să ştie deja ce e aceea smerenie

Ce spune el,

despre păcatele lui e maimuţăreală curată

În sinea lui,

e încă încredinţat că a marcat cu brio la balanţa de credit din registrul Duşmanului doar pentru că s-a convertit,

şi socoate că dă dovadă de mare umilinţă şi respect ducându-se la biserică în compania acelor prăpădiţi de vecini cu aere

Menţine-i starea asta de spirit cât mai mult posibil

Cu afecţiune,

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Sunt foarte mulţumit să aflu ce-mi spui despre relaţiile pacientului cu mama lui

Dar trebuie să profiţi de avantaj

Duşmanul va lucra dinspre centru spre exterior,

adaptând treptat purtarea pacientului la noul standard,

şi poate oricând ajunge şi la comportamentul lui faţă de bătrâna doamnă

Trebuie să ai grijă ca tu să fii cel ce dă tonul

Ţine legătura cu colegul nostru Ghiborţ care se ocupă de mamă şi lucraţi împreună pentru ca în casă să domnească arţagul

înţepăturile să curgă zilnic

Următoarele metode vă vor fi de folos

Pune-l să se concentreze pe viaţa lăuntrică

Pentru el,

convertirea e ceva ce are loc înlăuntrul lui şi astfel atenţia îi e de-acum îndreptată mai ales către propriile stări de spirit — sau mai bine zis către versiunea lor diluată care e,

tot ce trebuie lăsat să perceapă

Încurajează-l

Scoate-i din minte cele mai elementare îndatoriri aplecându-l asupra celor mai avansate şi mai spirituale dintre ele

Apasă pedala acelei caracteristici umane care ne e mereu de mare ajutor,

anume oroarea în faţa evidenţelor şi neglijarea lor

Trebuie să-l aduci în stare să practice scrutarea de sine timp de un ceas fără să descopere nici unul din acele lucruri care sar în ochi oricui a trăit vreodată în aceeaşi casă cu el sau a lucrat în acelaşi birou

E fără îndoială imposibil să-l împiedici să se roage pentru mama lui,

dar avem şi noi mijloace prin care rugăciunile pot deveni inofensive

Ai grijă să fie întotdeauna foarte “spirituale”,

iar el să se preocupe mai ales de starea sufletului ei,

şi niciodată de reumatismul care-o chinuie

Avantajul va fi dublu

În primul rând,

atenţia i se va concentra asupra a ceea ce el numeşte păcatele ei,

cu un pic de îndrumare din partea ta,

va ajunge să înţeleagă toate actele care îl deranjează şi-l enervează pe el

Vei putea astfel să mai pui nişte sare pe rănile zilnice chiar atunci când omul e în genunchi

operaţia nu e deloc dificilă şi o vei găsi chiar amuzantă

În al doilea rând,

de vreme ce ideile pe care şi le face despre sufletul ei vor fi grosiere şi deseori eronate,

în mare măsură,

pentru o persoană imaginară,

iar sarcina ta e să faci astfel încât,

această persoană imaginară să semene din ce în ce mai puţin cu mama din realitate — bătrâna cu limba ascuţită de la măsuţa cu cafele

Cu timpul,

e posibil ca distanţa dintre cele două să devină atât de mare încât nici măcar un gând sau un sentiment ce-i însoţesc rugăciunile pentru mama imaginară să nu-şi mai găsească loc în felul cum se poartă cu cea reală

Mie unul mi-a ieşit aşa de bine tertipul cu unii pacienţi de-ai mei încât îi puteam face să treacă într-o secundă şi fără pic de remuşcare de la rugăciunea cea mai vie pentru “sufletul” soţiei sau fiului la înverşunarea cea mai rea — cu insulte şi lovituri — împotriva soţiei şi fiului din realitate

Regula la oameni e că,

fiecare ajunge să găsească în celălalt tonuri ale vocii şi expresii ale feţei care îi repugnă cumplit

Foloseşte amănuntul

Fă-ţi pacientul conştient până la durere de felul acela caracteristic,

care-l irita încă din grădiniţă,

în care mama lui ridică din sprâncene,

şi pune-l să-şi alimenteze singur neplăcerea

Sugerează-i că ea ştie cât de enervant e gestul şi îl face tocmai ca să-l enerveze — dacă te pricepi,

nici nu va observa cât de neverosimilă e presupunerea

nu-l lăsa să se întrebe dacă nu cumva are şi el tonuri ori expresii care o pot enerva pe ea

Cum nu se poate vedea sau auzi pe sine,

In viaţa civilizată,

ura domestică se exprimă de obicei prin cuvinte care pe hârtie ar rămâne total inofensive (nu cuvintele supără),

dar care rostite pe un ton anume,

devin la fel de violente ca un pumn în figură

Pentru ca jocul să nu piardă din avânt,

şi tu şi Ghiborţ,

ca fiecare dintre cei doi nătărăi să aplice un standard dublu

Pacientul trebuie să pretindă ca orice cuvânt deal lui să fie luat drept ceea ce e,

dar să judece spusele mamei cu cea mai mare şi mai acută suspiciune,

descifrând intenţii ascunse în spatele fiecărei inflexiuni şi pe dedesubtul fiecărui context

