PDF -Scoala Gimnaziala Speciala Targoviste NUMERELE DE MARCA - C-TIN PĂUNESCU -logopedie
Wait Loading...


PDF :1 PDF :2 PDF :3 PDF :4 PDF :5 PDF :6 PDF :7 PDF :8 PDF :9


Like and share and download

C-TIN PĂUNESCU -logopedie

Scoala Gimnaziala Speciala Targoviste NUMERELE DE MARCA

PDF Untitled BCU bcucluj ro re catalogold cas pdf p a Paunescu Paunescu2 pdf PDF Particularităţi fonetice ale pronunţiei copiilor cu tulburări de vorbire AIai pub ro vorbire fon pdf PDF CUPRINS pagesoft ro logopedia Revista3 2010

Related PDF

Untitled - BCU

[PDF] Untitled BCU bcucluj ro re catalogold cas pdf p a Paunescu Paunescu2 pdf
PDF

Particularităţi fonetice ale pronunţiei copiilor cu tulburări de vorbire - AI

[PDF] Particularităţi fonetice ale pronunţiei copiilor cu tulburări de vorbire AIai pub ro vorbire fon pdf
PDF

CUPRINS

[PDF] CUPRINS pagesoft ro logopedia Revista3 2010 pdf
PDF

logopedia - CMBRAE

[PDF] logopedia CMBRAE cmbrae ro 2017 wp Revista logopedia nr 4 2011 pdf
PDF

DEFICIENŢA DE LIMBAJ Ileana MITELEA Profesor logoped, Liceul

[PDF] DEFICIENŢA DE LIMBAJ Ileana MITELEA Profesor logoped, Liceul utgjiu ro revista dppd pdf 3 5 ILEANA MITELEA pdf
PDF

Rolul psihoterapiei în corectarea tulburărilor de limbaj - LogopedIS

[PDF] Rolul psihoterapiei în corectarea tulburărilor de limbaj LogopedIS logopedis ro rolul psihoterapiei in corectarea tulburarilor de limbaj pdf
PDF

defectologie si logopedie - Universitatea Spiru Haret

[PDF] defectologie si logopedie Universitatea Spiru Haret pse bv spiruharet ro images Defectologie si logopedie pdf
PDF

cv loredana banica ro - Universitatea Spiru Haret

[PDF] cv loredana banica ro Universitatea Spiru Haret spiruharet ro 213f73d94b43873e10e841a06f8b2709 pdf
PDF

Scoala Gimnaziala Speciala Targoviste NUMERELE DE MARCA

A 3 GHEORGHE TATIANA PROFESOR LOGOPED 24 CONSTANTIN CRISTINA INVATATOR ITINERANT 123 PAUNESCU CARMEN PSIHOPEDAGOGIE
PDF

C TSCM62 64 Sample Questions

Certification exam Status Valid Certification Exams

cdn training sap uploads C TSCM62 64 sample SAP EDUCATION SAMPLE QUESTIONS C TSCM62 64 SAP Certified Application Associate – Order Fulfillment with SAP ERP 6 0 EHP4 – print view Disclaimer These sample questions are for self evaluation purposes only and do not appear on the

C TSCM62 65 Sample Questions

Netbackup Interview Questions And Answers - Best Seller - tvnet

PDF Sap Quiz Answers RBM rbm who int sap quiz answers pdf PDF Latest C TSCM62 65 Exam Dumps JIRA (Atlassian jira atlassian secure attachment C TSCM62 65 pdf PDF Get certified With SAP C

C++ Tutorial

GDB Tutorial - A Walkthrough with Examples

cplusplus files tutorial pdf This tutorial is thought to be followed with modern compilers that support at least on some degree ANSI C++ specifications I encourage you to get one if yours is not adapted cs cit wpunj edu dotAsset 308705 pdf Program

C Viva Questions

Exp No:1 Diode characteristics Experiment Questions: Viva

techpreparation e books c interview questions tech C Interview Questions and Answers What is C language? The C programming language is a standardized programming language developed in the early 1970s by Ken Thompson and Dennis Ritchie for use on the UNIX operating system It has since spread to

c What Happens ebook

Buckland's Complete Book of Witchcraft by Anonymouspdf

PDF C Sharp 2005 For Dummies Oct 2005 eBook LinG pdf hmt es C 20Sharp 202005 20For 20Dummies 20Oct 202005 20eBook PDF Simply C Njuoyhr Ebook sdn metawifi nlsdn metawifi nl simply c pdf PDF Fundamentals of

  1. c#.net books free download pdf
  2. c# for dummies 2018 pdf
  3. advanced c# programming pdf
  4. c# books for beginners
  5. c# programming examples with output pdf
  6. c# programming exercises with solutions pdf
  7. c# programming examples with output pdf free download
  8. c# program examples with output and explanation pdf

C++ Za Apsolutne Pocetnike

Objektno orijentisano programiranje u realnom vremenu na

download tutoriali C C++ za apsolutne pocetnike pdf C++ programiranje za apsolutne početnike Sadržaj PRO MIL 3 Sažimanje koda Sadržaj Naš prvi program Varijable Grafika Polja Uvod Donošenje odluke pokusnageneracija wp content uploads 2017 10 Cpp Sadrzaj varijable A se uvecava

C0040 USMC Catalog Vol3

Untitled - The Black Vault

Providing scientific and technical advice and assistance to the Military Committee in the field of development (with particular regard to its military application); W5J9CQ 11 C 0040 5b One of the military's top priorities is to aid Soldiers in developing skills that will

  1. with particular regard to its military application
  2. W5J9CQ-11-C-0040
  3. One of the military's top priorities
  4. C-0040
  5. Catalog Number
  6. Vol 3
  7. military
  8. DA21-69-C-0040
  9. 87 Brochure by the Ethyl Corp

C03 BB Config Guide en US

Input/Output Configuration Program User's Guide and ESCON - IBM

PDF Cisco IOS ISO CLNS Configuration Guide, Release 12 2SR cisco us configuration guide iso 12 2sr book pdf PDF Configuring Integrated IS IS Cisco cisco c en

C090

Evault Mobile Security Target - CyberSecurity Malaysia

C090 – 90 days of credit based upon invoice date, paid next coming Thursday Payment Frequency • Volvo Group units should only execute payments to  Both the C090 and C090E are tie clasp modules C090 has a separate battery transformer housing and connector with belt clip

  1. 304.17C-090 Payment of claims of dental-only benefits
  2. C090-17 Brussels
  3. C090
  4. Both the C090 and C090E
  5. Opt C090
  6. C090 Chroma beige
  7. SC G 262 C 090 VM 24V
  8. SC G 262 C 090 VH 230V
  9. 300 C090
  10. 410 C090
Home back Next

Description

Cuprins

Cititorul,

Orice cutezanţă — şi se pare că lucra­ rea de faţă se înscrie în această categorie de fapte — are şi semnificaţia unei provocări

Şi fireşte conştiinţa neliniştită a riscului care îmbogăţeşte spiritul

Fără nici o implicaţie de circumstanţă,

mărturisim că ne este foarte agreabil să mulţumim conducerii Editurii didactice şi pedagogice şi redacţiei de speciali­ tate,

pentru înţelegerea semnificaţiei unei asemenea lucrări şi fireşte pentru grija şi stilul colaborării oferite

PĂUNESCU PARTEA I Cuvînt înainte Logopedia,

disciplină ştiinţifică de sinteză — Diferenţiere şi integrare — Sinteză şi convergenţă

5 11 11 18

PARTEA A Il-a Limbajul — sistem deschis — Structurile şi funcţiile sistemului 1

Funcţia semiotică sau semiogenetică 2

Funcţia de sinteză operaţională a limbajului

P A R T E A A IlI-a Structura şi dinamica actului fono-articulator

Anatomia B

Fiziologia fonaţiei C

Fiziologia respiraţiei — Structura şi dinamica aparatului auditiv — Controlul audio-fonator ••- Mecanismele neurofiziologice ale procesului fonoarticulator