Iar ea trebuie încurajată să facă la fel

Aşa încât,

şi unul şi altul să plece convinşi,

că sunt total nevinovaţi

Ştii la ce mă refer — concluzii de genul: “Eu doar întreb la ce oră e gata masa,

şi pe ea o apucă pandaliile

” Odată împământenit obiceiul,

vei putea savura spectacolul celui care rosteşte lucruri având intenţia clară de a jigni,

dar se supără când vede că celălalt chiar se simte jignit

În fine,

aş vrea să ştiu câte ceva despre poziţiunea religioasă a bătrânei doamne

E cumva geloasă pe întorsătura din viaţa fiului ei

? O supără în vreun fel faptul că a trebuit să afle de la alţii,

şi atât de târziu,

ceea ce ea s-a chinuit să-l înveţe încă din copilărie

? Are cumva impresia că prea se “agită” el cu toată povestea asta — sau că se strecoară prea uşor

? Ţi-aduci aminte de fratele cel mare din povestea Duşmanului

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Amatorismul sugestiilor tale din ultima scrisoare îmi dă să înţeleg că lămuriri mai detaliate în ce priveşte delicatul subiect al rugăciunii nu mai suferă amânare

Ai fi putut lăsa deoparte observaţia cum că sfaturile mele privitoare la rugăciunile pentru mamă “s-au dovedit de-a dreptul dezastruoase”

Nu e genul de lucruri pe care un nepot e îndreptăţit să le scrie unchiului său — şi nici un ispititor novice subsecretarului de departament

Văd aici şi o periculoasă tendinţă de a scăpa de responsabilităţi

trebuie să înveţi să plăteşti singur pentru propriile-ţi erori

Strategia cea mai sigură e,

să-l ţii pe pacient departe de orice intenţie serioasă de a se ruga

În caz că e un adult recent câştigat de partea Duşmanului,

aşa cum e omul tău,

obţii cel mai uşor lucrul ăsta încurajându-l să-şi amintească,

sau să-şi închipuie că îşi aminteşte,

cum papagalicea rugăciunile în copilărie

Prin contrast,

poate fi împins să încerce ceva cu desăvârşire spontan,

neconvenţional şi în afara oricăror canoane

o astfel de intenţie se traduce prin efortul de a-şi produce o stare vagă de devoţiune în care adevărata concentrare a voinţei şi inteligenţei nu joacă nici un rol

Un poet de-al lor,

Coleridge pe nume,

scria undeva că nu cu “murmurul buzelor şi aplecarea genunchilor” se ruga el,

ci pur şi simplu îşi “aduna spiritul în matca iubirii” şi se lăsa purtat de “simţământul adorării”

Este exact genul de rugăciune de care avem nevoie

şi dat fiind că din afară arată întocmai ca rugăciunea tăcută,

aşa cum o practică cei ce au înaintat considerabil pe terenul Duşmanului,

pacienţii descurcăreţi şi leneşi vor cădea în plasă vreme îndelungată

De-ar fi numai şi faptul că astfel ajung să socotească cu totul neimportantă poziţia corpului în vremea rugăciunii

pe care tu trebuie să ţi-l aminteşti necontenit,

anume că ei sunt animale şi că tot ce se întâmplă corpului lor are directă influenţă asupra sufletului

Ciudat cum în imaginaţia muritorilor noi suntem cei care le băgăm în cap tot felul de lucruri: în realitate,

noi cel mai bine lucrăm ferindu-le mintea de prea multe idei

Dacă asta nu merge,

vei avea de lucrat mai fin la proasta orientare a intenţiilor lui

Ori de câte ori oamenii se îndreaptă către Duşmanul însuşi,

dar ne-om pricepe şi noi să-i împiedicăm

Cel mai simplu e să le întorci privirile dinspre El către ei înşişi

Pune-i să se ocupe doar de mintea lor şi să încerce să-şi inducă sentimente prin acţiunea propriei voinţe

Când intenţia ar fi fost să-i ceară Lui milă,

pune-i să încerce să-şi croşeteze singuri milostivenia fără a-şi da seama că asta fac de fapt

Când intenţia era să-L roage să le dea curaj,

fă-i să încerce din răsputeri să se simtă ei singuri curajoşi

Când îşi spun că se roagă pentru îndurare,

convinge-i să încerce să se simtă deja iertaţi

Învaţă-i să aprecieze valoarea fiecărei rugăciuni după reuşita ei de a produce sentimentul dorit

şi nu-i lăsa nicicum să se întrebe în ce măsură depinde reuşita sau nereuşita cu pricina de cât de sănătoşi sau bolnavi,

de cât de proaspeţi sau obosiţi se simt la momentul respectiv

Fireşte că între timp Duşmanul nu va sta deoparte

Orice rugăciune aduce după sine pericolul intervenţiei Lui directe

El nesocoteşte până la cinism demnitatea de spirit pur,

care e şi a Lui şi a noastră

e suficient să vadă animalul uman căzut în genunchi că se şi apucă fără nici o jenă să-i toarne în suflet cunoaştere de sine

Dar chiar dacă reuşeşte să-ţi zădărnicească prima încercare de derivă,

Oamenii nu pornesc de la acea percepţie clară a Lui pe care noi,

Ei nu au cunoscut niciodată acea terifiantă luminozitate,

acel pârjol de strălucire care ne afundă veşnic viaţa în durere

Priveşte în mintea pacientului în timp ce se roagă şi vei vedea că aşa ceva n-ai să găseşti