P A R T E A A IV-a Neurofiziologia procesului de producere,

organizare şi structurare a comunicării prin limbaj Lateralizare şi integrare

Cel m a i înalt nivel 1

Hemisferul stîng şi localizarea funcţiilor limbaju­ lui şi vorbirii

Dispozitivele elaborate ale motricitatii 3

Senzoriul Mecanismele scris-cititului 1

Organizarea topografică a scoarţei cerebrale

Organizarea funcţională a scoarţei cerebrale

Edificarea schemelor motorii şi perceptive

Funcţia practognozică şi deficitul apractognozic 5

Scris-cititul şi tulburări anexe

Tipul de relaţie :

H é c'a e n ,

Le cortex cérébral,

Étude iieuro-psyhopatologique,

Masson et C-ie,

M i n d'k e v i s'k i ,

Problems of dynamic neurology,

Jerusalem,

Halpern,

K r e i n d'1 e r,

Dinamica proceselor cerebrale,

Bucureşti,

Editura,

Aca­ demiei R

Evoluţia limbajului de la fazele motorii (mimică-gesturi) piuă la categoriile mintale de tip abstract-logic,

pe baza cărora organizăm realitatea obiectivă conştientă,

este indicată de dez­ voltarea intelectului,

a gîndirii şi a psihicului în general

Meca­ nismul de comutare este constituit de funcţia semiogenetică

Raportul dintre activitatea de cunoaştere şi limbaj,

în procesul reflectării,

a stabilit cîteva modele funcţionale ale acestuia,

exis­ tente-la toate nivelurile reflectării : modelul de organizare

modelul ordonării prin clasificare 1 comportament de adaptare

modelul integrării prin categorial izăre 1 comportament inte­ grator operaţional

Perspectiva psiholingvistică ne confirmă modele fundamen­ tale de care se serveşte dezvoltarea ontogenetică

Elementul esenţial care produce organizarea,

cla­ sificarea sau categorializarea îl constituie funcţia semiogenetică

Tatiana Slama-Cazacu a cuprins în concluziile sale atît o vastă informare bibliografică,

cît şi rezultatele unor multiple experimente privitoare la relaţia intelect-limbă

,,Variabilitatea sistematizărilor lexicale — spune autoarea — în funcţie de vîrstă este provocată de elasticitatea semantică a cuvintelor la diferite vîrste,

atît pe plan cantitativ — al numărului de note care pot fi asociate fiecărui cuvînt — cît şi pe planul calitativ — al naturii semnificaţiilor preferate şi al acelora absente sau,

Relativitatea,

în funcţie de vîrstă,

a sis­ tematizărilor semantice şi deosebirile de ierarhizare preferen­ ţială în cadrul lor — marcată prin n a t u r a semnificaţiilor predo­ minante — constituie încă o dovadă a caracterului dinamic al sistematizărilor semantice"

Limbajul copilului se organizează,

se ordonează prin ierar­ hizare şi se sistematizează (se integrează sistemic) sub toate aspectele : lexical,

printr-o funcţie funda­ mentală,

în cazul autoarei citate,

Structura se­ mantică organizează sistemul lexical şi ierarhizează elementele codului verbal în comunicare

Trebuie să adăugăm că,

această structură se bazează pe funcţia simbolică care este,

„mecanism comun diferitelor sisteme de perspectivă şi ca mecanism individual al cărui existenţă preala­ bilă este necesară,

pentru a face posibile interacţiunile gîndirii l

T a t i a n a S l'a m a-C a z a c'u,

Limbaj tura ştiinţifică,

şi context,

Bucureşti,

Intre indivizi şi

în consecinţă,

constituirea şi achiziţia semnifi­ caţiilor" '

Structura simbolurilor este interconectată structurii semnificaţiilor,

ambele îndeplinind funcţia de semnalizare a co­ municării,

Ele sînt rezultatul unei organizări ierarhizate,

dar ele însele funcţionează după asemenea modele

Subordonînd aceste funcţii şi incluzîndu-le într-o altă moda­ litate (verbalizarea),

limbajul se serveşte de funcţia semiogenetică pentru a imprima u n şi mai m a r e grad de organizare reflec­ tării

Funcţia semiogenetică conţine un m a r e grad de negentropie,

pe care o imprimă operaţiilor gîndirii

Negentropia este un element definitoriu,

ca şi cele subliniate în acest capitol,

Pavlov a definit cuvîntul ca u n semnal de rangul II (adică al primelor semnale)

Piaget conchide că „operaţiile r a ­ ţiunii constituie,

în definitiv,

caracteri­ zate printr-o anumită structură,

mobilă şi sensibilă (grupări calitative şi grupări matematice),

care nu vor fi explicate nici de către neurologi,

nici chiar de către psihologi altfel decît ca o formă de echilibru către care tinde întreaga dezvoltare pentru a ne putea da seama de faptul că structurile succesive,

simbolice sau preeonceptuale şi intuitive sfîrşesc prin a ajunge la aceste sisteme generale de acţiune,

cum sînt toate operaţiile raţionale

de a înţelege în ce mod fiecare dintre aceste variate conduite se prelungesc în cea următoare,

descriind sen­ sul de la un echilibru inferior la un echilibru superior"

Piaget,

aşa cum reafirmă şi în lucrarea „Biologie şi cunoaş­ tere",

defineşte intelectul u m a n ca u n ansamblu de sisteme care se serveşte de operaţii şi funcţii speciale,

pentru a obţine echi­ librarea specifică oricărui stadiu de dezvoltare

Urmărind pe niveluri de structuri şi funcţii,

în fond,

structura unui sistem propriu al limbajului

Faptul acesta confirmă : a) omogenitatea structurală a siste­ mului limbajului cu ansamblul sistemic al gîndirii

b) u n i t a ­ tea funcţională de reglare şi autoreglare a sistemelor

c) dife­ renţierea şi ierarhizarea sistemică

Abordarea atît de dificilă a relaţiei gîndire-limbaj poate fi făcută mai eficient printr-o 2

«lublă operaţie : 1) definirea sistemului deschis al limbajului

In toate direcţiile in care ştiinţa investighează legile de or­ ganizare a materiei,

se conturează din ce în ce mai precis exis­ tenţa unor forme dinamice,

ierarhizate şi asamblate funcţional,

întreaga clasificare a ştiinţelor se bazează pe o sistematică a sistemelor '

Ne vom mărgini la discutarea modului de organizare în sis­ teme a unora dintre ramurile ştiinţelor cu cele mai evidente implicaţii în fenomenul limbajului uman

Dorhington (1939),

plecînd de la constatări de biogenetică,

biochimie şi biofizică euantutativă,

stabileşte o evoluţie a „sistemului genetic"

von Bertalanffy defineşte sistemul „ca u n ansamblu de elemente aflate în interacţiune" şi adaugă că numai în măsura in care „noi cunoaştem ansamblul elementelor care îl compun (componenţilor) şi al relaţiilor care există între ele,

numai ast­ fel putem să sesizăm nivelurile superioare ale elementelor con­ stitutive" ,

organismul nu este altceva decît „o ordine ierar­ hizată de sisteme deschise,

a căror permanenţă este asigurată prin mişcări de schimb între componenţi,

realizată de principiul condiţiilor de sistem"

Intr-o lucrare mai recentă,

acelaşi autor sintetizează concep­ tul de sistem,

definindu-1 prin referire la un ansamblu de ele­ mente ce sînt plasate într-o relaţie de interacţiune,

a cărei carac­ teristică este ordonarea şi,

în acelaşi timp,

Anasov caracterizează sistemul,

definindu-1 ca „o anumită cantitate de elemente identice sau diferite,

într-un întreg"