Examinează obiectul aspiraţiei lui şi vei avea în faţa ochilor un amalgam hilar de tot felul de ingrediente

Se vor afla acolo imagini preluate din reprezentări ale Duşmanului aşa cum a apărut El în timpul nefericitului episod cunoscut sub numele de întrupare: vor fi şi imagini,

mai vagi — poate chiar în tonuri primitive,

puerile — ale celorlalte două Persoane

Vei găsi chiar şi ceva din propria lui veneraţie (şi din senzaţiile corporale asociate ei) obiectivate şi atribuite obiectului venerat

Am avut de-a face cu cazuri în care ceea ce pacientul numea “Dumnezeu” era în fapt localizat — în colţul din stânga sus al tavanului din dormitor,

sau înăuntrul propriului lui cap,

sau într-un crucifix din perete

Oricare ar fi natura amalgamului,

nu-l lăsa să se roage decât lui — obiectului pe care el l-a creat,

şi nu Persoanei care l-a creat pe el

Îl poţi chiar încuraja să se ocupe cu devotament de corectarea şi îmbunătăţirea amalgamului şi să şi-l fixeze solid în faţa ochilor minţii pe tot parcursul rugăciunii

Ia seama: dacă ajunge vreun moment să facă distincţia,

dacă vreodată izbuteşte să-şi îndrepte rugăciunile “nu spre cel care cred eu că eşti,

Doamne,

aşa cum singur Te cunoşti”,

Odată ce toate gândurile şi imaginile au fost înlăturate sau,

o face perfect conştient de natura lor subiectivă,

odată ce omul se încredinţează pe deplin Prezenţei reale,

invizibile ce se află cu el în

încăpere şi nu se poate niciodată da cunoaşterii lui aşa cum el e dat dintru început cunoaşterii Ei — ei bine,

atunci incalculabilul se poate produce

Ca să eviţi situaţia — această despuiere deplină a sufletului în rugăciune — ajutorul îţi va veni tocmai de la faptul că oamenii înşişi o doresc mult mai puţin decât îşi închipuie

Fiindcă nu e vorbă goală că deseori primesc mai din belşug decât s-au aşteptat

Cu afecţiune,

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Mă dezamăgeşte întru câtva să primesc de la tine,

în locul raportului amănunţit pe care îl aşteptam,

o asemenea rapsodie diluată cum e cea din ultima ta scrisoare

Spui că “îţi saltă inima de bucurie” văzând cum oamenii Europei s-au apucat de încă un război

Văd foarte bine ce ţi s-a întâmplat

Nu-ţi saltă nici o inimă

Citind printre rânduri relatarea mult prea entuziastă în care povesteşti noaptea nedormită a pacientului tău,

îmi e foarte uşor să reconstruiesc îndeaproape starea de spirit în care ai scris-o

Ţi s-a întâmplat,

pentru prima dată în carieră,

să guşti din licoarea care ne răsplăteşte eforturile — angoasa şi perplexitatea care pun stăpânire pe un suflet uman — şi ţi s-a urcat la cap

Dar nu te acuz

Nici nu mă aştept la minte coaptă într-un bostan verde

Pacientul a reacţionat,

la tuşele terifiante în care i-ai prezentat viitorul

şi câteva suspine nostalgice pentru trecutul fericit

? Te pomeneşti că l-o fi luat şi cu nervi la stomac,

? Maestrul violonist e mulţumit,

Foarte frumos,

Dar nu uita,

Amărel,

datoria mai presus de plăceri

Dacă acum scapi hăţurile din mâini trimiţându-ţi bezele în oglindă şi pierzi definitiv prada,

vei rămâne pe vecie cu buza arsă după o picătură măcar din licoarea pe care acum o sorbi întâia oară

însă,

te aduni şi te întăreşti aici şi acum,

izbutind să pui mâna pe sufletul lui,

atunci va fi al tău pentru totdeauna — o cupă proaspătă,

plină ochi de disperare şi de uluită groază în care îţi poţi muia buzele ori de câte ori doreşti

Nu te lăsa,

aşadar,

purtat de vreo satisfacţie trecătoare uitându-ţi de adevărata ta misiune: aceea de a-i săpa credinţa la rădăcină şi de a împiedica formarea definitivă a virtuţilor

Scrie-mi negreşit o scrisoare amănunţită despre reacţiile pacientului în faţa războiului,

ca să ne hotărâm dacă e mai profitabil să facem din el un mare patriot sau poate un pacifist militant

Posibilităţile sunt diverse

Până atunci,

însă,

trebuie să te avertizez să nu speri prea multe de la un război

Fireşte că un război e un spectacol plăcut

Frica şi suferinţa brută a oamenilor e o binemeritată şi învigorantă recompensă pentru nenumăraţii noştri truditori

Dar la ce bun dacă nu ne folosim de el ca să trimitem Tatălui Nostru din Adânc încă mai multe suflete