Caracteristicile de bază ale unui sistem deschis sînt : ansam­ blul funcţional,

interrelaţiile în cadrul sistemului,

o ordine ierarhizată prin diferenţiere genetică,

reducerea optimală a dezorganizării (negentropia),

circulaţia informaţiei pe verticală 2

P i a g e t ,

Logique et connaissance scientifique,

Encyclo­ pédie d'e la Pléiade,

Problems of life,

N e w York,

Harper Torch Book,

General theory of sistems aplication to psychology,

m : „The Social Science-Problems and orientations",

Mouton,

UNESCO,

A n a s'o v,

Madelisovanie mileniia i psihiki,

J e a n P i a g e t ,

La formation du symbole tel,

Suisse,

Delachaux et Niestlé 1964,

J e a n P i a g e t ,

Neuchà-

produce şi emite sem­ na i r l'e şi de a coda şi decoda informaţia

capacitatea de echili­ brare prin flux informaţional exterior etc

în ideea de sistem,

filogenia şi ontogenia se întîlnesc într-o modalitate nouă,

explicînd ceea ce (ca în cazul limbajului) nu poate fi înţeles decît printr-o perspectivă de ansambluri func­ ţionale

aplicînd tehnici de m a r e specia­ litate,

stabileşte niveluri de sisteme şi structuri funcţionale care au suferit în decursul existenţei lor o specializare operativă,

întreaga organizare a activităţii nervoase este bazată pe ideea de sistem (sistem nervos central,

iar aceste sisteme se împart în subdiviziuni,

Există,

prezent axul ordonator şi ierarhizant al principiului de sistem

P e de altă parte,

întreaga activitate psihică de reflectare se defineşte în cadrul unui raport între două sisteme

„Reflectarea a fost definită ca o categorie care desemnează produsul specific al unui sistem material asupra altuia,

care reprezintă o repro­ ducere în altă formă a particularităţilor primului sistem în p a r ­ ticularităţile celui de al doilea sistem" (U

Krainţeiv,

1963) *

Aplicarea teoriei sistemelor în psihologie,

şi mai ales în n e u rofiziologie,

a avut ca efect nu numai o explicare a unor feno­ mene ale „cutiei negre",

ci şi unele aplicări practice

Aceste rea­ lizări tehnice se bazează pe structurile sistemului neuropsihic şi reproduc,

activităţi neuropsihice ca percepţia

(aparatul se numeşte „perceptor")

recunoaşterea imaginilor prin Pandemoniumul lui O

Selfridge sau „Adaline şi Medaline" (adaptative liniar neuron)

Modelele cibernetice ale personalităţii sînt numeroase

Extra­ polarea lor la ordinatoare complexe a fost deja înfăptuită,

de la simularea personalităţii (K

Kenth) pînă la existenţa unor „maşini cu personalitate",

Loehlin

în literatura română există lucrări de o certă valoare — ca • ele ale lui Ed

Nicolau şi C

Bălăceanu în neurocibernetică şi psihocibernetică,

G o l'u şi A

Dicu etc

c'u aplicare în psihologie şi pedagogie

Autorii citaţi stabilesc,

pe baza criteriilor de cunoaştere a •istemelor biologice şi sociale,

caracteristicile de tip ale siste­ mului psihicului uman

In primul rînd,

omul (personalitate com­ plexă) „ne apare ca u n sistem care întruneşte următoarele atribute : integral,

Dacă la acestea adăugăm dimensiunile autoorganizării şi autoreglabilităţii obţinem imaginea unui sistem cibernetic de cel mai înalt ordin"

Am văzut că maşinile cu „personalitate" sînt constituite pe ansambluri de ordinatoare de o înaltă complexitate

Dar reve­ nind la coordonatele de definiţie ale „sistemului psihic",

autorii citaţi stabilesc că „sistemul psihic este o «construcţie» izomorfică a seriilor elementelor substanţiale,

energetice şi informaţionale din mediul extern şi intern,

realizată în alfabetul specific al «reţelelor logice» ale sistemului nervos"

„Construcţia" respec­ tivă se obţine prin integrarea,

într-o organizare unitară,

a ima­ gisticului cu simbolicul,

a codurilor „imagine" cu codurile simbolic-abstracte

„Imaginea reprezintă forma primară de interiorizare şi sedimentare a mesajelor informaţionale furnizate de contactul cu obiectele şi fenomenele e x t e r n e

codurile sim­ bolic-abstracte sînt rezultatul prelucrării secundare (superioare) a informaţiei imagistice,

prin intermediul u n o r operaţii logicosemantice,

în cadrul alfabetului semnelor verbale"

Evident,

avem un ansamblu („construcţie") de tip izomorf,

rezultat din interconectarea structurilor (sau sistemelor) sub­ stanţiale (anatomo-morfologice),

esenţial biologice (energetice),

psihologice sau sociologice (informaţio­ nale)

Ansamblul sau construcţia se realizează prin integrare funcţional-operaţională după modelele imagistice,

B ă l'ă c'e a n u ,

N i c'o l'a u ,

Personalitatea umană — o inter­ pretare cibernetică,

Editura Junimea,

G o l'u ,

Psihologie cibernetică,

Bucureşti,

Editura ştiinţifică,

G o l'u şi A

D'i c'u ,

Introducere în psihologie,

Bucureşti,

Editura ştiinţifică,

G o l'u ,

D'i c'u ,

Introducere în psihologie,

Bucureşti,

Editura •

94 — 95

K r e i n d'l'e r ,

Dinamica proceselor cerebrale,

Bucureşti,

Edi­ tura Academiei R

R o s'e n b l'a t t ,

The perception

A probabilistic model for in­ formation,

stage and organization in the brain,

Psychological R e ­ view",

386-408

Y o v i t s',

J a c'o b i,

G o l'd s't e i n ,

Self-organizing Sys­ tems,

Spaarten Books,

Washington,

prin intermediul unui alfabet de semne verl> il coţ^_ Icmplaţii,

cînd credem că orice mişcare este suspendată p n t j ~ a nu „altera plenitudinea clipei",

totuşi mişcări a r t i c'^ i t ,

j £ insinuante încearcă să reproducă sunetele şi vizual să c'U p j ,

ar r ă m î t i e scurtcircuitul lor neural

Aceasta înseamnă că schemele pe care le-am găsit îri o r g _ ni/area motrică şi în cea perceptivă se dilată considerabil p e ^

tru a deveni scheme perceptivo-motorii sau,

Rămîne să vedem care este r e l'a ţ i

între schemă şi desfăşurarea funcţională practognozică „in actu",

iar pe de altă parte între schemă şi dezvoltarea practognozică

După unii autori,

mişcarea trebuie înţeleasă ca succesiune rapidă a unui n u m ă r de momente posturale,

n u m ă r desigur foar­ te mare de vreme ce mişcarea nu este sacadată (critica acestei concepţii amintea de secvenţele care descompun mişcarea în filmele foarte vechi,

turnate cu o viteză insuficientă)

Un număr foarte mare de momente posturale presupune fireşte un număr,

foarte mare de „ordine succesive",

este „incompatibil cu posibili­ tăţile cerebrale"

P e n t r u a înţelege mecanismul cerebral al des­ făşurării mişcării,

este suficient să presupunem că subiectul care urmăreşte să atingă un obiect dis­ pune de posibilitatea de a organiza : a) o acţiune principală,

constînd în direcţia gestului

constînd în posibilitatea de a frîna acţiunea principală şi de a o aduce îna­ poi,

dacă obiectul este depăşit şi c) un sistem permiţînd menţi­ nerea vitezei 0,

cînd ţinta este atinsă

In această organizare n u mai este necesară reprezentarea corticală a poziţiilor i n t e r m e ­ diare (nenumăratele staţiuni de comandă pentru „ordinele suc­ cesive") şi nici chiar de reprezentarea poziţiilor iniţială şi finală

Direcţie,

viteză 0 şi toată desfăşurarea motrică i n t e r m e ­ diară presupun,

însă,

grupuri neuronale care să intre,

în funcţiune,

după o anumită schemă şi aceasta este,

identică pentru aceleaşi acte şi gesturi (identice în caracterul lor comun,

cu toată specificaţia individuală)

Dar schema însăşi se arată,

la cea mai superficială tentativă de analiză,

de o compli­ caţie extremă,

o construcţie etajată de alte scheme de gradul doi,

pentru a folosi o ex­ presie care a făcut epocă în psihologia veacului trecut,

pînă la cele mai recente şi mai evoluate,

în cele din urmă,

într-o unitate pe care o numim simplu — schemă

Gestul redus de autorii menţionaţi la direcţie-frînă-oprire nu a devenit,

pentru că altminteri el se arată alcă­ tuit dintr-o inexplicabilă combinaţie de acţiuni elementare,

e x ­ presie a schemelor înnăscute şi a celor cîştigate,

T a b a r y ,

T a r d'i e u si C

T a r d'i e u ,

Conception du dé­ veloppement de l'organisation motrice cérébrale et de sa rééducation,

în : „Revue de neuropsychiatrie infantile",

Am văzut mai înainte una din posi­ bilităţile ca schema identică cu sine să dezlănţuie gesturi care în structura lor internă sînt de fapt nerepetabile — posibilitate rezidind în jocul de care dispune schema în limitele dintre foca­ rul de aglomerare neuronală,

şi aria de disper­ sie neuronală,

Ni se înfăţişează acum o altă posibili­ tate : dinainte date şi identice cu ele însele sînt numai schemele (înnăscute sau cîştigate),

combinaţia lor fiind de fiecare dată nouă,

generată de context şi adaptată împrejurării

Activitatea practognozică,

în care este implicată şi vorbirea rostită sau scrisă,

pe seama stocului de sche­ me perceptivo-motorii cîştigate,

în cele din urmă,

la infinita prelucrare şi proliferare a schemelor perceptivo-moto­ rii înnăscute

Această elaborare n u trebuie concepută ca o urmare ineluctabilă a proceselor de maturizare : dezvoltarea perceptivo-motorie nu se explică prin decalarea schemelor înnăscute,

în treptele dezvoltării,

pe măsură ce maturizarea anatomică o permite

Intr-un capitol precedent,

am avut prilejul să apreciem cu cît participă expe­ rienţa şi învăţarea în achiziţiile fonematice şi articulatorii

Mai mult decît atît : există indici că maturizarea însăşi poate fi acce­ lerată prin experienţă şi învăţare,

cu alte cuvinte că în loc să preceadă pur şi simplu „în mod regulat experienţa,

dînd fiecărei etape a dezvoltării instrumentul necesar" sau premisa pentru jocul multiplicativ al experienţei — ea se află,

cu experienţa într-o relaţie de mutuală stimulare

Pentru a explica dezvoltarea motorie,

Tabary şi Tardieu se sprijină pe teoriile psihologice ale învăţării,

după care „organis­ mul învaţă să răspundă printr-o schemă motorie performată la stimulări care iniţial nu erau în legătură cu ea"

Dar învăţarea comportă şi achiziţia de noi scheme,

pe de o parte prin „combi­ narea schemelor elementare înnăscute",

pe de altă parte „prin disocierea schemelor complexe în elemente mai simple,

care vor servi la construcţia altora" şi,

în sfîrşit,

prin izolarea anumitor gesturi dintr-o reacţie de masă neorganizată,

cînd se învaţă de fapt selecţionarea muşchilor necesari şi inhibarea tuturor celor­ lalţi : de la prehensiunea globală,

palmară se ajunge la apucarea între police şi index,

şi mai tîrziu la pensa unghială

Va trebui să treacă multă v r e m e pînă la posibilitatea menţinerii condeiu­ lui în poziţia recomandată de şcoală,

şi abia cînd de la 12 ani copilul reuşeşte,

cu palma aplicată pe planul mesei,

să ridice 149

din mişcarea globală şi sincretică,

După P i a g e t ,

două sînt modurile în care se achiziţionează schemele,

din ce în ce mai diferenţiate,

în stadiile evolutive ale copilăriei : a) prin coordonarea „internă",

î n t r

a mai multor mişcări care înainte existau izolat şi b) prin coordonare „externă" a două sau mai multe praxii într-o praxie totală de ordin superior,

să continue a funcţiona şi separat

După psihologul francez,

stadiile de dezvol­ tare practognozice sînt următoarele : — în stadiul prim de dezvoltare,

constituie materialul pe socoteala căruia se alcătuiesc „schemele" de comportament

Reflexul de supt presupune,

care cu timpul se diferenţiază : regăsirea mamelonului prin distingerea lui de tegumentele înconjurătoare,

ceea ce înseamnă u n progres gnozic cu ajutorul căruia se obţine curînd u n fel de universa­ lizare a suptului (suptul în vid,

suptul anumitor obiecte) sau o schemă de comportament

— în stadiul al doilea sînt folosite schemele de comporta­ ment pentru accesul la noi achiziţii : sugerea degetului şi duce­ rea lui sistematică la gură este o praxie de neconceput fără gnoziile elementare pe care le comportă

coordonarea ochi-mînă apărută în stadiul anterior permite formarea unei noi serii de scheme şi praxii din ce în ce mai eficiente p e n t r u manipularea obiectelor şi pentru explorarea spaţiului,

edificate pe gnoziile inevitabile şi deschizînd,

se trece de la reproducerea sec­ venţelor — descoperite din întîmplare şi de la introducerea lor în reacţii circulare — la coordonarea schemelor între ele (una ser­ vind drept scop al acţiunii,

cealaltă drept mijloc pentru atinge­ rea scopului) şi apoi la aplicarea fiecăreia dintre schemele dobîndite,

la fiecare obiect nou (care e întors pe toate feţele,

care se situează la începutul celui de al doilea an,

între praxii,

se însoţesc de o diferenţiere a schemelor,

în funcţie de experienţă (de e x e m ­ plu,

p e n t r u a atinge u n obiect de pe masă copilul trage faţa de masă,

soluţie care este de fapt transferul unei experienţe mai i

Pi a g e t,

Les praxies 102,

în : „Revue neurologique",

Sînt aici praxii care pot funcţiona şi separat,

dar care sînt contopite î n t r

— în stadiul al şaselea apar primele manifestări ale func­ ţiei simbolice,

cu posibilitatea interiorizării acţiunilor,

care pot fi executate acum în gînd sau simbolic,

şi în consecinţă cu m a r e posibilitate de invenţii noi

N e aflăm aproape de vîrsta de 2 ani

Dezvoltarea schemelor perceptivo-motorii,

acţiunile şi imagi­ nile prin care se ating performanţe practognozice din ce în ce mai diferenţiate,

nu poate fi înţeleasă în mod asociaţionist sau gestaltist : u n gestalt,

este o organizare ascultînd de legile „geometrice",

„preformate" ale compensaţiei şi ale echilibrului intrinsec,

independente de experienţa cîştigată — simetrie,

— în timp ce o schemă este rezultatul acţiunii subiectului şi al experienţei sale,

determinată de compensarea unei perturbări externe sau de necesitatea satis­ facerii unei trebuinţe

modul în care se face orice achiziţie nouă,

consistă în a asimila u n obiect sau o situaţie la o schemă anterioară,

şi aici avem de-a face,

cu o prefigurare a judecăţii care alege termenii cei mai potriviţi pentru a determina com­ portamentul într-o situaţie nouă