? Când mi-e dat să văd cum suferinţa umană ne scapă după o vreme,

mă simt ca şi cum mi-ar fi fost îngăduit să gust,

din bucatele unui ospăţ regesc,

după care mi s-ar fi luat totul din faţă

E mai rău decât să nu fi gustat deloc

Duşmanul,

consecvent cu metodele Lui barbare de luptă,

ne îngăduie să privim nefericirea de scurtă durată a favoriţilor Lui doar ca să ne chinuie şi să ne aţâţe — să-şi râdă de foamea nepotolită pe care îşi închipuie că ne-o trezeşte blocada Lui în această etapă a marelui conflict

Să ne gândim aşadar mai curând cum să ne folosim de războiul ăsta european decât cum să ne bucurăm de el

Pentru că sunt în el tendinţe ascunse care,

în sine,

Putem spera,

la multă cruzime şi necinste

Dar dacă nu suntem atenţi,

îi vom vedea alergând cu miile către Duşman,

speriaţi de zbuciumările prezentului,

în timp ce alte zeci de mii care n-ar merge atât de departe se vor apleca totuşi asupra unor valori şi cauze pe care le consideră mai presus de ei înşişi

Uite aici trişează El

Îşi oferă deseori regalul unor indivizi ce-şi dau viaţa pentru cauze pe care tot El le socoteşte rele

ce împinge sofistica până la limita monstruosului,

e că oamenii le credeau bune şi se dedicau astfel binelui aşa cum îl înţeleg ei

Gândeşte-te apoi şi cât de nepotrivit se moare într-un război

Oamenii simt ucişi în locuri unde se aşteaptă să fie ucişi şi spre care se îndreaptă,

dacă sunt cumva de partea Duşmanului,

Cât de bine ne-ar fi nouă dacă toţi oamenii ar muri în spitale de lux,

aşa cum i-am şi învăţat,

promiţându-le viaţă lungă muribunzilor,

încurajând credinţa că boala scuză orice moft şi chiar,

asta dacă angajaţii noştri îşi fac treaba cum trebuie,

înlăturând definitiv posibilitatea prezenţei unui preot,

care n-ar face decât să-i dezvăluie bolnavului adevărata situaţie în care se află

! Gândeşte-te cât de dezastruoasă e pentru noi prezenţa morţii în mintea fiecăruia pe timp de război

Pierdem astfel una dintre cele mai bune arme ale noastre: complicitatea mulţumită cu viaţa

Într-un război,

nici măcar un om nu mai poate crede că are să trăiască veşnic

E adevărat,

Coajărea şi alţii văd în război o mare ocazie pentru atacurile asupra credinţei,

dar mă tem că opinia e exagerată

Duşmanul le-a explicat negru pe alb partizanilor lui umani că suferinţa e parte esenţială a ceea ce El numeşte “salvare”

aşa încât acea credinţă ce s-ar face ţăndări din cauza unui război sau a unei nenorociri nici nu merită efortul

Vorbesc despre suferinţa difuză şi de lungă durată pe care o produce de regulă un război

Desigur,

poţi profita de momentul precis în care teroarea,

pierderea sau durerea fizică suspendă raţiunea

Dar chiar şi atunci,

dacă omul bate la uşa Duşmanului,

experienţa m-a învăţat că înspre partea noastră porţile sunt bine ferecate

Cu afecţiune,

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Mă încântă să aud că vârsta şi profesia pacientului tău îl fac în principiu,

Ne convine de minune să-l ştim încolţit de cea mai mare nesiguranţă,

aşa încât mintea lui să se umple de imagini contradictorii ale viitorului,

fiecare dintre ele izvor de speranţă sau teamă

Nimic nu învârtoşează mai bine mintea omenească împotriva Duşmanului precum incertitudinea şi neliniştea

Dorinţa Lui e ca oamenii să se preocupe de ceea ce fac

sarcina noastră e să-i împingem să se gândească la ce li se va întâmpla

Pacientul nu e cu siguranţă străin de ideea că datoria lui e să se supună cu răbdare voinţei Duşmanului

Ce înţelege Duşmanul prin asta e,

în primul rând,

că omul trebuie să accepte cu răbdare încercarea prin care îi e dat să treacă — adică incertitudinea şi neliniştea din momentul de faţă

Despre aceste lucruri trebuie el să spună “Facă-se voia Ta” şi pentru îndurarea zilnică a acestor lucruri îşi va primi el pâinea cea de toate zilele

Dar pacientul,

şi aici intervii tu,

nu trebuie să înţeleagă că frica de azi e crucea pe care o are de purtat,

el trebuie să se gândească doar la lucrurile de care îi e frică

Ele să-i fie lui crucea: fă-l să uite că,

nu i se pot întâmpla toate deodată,

dar pune-l să încerce să-şi închipuie dinainte cum le-ar îndura el cu destoinicie pe toate

Metoda e bună fiindcă a te resemna cu adevărat în faţa unui număr mare de variante diferite şi ipotetice de soartă,

iar Duşmanul nu prea sare în ajutorul celor care încearcă aşa ceva: resemnarea în faţa unei suferinţe reale şi prezente,

chiar atunci când suferinţa vine din frică,

e mai uşor de atins şi de obicei se bucură de asistenţă directă

E vorba aici de o importantă lege spirituală

Ţi-am explicat deja că poţi slăbi rugăciunile pacientului deplasându-i atenţia dinspre Duşmanul însuşi către propriile lui stări de spirit referitoare la Duşman