In această perioadă capătă o amplă dezvoltare,

rezultat al distincţiei dintre semnificant şi semnificat,

care permite totodată accesul către limbaj

Simbolurile şi semnele,

distincte de obiectele sau acţiunile semni­ ficate permit evocarea acestora chiar cînd sînt prezente

Devine astfel posibil jocul simbolic,

în care asistăm la reprezentarea obiectelor şi acţiunilor prin gesturi,

imitaţia tîrzie sau amînată în care copilul imită scene sau gesturi mai dinainte înregistrate,

şi imaginea mintală care mijloceşte toate aceste activităţi eupra-

Care este raportul între acţiune şi imagine,

între praxie şi gnozie

? Piaget aminteşte că teoriile clasice ale praxiei consideră ac­ tele „sprijinindu-se pe imagini",

G r u m baum care,

consideră imaginile ca derivate din acte,

şi menţionează pe Lotze,

Dilthey e t c',

care au arătat că imaginea nu e o simplă prelungire a percepţiei,

ci comportă u n element motor

care a observat pe electroencefalo­ gramă aceleaşi unde betha în reprezentarea mintală a flexiunii mîinii ca şi în actul executat în f a p t

şi pe Jackson,

Allers şi 151

Schminscki,

care au observat la electromiogramă schiţe de m i ş ­ cări în reprezentarea mintală a mişcării

Şi autorul conchide că imaginea şi aspectul figurativ al gîndirii derivă din activitatea senzorio-motorie

Fără să intenţioneze anume,

analiza lui Piaget ajunge la aceleaşi concluzii ale strictei îngemînări dintre praxie şi gnozie,

o unitate indisolubilă în care numai perspectiva noastră relie­ fează cînd un aspect,

cînd celălalt,

după nevoile înţelegerii şi mai ales ale expunerii

In dezvoltarea copilului,

percepţia şi mo­ bilitatea sînt intricate şi progresele se fac paralel în ambele domenii

Dar analiza aceasta ne dă posibilitatea să înţelegem cum ajunge copilul la performanţa scris-cititului

Pornind de la alcă­ tuirea schemelor de comportare pe seama reflexelor complexe şi universalizarea lor,

adică folosirea lor ori de cîte ori este posi­ bil,

asimilîndu-se un obiect sau o situaţie la o schemă anterioară,

prin lărgirea acesteia sau contopindu-se scheme dinainte dobîndite p e n t r u a construi mijlocul de abordare a unei situaţii n o i

diferenţiind şi discriminînd din sincretismul schemelor atotcuprinzătoare elemente care vor fi integrate unor scheme de mai bună adecvare (aşa cum se trece de la grasping sau apucare palmară la pensa bi digitală)

cu par­ ticiparea celorlalte funcţii psihice,

se ajunge la elaborarea func­ ţiei simbolice,

a aspectului figurativ al gîndirii şi la imagine

Ne aflăm către vîrsta de 6-7 ani

din punct de vedere funcţional,

să înveţe scris-cititul

Funcţia practognozicâ şi deficitul apractognozic P e hemisferul stîng,

asupra cărora de fapt majoritatea autorilor sînt de acord,

„cuprind partea posteroinferioară a lobului frontal,

jumătatea posterioară a primei şi a celei de a doua circumvoluţii temporale,

plica curbă şi răspîntia temporo-parieto-occipitală"

împărţeau zona afaziei în două subzone : una anterioară motorie,

cealaltă posterioară senzitivă

în zona anterioară,

în două,

distingeau centrul lui Broca (piciorul celei de a 3-a circumvoluţii frontale) sau al ima­ ginilor motorii de articulare,

şi centrul lui Exner (piciorul celei de a 2-a circumvoluţii frontale) sau al imaginilor motorii gra­ fice

în zona posterioară descriau un centru al imaginilor audi152

tive (partea posterioară a primei şi celei de a 2-a circumvoluţii temporale) şi u n centru al imaginilor vizuale (plică curbă)

Şe descriau fibre de asociaţie care leagă între pi centrii menţionaţi şi fibre de proiecţie spre sau de la periferie>Leziunea fibrelor de proiecţie era presupusă a da afazii subcorticale sau pure,

iar leziunea fibrelor de asociaţie care leagă centrii între ei şi pe fie­ care în parte cu ipoteticii centri intelectuali,

La această concepţie clasică au fost aduse de fapt puţine modifi­ cări asupra cărora majoritatea autorilor să fie de acord

Cea mai de seamă este că noţiunea de centru,

cu caracter static şi preformat,

a fost înlocuită cu cea de „zonă de afazie"

în general,

că limbajul poate fi conceput ca u n proces supe­ rior de integrare a funcţiilor senzitivo-motorii de nivel mai înalt — dar non-verbale — structurîndu-se într-un pol anterior de expresie verbală şi un pol posterior de recepţie verbală,

docu­ mentele anatomo-patologice confirmînd că leziunile anterioare dau tulburări ale expresiei verbale,

iar cele situate posterior — tulburări ale recepţiei

Cu aceste date am epuizat,

harta topografică a scoar­ ţei cerebrale — mai ales dacă ne amintim că în vecinătatea arii­ lor auditivă şi vizuală primare au fost localizate gnoziile res­ pective

Rămîne să trecem în revistă încercările de localizare a praxiilor

Dar cît de îndreptăţită este separarea unora d'e celelalte

? ^ Praxia este inervaţia unei multiplicităţi de muşchi în aşa fel încît activitatea lor să devină gest,

iar gnozia este grupajul senzaţiilor proiectate pe scoarţă de organele terminate în aşa fel încît ele să devină percepţie

In organizarea funcţională a scoarţei,

am văzut că teoriei clasice a edificării lor la nivelul neuronilor intercalări se opune teoria arcurilor funcţionale cortico-subcorticale,

dar ambele teorii propun acelaşi mod de organizare a celor două funcţii,

De altminteri,

cele 2 funcţii n u apar întîmplător împreună de cîte ori este vorba de una din ele

In opoziţie cu coordonările reflexe în funcţia practognozicâ avem de-a face cu acţiuni dobîndite prin experienţă sau prin educaţie,

în sensul larg al cuvîntului

nefiind reflexe şi inconştiente,

praxiile necesită structurarea universului obiectual în gnozii pentru a se putea constitui şi a putea opera,

din stadiile cele mai precoce de dezvoltare ale copilu­ lui,

intenţională a obiectelor şi prin explorarea spaţiului

Cînd ni se spune „praxiile sau acţiunile n u sînt mişcări oarecare ci sisteme 153

de mişcări coordonate în funcţie de u n anumit rezultat sau o intenţie" — în ultimii termeni ai formulării apar n u n u m a i gnoziile,

dar şi reprezentarea lor mintală

Datorită acestor evi­ denţe,

autorii mai noi preferă să vorbească de „ f u n c'ţ i a p r a c't o gnozică" ş i în p a t o l'o g i e ,

d e s'p r e „ a p r a c't o g n o z i i "

Jackson a descris primul,

în 1886,

incapacitatea unui bolnav de a scoate limba la ordin,

deşi înţelegea ce i se cere şi în mod automat era capabil să execute această mişcare- Termenul de apraxie^iolQsit de Steinthal şi Gogol,

este definit de Jackson ca „pierdfirea^gest^lui voluntar,

a gestului conform unui consens — cel autic şi cel funcţional fiind păstrate"

In 1900,

Liepmann distingea net apraxia de agnozie în descrierea cazului faimosu­ lui consilier imperial „incapabil de a face anumite gesturi deşi nu era atins de paralizie sau de tulburări intelectuale