Pe de altă parte,

frica e mai uşor de stăpânit atunci când mintea se ocupă nu atât de obiectul fricii cât de fiica însăşi,

luată ca stare prezentă şi inconfortabilă a propriului spirit

când va vedea în frică crucea de purtat,

se va gândi inevitabil la ea ca la o stare de spirit

Astfel încât se poate formula o lege generală: atunci când activităţile spiritului sunt în favoarea cauzei noastre,

încurajează pacientul să-şi uite de sine şi să se concentreze pe obiect,

iar când activităţile sunt în favoarea Duşmanului,

pune-i mintea să se întoarcă asupra ei înseşi

Fă astfel încât o insultă sau trupul unei femei să-i fixeze în aşa măsură atenţia spre exterior încât să nu mai apuce să gândească: “Acum alunec în starea numită «furie» — sau în starea numită «dorinţă»

ai grijă ca o reflecţie de genul “Sentimentele mele se încarcă treptat de devoţiune,

sau de milostenie” să-i concentreze atât de mult atenţia spre interior încât nici să nu mai fie în stare să privească dincolo de sine,

spre Duşman sau spre vecinii de pe stradă

În ce priveşte atitudinea lui mai generală faţă de război,

nu trebuie să te bazezi prea mult pe acele sentimente de ură atât de aprins discutate de oameni în publicaţiile lor creştine sau anticreştine

În momentele lui de furie,

încurajat să se răzbune pe generalii nemţi punându-i verbal la zid,

şi toate-s bune atâta vreme cât asta ţine

Dar de obicei e vorba de un soi de ură melodramatică sau mitică împotriva unor ţapi ispăşitori imaginari

Nu i-a întâlnit niciodată pe oamenii ăştia în viaţa reală — pentru el sunt personaje de baladă plămădite din ce-a mai prins şi el din ziare

Rezultatele unei astfel de uri fanteziste sunt de cele mai multe ori o dezamăgire,

iar dintre toţi indivizii umani,

englezii sunt în privinţa asta cei mai jalnici papă-lapte

Creaturile astea sunt în stare să proclame sus şi tare că tortura e prea blândă pentru inamicii lor,

pentru ca apoi să ofere ceai şi ţigări primului pilot german rănit care le răsare la uşa de serviciu

Orice-ai face,

în sufletul pacientului tău vor sta amestecate şi ceva bunăvoinţă,

şi ceva răutate

Marea artă e să-l faci să-şi verse răutatea în capul vecinilor cu care se întâlneşte în fiecare zi,

iar bunăvoinţa să şi-o risipească aiurea,

spre regiuni cât mai îndepărtate,

în beneficiul unor indivizi pe care nici nu-i cunoaşte

Răutatea va deveni astfel cât se poate de reală,

pe când bunăvoinţa se va dilua în imaginar

Nu are nici un rost să-i inflamezi ura pentru nemţi dacă,

în acelaşi timp,

creşte în el proasta tendinţă de a se purta cuviincios cu mama sau şeful lui,

sau cu persoana întâlnită întâmplător în tren

Gândeşte-te la omul tău ca la o serie de cercuri concentrice,

unde cea mai aproape de centru e voinţa,

la mijloc stă intelectul şi spre exterior se află fantezia

Sunt slabe speranţe să poţi exclude dintr-odată,

orice aduce a devotament pentru Duşman: efortul tău trebuie să urmărească măturarea tuturor virtuţilor către exterior,

până când,

într-un final,

se aşază toate pe cercul fanteziei,

în vreme ce însuşirile care ne convin nouă le vei împinge către interior,

Căci doar atunci când intră sub imperiul voinţei şi se materializează acolo în chip de obiceiuri,

nu mă refer la ceea ce îşi închipuie pacientul că e voinţa,

acea agitaţie a conştiinţei care ia hotărâri cu dinţii încleştaţi,

ceea ce Duşmanul numeşte “inima”

) Soiul acela de virtuţi pe care le boieşte fantezia sau le aprobă intelectul,

în oarecare măsură,

acelea care-şi atrag iubirea şi admiraţia,

nu-l pot feri pe om de casa Tatălui Nostru: dimpotrivă,

îl vor face mai amuzant odată ajuns acolo

Cu afecţiune,

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Tare mă minunez de întrebarea ta,

dacă e neapărat nevoie ca pacientul să nu afle că exişti

Răspunsul,

cel puţin pentru etapa actuală a luptei,

ne-a fost dat deja prin înaltă poruncă

Strategia,

Sigur că nu a fost întotdeauna aşa

Ne aflăm,

într-adevăr,

în faţa unei împovărătoare dileme

Atunci când oamenii nu cred în existenţa noastră,

ni se refuză toată plăcerea terorismului pe faţă,

şi nici nu mai putem şcoli magicieni

Pe de altă parte,

pierdem grupele de materialişti şi sceptici

Cel puţin deocamdată

Am mari speranţe că vom învăţa în timp util cum să le aducem ştiinţa pe panta emoţionalului şi a mitologicului,

credinţă dedicată nouă (deşi nu sub numele ăsta) să se insinueze în mintea umană rămasă opacă la credinţa în Duşman

preamărirea sexului şi câteva aspecte ale psihanalizei ne pot fi de mare folos

Dacă reuşim o dată să ducem la bun sfârşit lucrarea perfectă — magicianul materialist,

dar venerează cu toată fiinţa ceea ce el numeşte vag “forţe”,

asta în timp ce neagă existenţa “spiritelor” — atunci sfârşitul războiului va fi aproape