Bolna­ vul se comporta cu extremităţile sale drepte ca şi cum ar fi fost profund stupid,

ca şi cum nu ar fi înţeles nici întrebările,

ca şi cum nu ar fi p u t u t prinde semnificaţia obiectelor,

dar în schimb se servea în mod inteligent de extremităţile sale stingi şi arăta,

prezenţa t u t u ­ ror capacităţilor sale"

Wallon defineşte,

în 1928,

apraxia ca x „ttflbtrrarea executorie a unui gest sau act,

deşi funcţia n e u r o \ musculară este integră şi înţelegerea actului,

este păstrată" : alterată este prefigurarea actului şi desfă

! şurarea lui în spaţiu şi timp

Au fost descrise următoarele forme de apraxie : a) apraxia melocinetică sau inervatorie : pierderea gesturi­ l'o r elementare,

caracterizată printr-o strictă localizare topogra­ fică,

interesînd u n n u m ă r mic de muşchi şi constînd în alterarea s'a u degradarea jocului melodic al muşchilor

Această formă se apropie de tulburările motorii elementare,

de tip paretic discret şi pare o formă intermediară între tulburările motorii propriu-zise şi cele praxice

b) apraxia ideomotorie : planul ideatoriu al activităţilor com­ plexe este păstrat,

dar el e alterat la nivelul fragmentelor,

nu în armonia totalităţii l'u i

c) apraxia ideatorie (noţiune introdusă de Pick) : perturbarea succesiunii logice şi armonioase a diferitelor gesturi elemen­ tare care,

sînt executate corect

d) apraxia constructivă (descrisă de Poppelreuter) : pierderea sau degradarea capacităţii de a reproduce forme în desen sau c'u ajutorul beţişoarelor,

e) apraxia de îmbrăcare : pierderea capacităţii de a folosi corect veşmintele

Diferitele modalităţi de apraxie par a corespunde,

fie pier­ derii capacităţii de a proiecta acţiunea (apraxia ideomotorie),

fie unei defectuoase cunoaşteri a scopului (apraxia ideatorie),

fie unei defectuoase cunoaşteri a spaţiului în care trebuie să se rea­ lizeze gestul (apraxia constructivă şi de îmbrăcare)

Agnoziaa fost definită drept „pierderea capacităţii de a recu­ noaşte ^obiectele comune,

adică de a percepe semnificaţia stimulilor senzoriali"

In 1876,

Hughligs Jackson a descris cazul unei femei de 59 de ani ale cărei tulburări gnozice au început cu incapacitatea de a-şi regăsi drumul spre casă (în timp ce în casă se orienta normal),

Jackson a numit simptomul „impercepţie parţială"

Cîţiva ani mai tîrziu,

Charcot a comunicat cazul unui bolnav care „pierduse memoria vizuală a obiectelor,

persoa­ nelor şi anumitor litere" (pe care le recunoştea totuşi dacă le u r m ă r e a conturul cu mîna)

P e n t r u a explica fenomenul incapa­ cităţii de a recunoaşte obiectele familiare e t c',

Lissauer propune,

R u c'h si J o h n F

F u l't o n ,

Medical Philadelphia and London,

Physiology

Biophy-

în 1890,

în care percepţia ansamblurilor senzoriale este întregită prin asocierea ei cu imagini din trecut şi abia în felul acesta recunoscută

întreruperea căilor prin care percepţia este asociată cu restul imaginilor din ,,tezaurul memo­ riei" determină agnozia,

termen pe care Freud îl pune în circu­ laţie cu un an mai tîrziu

Au fost descrise următoarele tipuri de agnozie : a) agnozia tactilă sau astereognozia : imposibilitatea de a identifica obiectele prin tact,

deşi senzaţiile elementare sînt păs­ trate

tempe­ r a t u r a obiectului dar n u poate sintetiza aceste date într-un „obiect"

b) agnozia auditivă sau surditatea psihică (în stare pură pare a fi excepţională — poate pentru că este confundată cu surdi­ tatea): bolnavul aude zgomotele,

dar n u le poate acorda nici un înţeles

c) autopragnozia : imposibilitatea de a recunoaşte părţile corpului (agnozia degetelor),

de a deosebi dreapta de stînga sau relaţiile obiectelor cu corpul

d) agnozia vizuală : incapacitatea de a integra percepţiile vi­ zuale elementare,

într-o percepţie de ansamblu,

care să ducă la recunoaşterea obiectului sau incapacitatea de a apre­ cia sensul obiectelor văzute,

al culorilor sau al spaţiului vizual

cînd agnozia interesează simbolurile grafice,

bolnavul scrie dar nu poate citi ce a scris —/-tulburare pentru care s-a folosit ter­ menul de „cecitate verbală"

Ajuriaguerra şi Hecaen descriu 3 categorii de agnozie vi­ zuală : — agnozie vizuală verbală (vechea cecitate verbală a lui Dejerine),

deosebindu-se în alexie literală (incapacitatea de a identifica literele) şi alexie verbală (bolnavul poate citi fiecare literă în parte dar nu poate suprinde valoarea grupării lor în

Există o variabilitate a deficitului,

în funcţie de tipul de scriere,

de încărcătura afectivă a cuvîntului prezentat etc

Uneori bolnavul citeşte,

urmărind conturul literei cu degetul (suplinirea deficitului gnozic-vizual prin senzaţii artro-cinetice)- Agnozia verbală se poate însoţi de agnozie p e n t r u cjjdori_,

de agnozie pentru formele geometrice sau,

dar aceste deficite gnozice diferite nu 1

A j u r i a g u e r r a şi H

H e c'a e n ,

Le cortex cerebral

Masson,

sînt niciodată proporţionale cu deficitul de identificare verbalăgrafică

Cecitatea^ pentru cifre poate,

să însoţească agnozia verbală,

Poate atinge recu­ noaşterea obiectelor complexe sau chiar a celor simple

Identifi­ carea poate fi uşurată prin felul în care este prezentat obiectul,

prin situaţia pe care o ocupă etc

Poate fi asociată cu agnozia pentru culori sau agnozia pentru forme sau fiecare poate apărea izolat

— agnozia spaţială : bolnavul este incapabil să localizeze un obiect în spaţiu,

nu poate aprecia just distanţele

Localizarea spaţială poate fi împiedicată şf de lentoarea sau dificultatea de a alterna privirea : sub numele de „paralizia privirii",

Ealint a descris greutatea pe care o resimt unii bolnavi în a-şi îndrepta privirile în diferite sensuri,

cu toată integritatea funcţiilor mo­ torii ale globilor oculari (privirea „aderă" la obiect sau la o parte a lui)

în interpretarea autorilor moderni,

agnozia nu este o tulbu­ rare de recunoaştere,

ci o tulburare particulară~aI percepţiei — şi a n u m e incapacitatea,

complexului de imagini şi senzaţii de a se organiza în ceea ce am numit „scheme perceptive",

ceea ce dealtfel justifică denumirea de „impercepţie" dată de Jackson

Această „boală a percepţiei" se prezintă de fapt în clinică mai puţin net decît în definiţii

Experienţe recente au arătat că nu totdeauna vederea „primară" este intactă în agnozii,

că dacă se măresc dimensiunile literelor bolnavul poate citi sau că unii agnozici recunosc totuşi unele cuvinte şi,

în anumite cazuri,

chiar multe cuvinte (variabilitate a răspunsurilor care se întîlneşte şi în afazie)

la subiectul normal se poate provoca experimental o agnozie vizuală,

dacă limităm cîmpul vizual etc

Substratul organic în apractognozii a fost de la b u n început şi pîna'Tn"zilele noastre,

o supoziţie im­ plicită : autorii se deosebesc numai în ceea ce priveşte localiza­ rea leziunilor