Între timp,

însă,

trebuie să ascultăm de ordine

Nu cred să-ţi vină prea greu să-l ţii pe pacient departe de adevăr

Faptul că imaginaţia modernă face din “draci” nişte figuri mai degrabă comice te va ajuta

Dacă se întâmplă să-i înmugurească în minte cea mai mică suspiciune că ai exista,

sugerează-i imaginea unei drăcovenii cu iţari roşii şi dă-i de înţeles că,

de vreme ce nu poate crede în aşa ceva (metoda e consemnată şi în cele mai vechi manuale),

urmează că nici în tine nu are cum să creadă

Nu uit promisiunea de a cântări dacă e mai profitabil să facem din pacient un mare patriot sau un pacifist militant

Orice extremă,

mai puţin devotamentul extrem pentru Duşman,

Nu întotdeauna,

Când vremurile sunt călduţe şi neangajate,

misiunea noastră e să le topim şi mai repede în moliciunea somnului

Când însă vremurile,

aşa cum sunt cele de acum,

se precipită şi se destramă,

ne revine sarcina să punem gaz pe foc

Orice grupare restrânsă adunată în jurul unui interes pe care alţii ori îl resping,

ori îl ignoră va fi aţâţată în interior prin admiraţie reciprocă şi fortificată către exterior printr-o nemăsurată mândrie şi-o ură feroce,

susţinute fără jenă în numele unei “cauze” presupus impersonale

Chiar şi atunci când grupul se formează iniţial de dragul Duşmanului,

Noi vrem ca Biserica să nu se extindă,

şi asta nu doar ca să rămână puţini cei ce-L cunosc pe Duşman,

dar şi pentru ca în cei ce ajung acolo să se nască sentimentul acelei pioşenii asediate şi al acelui rigorism defensiv care face regula într-o societate secretă sau o clică

Biserica însăşi e,

şi adevărul e că nu prea am reuşit până acum să-i insuflăm toate trăsăturile unei facţiuni

însă facţiunile subordonate din interiorul ei au produs deseori rezultate admirabile,

de la partizanii lui Pavel şi ai lui Apolos la Corint,

până la împărţirea în înaltă şi Joasă a Bisericii Anglicane

Dacă pacientul poate fi convins să protesteze consecvent împotriva războiului,

va deveni automat una dintre vocile unei mici organizaţii lipsite de popularitate,

iar în cazul unui novice în ale creştinismului,

efectul va fi aproape sigur în favoarea noastră

Dar numai aproape sigur

S-a îndoit el oare serios de justeţea participării la un război drept înainte ca războiul de faţă să înceapă

? Este el un bărbat de mare curaj fizic — atât de mare încât să nu-şi pună,

mai mult sau mai puţin conştient,

întrebări despre motivele reale ale pacifismului său

atunci când face paşi spre sinceritate (căci nici un om nu bate tot drumul),

să se convingă definitiv că e mânat numai şi numai de dorinţa de a-i da ascultare Duşmanului

probabil că pacifismul lui nu ne va fi de prea mare ajutor,

la adăpost de consecinţele obişnuite ale participării la o sectă

Cel mai bine,

în cazul ăsta,

e să încerci o criză emoţională neaşteptată şi Confuză,

încă nesigur,

în braţele patriotismului

S-au înregistrat deseori succese cu astfel de convertiri

Dar dacă e genul care mi se pare mie că e,

încearcă pacifismul

Că alege una sau alta,

sarcina ta de bază rămâne aceeaşi

Fă-l să înceapă prin a trata patriotismul sau pacifismul ca parte a religiei sale

Apoi ajută-l,

sub influenţa spiritului partizan,

să ajungă să vadă în el partea cea mai importantă

În fine,

întoarnă-l treptat şi pe nesimţite către terenul unde religia devine ea parte a “cauzei”,

unde creştinismul rămâne valoros doar pentru excelentele argumente pe care le poate oferi în sprijinul spiritului războinic,

Ce nu trebuie el cu nici un chip să facă e să privească cele lumeşti în primul rând drept material pentru supunere

Odată ce ai făcut din lume un scop şi din credinţă un mijloc,

e aproape sigur că l-ai câştigat de partea ta,

şi prea puţin contează pentru ce anume scop lumesc a optat

E suficient ca demonstraţiile,

cauzele şi cruciadele să-i devină mai importante decât rugăciunile,

şi omul e al nostru — cu

cât mai “religios” (în termenii de care ţi-am vorbit),

cu atât mai definitiv al nostru

Avem din ăştia cu cazanele pe aici,

Cu afecţiune,

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Aşadar,

“ai mari speranţe că pasa religioasă a pacientului e pe ducă”,

aşa zici tu

Mi se părea mie că înaltul Colegiu s-a cam dus de râpă de când l-au pus decan pe bătrânul Balelungi,

dar acum nu mai am nici o îndoială

Nu ţi-a pomenit nimeni niciodată de legea ondulaţiei

? Oamenii sunt amfibieni — jumătate spirit,

(A ţinut morţiş Duşmanul să producă aşa hibrid revoltător: ceea ce l-a determinat,

pe Tatăl Nostru să-şi retragă asistenţa

ei iau parte la lumea eternă,

Asta înseamnă că,

în timp ce spiritul lor poate fi orientat către un obiect etern,

pasiunile şi imaginaţia le sunt în continuă schimbare,

pentru că a fi în timp înseamnă a fi supus schimbărilor

Aşa încât starea umană care tinde cel mai puternic către constanţă poartă numele de ondulaţie — întoarcerea repetată la un nivel de unde cad înapoi,

în mod repetat,

o serie de râpe şi de vârfuri

Dacă ţi-ai fi urmărit pacientul cu atenţie,

ai fi observat această mişcare de ondulaţie în fiecare latură a vieţii lui — interesul pentru muncă,

când în jos

Atâta vreme cât îşi duce traiul pe pământ,

perioadele de bogăţie şi vitalitate emoţională şi trupească vor alterna cu perioade de amorţeală şi de sărăcire

Uscăciunea şi plictisul prin care trece acum pacientul tău nu sunt,

e doar un fenomen natural care nu ne va fi de nici un folos dacă nu profiţi de el cum trebuie

Ca să hotărăşti cum anume trebuie profitat,

trebuie să te întrebi ce gând are Duşmanul,

şi apoi să faci pe dos

Te-ar putea surprinde să afli că,

în eforturile Lui de a se înstăpâni permanent pe un suflet,

mai de folos îi sunt Lui râpele decât vârfurile

unii dintre favoriţii Lui au avut de îndurat râpe mai lungi şi mai adânci decât oricine altcineva

Am să-ţi explic de ce

Pentru noi un om e în primul rând sursă de hrană

ce urmărim noi e să-i absorbim voinţa într-a noastră,

şi prin digerarea sinelui lui să ni-l mărim pe al nostru

Însă ascultarea pe care Duşmanul o cere de la oameni e cu totul altceva

Trebuie să ne fie clar că toată povestea cu iubirea Lui pentru oameni şi cu perfecta libertate în care trebuie El slujit nu e (cum ne-ar conveni să credem) vorbărie de paradă,

ci înspăimântătorul adevăr

El chiar vrea să umple universul cu stârpiturile Lui nesuferite care să-I preia chipul şi asemănarea — creaturi a căror viaţă va fl,

păstrând proporţiile,

calitativ asemănătoare cu a Lui,

şi asta nu pentru că i-a absorbit pe toţi,

ci pentru că voinţa lor se conformează liber voinţei Lui

Noi căutăm vite care să ne devină hrană

El îşi doreşte slujitori care să-i devină fii

Noi vrem să aspirăm înăuntru

El vrea să dăruiască în afară

Noi suntem ca nişte vase golite care ar vrea să se umple

El e plin şi se revarsă

Obiectivul nostru de război e o lume în care Tatăl Nostru din Adânc va fi asimilat toate fiinţele în sine

Duşmanul tinde către o lume plină de fiinţe unite cu El,

şi totuşi distincte

Ajungem astfel la rolul râpelor

Nu mă îndoiesc că te-ai întrebat adesea de ce Duşmanul nu se foloseşte mai mult de puterea Lui de a se arăta sufletelor umane în orice moment şi oricât îi e pe plac

Înţelegi acum că Irezistibilul şi Indubitabilul sunt arme pe care natura însăşi a planurilor Lui le exclude de la bun început

Lui nu-i foloseşte la nimic să îngenuncheze o voinţă umană (ceea ce s-ar întâmpla cu siguranţă dacă ar alege să se arate fie şi sub forma unei abia ghicite păreri)

El nu poate răpi

El poate doar chema

Ignobilă încăpăţânare,

să vrea să-şi ia porţia,

dar bucatele să rămână întregi

creaturile trebuie să fie una cu El,

şi totuşi ele însele

nu-i ajunge să le dea gata dintr-o sorbitură sau să le facă una cu pământul

Un pic tot se impune El,

Îi pune pe jar comunicându-şi prezenţa prin înştiinţări care,

prin dulci beatitudini şi facilă rezistenţă la ispite

Dar nu îngăduie niciodată ca lucrurile să rămână aşa

Mai devreme sau mai târziu îşi retrage,

cel puţin din experienţa lor conştientă,

toate acele ajutoare şi îndemnuri

Dă voie astfel creaturii să stea pe propriile-i picioare — să îndeplinească doar prin puterea voinţei sarcini care de-acum şi-au pierdut toată savoarea

Ei bine,

mult mai mult decât liniştea vârfurilor,

pot face din om soiul de creatură pe care şi-o doreşte El

Aşa încât rugăciunile înălţate în perioade de secătuire îi sunt Lui cel mai pe plac

Noi ne permitem să ne istovim pacienţii prin neabătută ispită pentru că ni-i dorim bine preparaţi pentru masa de prânz,