Ljepmann localiza funcţia praxică în emisferul stîijg şi a n u m e în lobul parietal,

admiţînd în acelaşi t i m p că pentru transmisia gestului în emisferul minor este necesară in­ tegritatea funcţională a corpului calos

Kleist,

loca­ liza funcţia praxică în emisferul drept

Foix a crezut,

că pentru instalarea unei apraxii leziunile trebuie să fie,

ulterior şi-a schimbat părerea,

admiţînd că şi leziuni unilaterale pot provoca o apraxie bilaterală

Ajuriaguerra,

Hecaen şi Angelergues apreciază că varietăţile apractognoziei se distribuie pe suprafaţa emisferelor,

în evan­ tai : cele apropiate de atingerile p u r motorii (de tipul apraxiei melocinetice sau inervatorii) mai anterior ele reducîndu-se mai mult la tulburări optico-gnozice (cum ar fi apractognozia geome­ trică,

descrisă de Lhermitte şi Mouzon) mai posterior : cu cît elementul motor e mai n e t reprezentat,

leziunile au o s'i t u a r e mai a n t e r i o a r ă

cu cît prevalează deficitul proprioceptiv şi vizuo-spaţial leziunile au o situare mai posterioară

P e e m i s'ferul stîng se înşiruie,

ideomotorie (cu dezordini proprioceptive),

constructivă (emanci­ pată de datele kinestezice) şi apractognozia geometrică (în care predomină tulburările optico-gnozice)

P e emisferul drept sînt distribuite diferitele tipuri de apraxie a îmbrăcării : se î n ş i r u i e dinainte-înapoi,

apraxia îmbrăcării prin deficit proprioceptiv,

apoi cea pe bază somato-gnozică (unde există o tulburare de recunoaştere a spaţiului şi anume a celui/corporal) şi în sfîrşit tulburările vîzuo-constructive (unde este dezorganizat spaţiul de reprezentare şi transpoziţia sa asupra activităţii grafice şi con­ structive)

Jacob distinge o varietate „frontală" a apraxiei,

apraxia verbală facio-linguo-orală

rolul leziunilor frontale (anume partea inferioară a circumvoluţiei precentrale,

adică regiunea unde se găseşte reprezentarea mişcărilor feţei,

buzelor) în apariţia apraxiei buco-linguo-faciale pare cert,

foarte frecvent fiind confirmat de literatură

In ceea ce priveşte încercările de localizare a leziunilor în tulburările de tip gnozic,

acordul pare mai uşor de realizat

Agnozia tactilă,

cu păstrarea sensibilităţii elementare corespunză­ toare,

a fost întîlnită în leziuni ale lobului parietal stîng,

agnozia auditivă în leziuni ale lobului temporal stîng (concomitent cu lezarea cîmpului 40,

In 1914,

Dejerine consideră agnozia vizuală ca datorîndu-se unei leziuni a gyrusului angular

Henshelwood o atribuia,

însă,

şi,această părere a găsit,

în decursul timpului,

un m a r e n u m ă r de susţinători,

In lobul occipital există trei zone distincte,

a căror lezare dă trei tipuri de t u l'b u r a r e a funcţiei optice : J

H é c'a e n s'i R

A n g e l'e r g u e s',

Les apraxies,

variété clinique et latéralisation lésionelle,

în : „Revue neurolo­ gique",

— o arie vizuală pură (cîmpul 17),

reprezentată prin scizura calcarină

lezarea ei dă o tulburare de senzaţie : pierderea vede­ rii în jumătatea opusă a cîmpului vizual cînd este unilaterală,

cecitate completă cînd este bilaterală

— o arie paravizuală (cîmpul 18),

a cărei|lezare dă t u l'b u r a ­ rea de percepţie,

n u m i t ă agnozie vizuală,

mai mult sau mai puţin disociată (pentru culori,

anterioară (cîmpul 19) care se continuă cu lobii parietal şi temporal,

şi a cărei lezare dă tulburări mai com­ plexe : halucinaţii sau iluzii vizuale,

tulburări afazice cu deficit de înţelegere a limbajului scris

Care sînt relaţiile tulburărilor apractognozice cu afazia

că afazia de expresie este o apraxie şi că apraxia este o afazie a

de unde se putea deduce că afazia de recepţie este o agnozie

dar ulterior a separat net apraxia~cIe~afăzTe

Ballet şi Laignel-Lavastine au reluat ipoteza lui Liepmann

Nielsen (1946) crede,

că afazia motorie este o apraxie a cuvintelor,

datorîndu-se leză­ rii părţii posterioare a celei de a 3-a circumvoluţii frontale,

iar agrafia o apraxie a scrisului,

provocată de lezarea părţii poste­ rioare a celei de a 2-a circumvoluţii frontale

P e n t r u Pieron afemia şi agrafia sînt varietăţi ale/ apraxiei,

cecitatea şi surdita­ tea verbală varietăţi de agnozie

Ombredanne vede în surditatea verbală pură u n relicvent de agnozie auditivă şi în alexie p u r ă un

Dimpotrivă,

Foix şi J

Morlaas consideră apraxia ca dezorganizarea unor funcţii distincte de limbaj,

dar subliniază analogiile prin care tulburările afazice se echivalează cu diferite forme de apraxie — anartria cu i apra­ xia melocinetică,

parafraziile cu apraxia ideomotorie,

jargonafazia cu apraxia ideatorie

Alţii găsesc că afazia şi apraxia au o rădăcină comună,

într-o tulburare generală mintală,

care pentru Finkelburg e „asimbolie",

pentru van Woerkom „pierderea sim­ ţului geometric",

pentru von Monakow şi Brun „diaschizis",

pentru Goldstein „pierderea atitudinii categoriale"

şi apoi Lhermitte cred că afazia,

apraxia şi agnozia trebuie r e u n i t e într-o concepţie unitară

Autorii care identifică tulburările apractognozice cu cele afa­ zice invocă următoarele analogii: — dificultăţile legate de valoarea propoziţională şi de com­ plexitatea actelor,

prin con­ cret — împrejurări care provoacă,

— perseverări pînă la stereotipie,

dezorganizarea temporospaţială a a c't u l'u i

reuşite semănînd cu iluminări bruşte,

— inutilitatea demonstrării,

Aceste analogii,

arată Alajouanine şi Lhermitte ,

se datoresc unităţii de funcţionare a sistemului nervos central

Disocierea automa­ tică — voluntară este u n principiu general de organizare senzorio-motorie care,

Sittig,

există în toate paraliziile centrale

Perseverarea a fost găsită,

şi în procesele psihologice normale

Vorbirea şi gestul sînt lucruri diferite

nu ţin de n a t u r a funcţiilor ci de legile comune care dirijează elaborarea lor,

legi generale de organizare a activităţii sistemului nervos central

In activităţile ideomotorii şi ideatorii intervin elemente foarte complexe ale cunoaşterii corpului,

orien­ tării corpului în spaţiu,

Apraxiile trebuie legate de alterarea acestor mecanisme

In apraxia ideomotorie,

activităţile gestuale se execută

e lămuritor faptul că în aceste cazuri apar tulburări ale „gîndirii spaţiale" şi ale somatognoziei

dezordinile praxice din această

categorie sînt generate de necunoaşterea di­ feritelor părţi ale corpului şi de slăbirea percepţiei propriului nostru spaţiu ca bază dinamică indispensabilă îndeplinirii acte­ lor voluntare