şi cu cât le zgândărim mai mult voinţa,

El nu-i poate face să “cadă în ispita” virtuţii,

aşa cum îi atragem noi în ispita viciului

El vrea ca ei să înveţe să umble singuri,

de aceea îşi retrage El mâna

e de ajuns ca ei să vrea cu adevărat să umble,

fiindcă El se mulţumeşte şi cu mersul împiedicat

Nu te amăgi,

Amărel

Pericolul pentru noi nu e nicicând mai mare decât atunci când un om,

se ţine totuşi să îndeplinească voia Duşmanului,

şi făcând ochii roată asupra unui univers din care pare să fi dispărut orice urmă a prezenţei Lui,

se întreabă pentru ce a fost uitat,

Totuşi,

e la fel de adevărat că avem şi noi foloase de tras din mersul prin râpe

Săptămâna viitoare am să-ţi dau câteva idei despre cum anume poate fi el exploatat

Cu afecţiune,

SFREDELIN

Dragul meu Amărel,

Sper că te-ai convins din ultima mea scrisoare că râpa de amăreală sau “uscăciune” prin care trece acum pacientul tău nu îţi poate livra de una singură sufletul lui,

ci că ea trebuie inteligent exploatată

Cum şi-n ce fel,

În primul rând,

experienţa m-a învăţat că perioadele de râpă ale ondulaţiei umane se pretează de minime la tot felul de tentaţii senzuale,

Îţi vine,

se adună mai multă energie fizică şi apetitul creşte în perioadele de vârf

dar gândeşte-te că atunci şi puterea de rezistenţă se înverşunează mai tare

Energia şi tonusul pe care le-ai putea folosi ca să aţâţi dorinţa vor fi,

foarte uşor puse în slujba muncii,

Atacul are mult mai multe şanse de reuşită atunci când omul e cu sufletul pustiit şi nu-i arde de nimic

E de reţinut şi că sexualitatea de râpă diferă subtil în calitate de cea de vârf — prea puţin poate ea să deschidă drum acelui fenomen edulcorat pe care oamenii îl numesc “dragoste”,

şi mult mai uşor se prăvăleşte în perversiuni,

fiind mai deloc contaminată de acele impulsuri generoase,

imaginative şi chiar spirituale care fac din sexualitatea umană o treabă atât de anostă

La fel şi cu celelalte dorinţe ale cărnii

E mult mai uşor să-ţi împingi omul în beţivănia cea mai cruntă plimbându-i paharul pe la nas în chip de calmant pentru neagra lui amărăciune,

decât încurajându-l să ridice cupa de dragul veseliei pe care,

fericit şi cu inima uşoară,

Nu uita niciodată că atunci când avem de-a face cu o plăcere oarecare în forma ei sănătoasă,

normală şi aducătoare de bucurii,

Ştiu că plăcerea ne-a câştigat o mulţime de suflete

Cu toate acestea,

El a inventat plăcerile: în ciuda cercetărilor noastre de până acum,

noi n-am reuşit să producem nici una

Tot ce putem face e să-i încurajăm pe oameni să guste din plăcerile pe care le-a inventat Duşmanul,

sau în măsuri pe care El le-a interzis

Aşa că ce încercăm noi mereu e să dezghiocăm plăcerea din condiţia ei naturală şi s-o tragem spre forme cât mai nenaturale,

cât mai urâte Creatorului ei şi cât mai puţin plăcute

O sete din ce în ce mai mare după o plăcere din ce în ce mai mică: iată formula

E mai sigură şi are şi stil

Să-i iei omului sufletul şi să nu-i dai nimic în schimb — mai mare bucurie nici că se poate pentru inima Tatălui Nostru

Iar râpele sunt tocmai momentele de unde poate porni totul

Există însă un mod şi mai bun de a exploata o râpă

anume profitând chiar de felul cum pacientul însuşi se gândeşte la ea

Ca întotdeauna,

primul pas e să-l ţii în neştiinţă

Nu-l lăsa să-şi facă vreo idee despre legea ondulaţiei

Fă-l să creadă că ardoarea iniţială ce a urmat convertirii ar fi putut şi ar fi trebuit să ţină la nesfârşit şi că uscăciunea în care s-a trezit acum s-a instalat şi ea definitiv

Odată ce i-ai înşurubat bine în cap ideea asta,

poţi să continui în mai multe feluri

Asta depinde de ce fel de om e pacientul tău

E tipul depresiv care poate fi atras în ispita disperării,

sau tipul încrezător care poate fi convins că totul va fi bine

? Tipul dintâi devine din ce în ce mai rar printre oameni

Dar dacă pacientul se întâmplă să fie de soiul ăsta,

Nu trebuie decât să-l ţii departe de creştinii cu experienţă (ceea ce nu e prea greu în zilele noastre),

să-i îndrepţi atenţia către pasajele adecvate din Scriptură şi apoi să-l înhami la sarcina disperată de a-şi regăsi vechea dispoziţie prin simpla lucrare a voinţei — şi partida e câştigată

Dacă însă e din categoria celor care speră,

sarcina ta e să-l înveţi cu temperaturile joase ale propriului Ivii spirit până ce,

se va declara mulţumit şi aşa,

convingându-se că nici nu e foarte frig

Într-o săptămână sau două îl vei putea face să se întrebe dacă primele lui zile de creştin n-au fost cumva poate un pic exagerate

Vorbeşte-i despre “moderaţie în toate”

Dacă reuşeşti să-l faci să-şi spună că “religia e bună şi ea,

dar numai până la un punct”,

poţi să zici că te-ai procopsit cu un suflet

O religie moderată e la fel de bună pentru noi ca n