Avem de-a face cu alterarea imaginii corpului şi a activităţii corpului în spaţiu,

fără să fie tulburată concepţia spa­ ţiului extern

Activităţile tranzitive,

care sînt atinse în apraxia ideatorie,

sînt diferite în sensul că acţiunea se proiectează asupra unui obiect extern şi că manipularea lui necesită succesiunea unor acte adecvate

aceloraşi elemente ale cunoaşterii corpului şi spaţiului se adaugă organizarea temporo-spaţială,

a activităţi­ lor constructive

Cînd vedem bolnavul,

înţelegem că ceea ce este tulburat nu este cunoaşterea utilizării,

ci serierea actelor într-un spaţiu,

care se modifică în funcţie de actele sale

P e n t r u aceste motive autorii francezi nu sînt de acord cu termenul de apraxie

Tulburarea nu este numai motorie,

pricină p e n t r u care G r u n b a u m

Iată deci că strădaniile de a separa apraxia de agnozie,

ini­ ţiate de Liepmann au fost părăsite de autorii moderni,

de apractognozie în care funcţiile de înaltă integrare senzorio-motorie sînt din nou contaminate

La aceleaşi concluzii,

Zangwill,

Luria insistă asupra perturbării aferentelor proprioceptive în ceea cenumeşte „afazia motorie eferentă",

aminteşte că în apraxia buco-facială clasică există,

o perturbare a func­ ţiilor proprioceptive şi poate mai degrabă o tulburare de somato-gnozie

După Alajouanine şi Mozziconacci ,

apraxia şi agnozia sînt tulburări conexe cu afazia : agnozia este o tulburare de percepţie şi relaţiile ei cu limbajul s'î n F d'o a r raporturi de „vecinătate"

mai legată de afazie în varietatea sa buco-faringiană,

cînd sînt prezente tulburările articulatorii din sindromul de dezintegrare fonetică

După Hecaen şi Angelergues ,

apraxia şi agnozia apar în mod frecvent alături de tul­ burări ale comunicării verbale,

dar această asociere n u este constantă şi nu ne permite să explicăm prin ele tulburările de comunicare

„Interferenţa (apraxiei şi agnoziei cu tulburările de tip afazic) pare cu atît mai importantă cu cît modalitatea de co­ municare verbală interesată este mai puţin solid integrată,

mai fragilă şi probabil rămasă mai dependentă,

în reali­ zarea sa,

de instrumentalităţile exterioare ale limbajului

Aşa stau lucrurile cu alexia în raport cu agnozia vizuală şi cu agrafia în raport cu apraxia"

Există întîrzieri în dezvoltarea praxiilor aşa cum există întîrzieri în dezvoltarea vorbirii

O astfel de întîrziere,

arată Ajuriaguerra şi Hecaen ,

întîlnim în sindromul debilităţii motorii descris de Dupre,

în unele audimutităţi,

denumite de Ley „stări de protopraxie" etc

în alte tipuri de audimutitate,

întîlnim 1

A l'a j o u a n i n e si F r

L'h e r m i t t e ,

Les troubles des activi­ tés expressives du langage,

în: „Revue n e u ­ rologiques",

Z a n g w i l'l ,

Le problème de Vapraxie idéatoire,

în : „Revue neurologique",

A l'a j o u a n i n e s'i P

M o z z i c'o n a c'c i ,

L'aphasie et la désintégration fonctionelle du langage,

L'expansion scientifique français,

H é c'a e n si R

A n g e l'e r g u e s',

Pathologie du langage,

L'aphasie,

Larousse,

A j u r i a g u e r r a si H

H é c'a e n ,

Le cortex cérébral,

Étude neuropsychopathologique,

Masson,

i l'_ Introducere In logopedie

întîrzieri în dezvoltarea gnoziilor auditive

în sfîrşit,

mai găsim întârzieri în dezvoltarea somatognoziei manifestate prin tulbu­ rări de orientare dreapta-stînga,

în agnozia degetelor si

în dislexie şi discalculie

Scris-cititul şi tulburări anexe a) Se pâre că Gendrin a fost primul care,

în 1839,

a menţionat existenţa alexiei izolate (cu păstrarea scrierii spontane),

în 1862,

Datorăm,

o descriere mai amplă lui Kussmaul (1877) şi o descriere completă lui Charcot (1887),

Ulterior,

au fost descrise o alexie „pură",

o alexie însoţită de agrafie şi o alexie însoţind afazia senzorială

Ce este de fapt această alexie „pură"

? P e n t r u Dejerine „cecitatea verbală p u r ă " sau ceea ce Kussmaul denumise Wordblindheit era de fapt o agnozie specializată pentru simbolurile limbajului,

şi trebuie trecută în grupa „afaziilor specializate" : o gravă incapacitate lexică (bolnavul fiind incapabil să

citească altceva decît propriul său n u m e şi cîteva alte n u m e familiare) cu păstrarea scrierii spontane,

dar afectînd copierea (prin defi­ citul de control al celor scrise) şi,

cu păstrarea vorbirii orale şi a celei interioare

Părerii lui Dejerine s-au aso­ ciat Kleist,

Faust şi recent Geschwind

a fost numită de unii autori „afazie vizuală subcorticală"

Pierre Mărie se opune acestei interpretări,

scoţînd alexia din cadrul afaziilor şi socotind-o o simplă „agnozie vizu­ ală specializată",

părere căreia i se asociază şi Ombredanne

In sfîrşit,

Conrad,

Leischner socotesc alexia drept relicvat al unei tulburări mai vaste

De fapt,

două sînt caracteristicile care scot alexia pură din cadrul afaziei şi fac din ea o agnozie

In primul rînd,

supleanta kinestezică sau posibilitatea ca bolnavul să recunoască litera,

dacă ii urmăreşte conturul cu degetul,

ceea ce n u întîlnim nici­ odată la afazicul senzorial,

că avem de-a face cu o tulburare diferită,

cu u n tip de agnozie în care este păs­ trat limbajul interior

In al doilea rînd,

faptul că bolnavul poate descrie literele,

ceea ce arată că deficitul 162

în imposibilitatea organizării stimulilor peri­ ferici într-o schemă perceptivă care să mijlocească accesul către sens,

nicidecum în pierderea „imaginii vizuale" a literei

De la Dejerine este clasic să se separe alexia literală (a lite­ relor) de^cea^ verjbală^a^uymtelor),

deşi disjuncţii" nu "este abso-

In cazurile extreme,

bolnavul nu recunoaşte nici măcar că este vorba de un text : se preface că citeşte textul pe care i-1 oferim intenţionat întors,

fără să-şi dea seama că n u este în poziţie corectă

In cazuri grave,

recunoaşte că este vorba de o literă,

fără să poată spune c'a r e

percepe greşit şi con­ fundă n cu m,

în general litere cu forme asemănătoare,

c ele cu forme simetric opuse sau cele cu asemănări fonice

u n e ­ ori recunoaşte numai literele mai uşoare (I,

O) şi se împiedică la cele mai complexe (E,

alteori recunoaşte literele mai fami­ liare,

cum ar fi iniţialele numelui propriu

sau în sfîrşit poate spune că A este acelaşi lucru cu a,

în cazurile mai puţin grave,

bolnavul recunoaşte şi citeşte literele şi nu silabele — alexia este o a s'i l'a b i e ^ s'a u citeşte cuvin­ tele mai scurte şi greşeşte la cele m a î l'u n g i ,

uneori citeşte substantivele şi chiar verbele,

Alajouanine şi colaboratorii au arătat ca o altă caracteristică a alexiei agnozice,

disocierea dintre citirea ana­ litică,

şi pierderea^celei globale

Deşi posibilă,

efici­ enţa citirii analitice este limitată de doi" factori: de dificultatea identificării literelor (care creşte pe măsură ce cuvintele sînt mai lungi) şi de dificultatea de a reţine în memorie literele sau silabele citite anterior (pentru a le sintetiza în cuvînt)

Citirea analitică va fi întotdeauna presărată de erori (înlocuiri de cu­ vinte,

de cele mai dese ori între cele cu asemănări grafice,

în cazuri mai uşoare,

bolnavul