PDF -Cred in puterea ta de a te vindeca! - andaciobanuro - Initierea - Elisabeth Haich.pdf
Wait Loading...


PDF :1 PDF :2 PDF :3 PDF :4


Like and share and download

Initierea - Elisabeth Haich.pdf

Cred in puterea ta de a te vindeca! - andaciobanuro

znakovi vremena en Elisabeth Haich Initiation pdf Elisabeth Haich INITIATION AUTHOR'S NOTE It is far from my intentions to want to provide a historical picture of Egypt A person who is living in any given place has not the faintest idea of the peculiarities of his country,

Related PDF

Elisabeth Haich - Initiation [English, illustrated - proof

znakovi vremena en Elisabeth Haich Initiation pdf Elisabeth Haich INITIATION AUTHOR'S NOTE It is far from my intentions to want to provide a historical picture of Egypt A person who is living in any given place has not the faintest idea of the peculiarities of his country, and he does not consider customs, language and religion from an ethnographic point of view He takes everything as a matter
PDF

Iniţierea - apiningcom

api ning files ElisabethHaichINITIEREAAll pdf Iniţierea Elisabeth Haich Din motive personale, această carte a fost scrisă sub forma unui roman iniţiatic Cititorul care are ochi de văzut şi urechi de auzit va recunoaşte cu siguranţă în fiecare din cuvintele sale
PDF

97 Cuprins - cdn4librisro

cdn4 libris ro userdocs pdf 425 INITIEREA pdf
PDF

Cred in puterea ta de a te vindeca! - andaciobanuro


PDF

Injeção Bosch Monomotronic MA 3.0/3.1/3.2A Peugeot 106

kit didático do sistema e-gas - FATEC Santo André

PDF Injeção Eletronica Ciclo Otto Seduc seduc ce gov br manutencao automotiva injecao eletronica pdf PDF PEDROPOWER INJEÇÃO ELETRÔNICA Aula 01 Powerpage powerpage xpg br PWR13 mht pdf PDF Soluções

Injecting the Weird

Framing Signals—A Return to Portable Shellcode - Csvunl - Vrije

PDF injecting the weird Thanks for all the fish rpg rem uz Cypher 20System Injecting 20the 20Weird pdf PDF The Weird Of The Wanderer sistemadecidavencer br the weird of the wanderer pdf PDF “Weird Machines” in ELF

Injection BOSCh HDI Moteur DV4TD

MotorenMoteurs - Klann

PDF systeme d'injection hdi bosch edc 16 c3 pour moteur dv4tdcitroeny cz Hdi Bosch Edc 16 20c3 motoru DV4Td anglicky pdf PDF systeme d'injection hdi siemens sid 802 pour moteur dv4td prepa205gti files wordpress siemens sid 802 moteur dv4td

Injection d'Eau

contacts - Drogbox

PDF Etude d'impact actualisée pdf RER – Eole rer eole Chapitre5 Effets du projet sur lenvironnement en phase de travaux et mesures proposées pages 683 à 751 pdf PDF étude géotechnique yvelines gouv Dossier

Injection Molding Validation

design, flow simulation and experimental validation of plastic

PDF Medical Molding Validation & Process Development moldingHELP moldinghelp moldingHELP MedicalMoldingValidationAndProcessDevelopmentOutline pdf PDF Validation for Devices Mack Molding mack wp MoldingTechnologies Medical Molding July10 pdf PDF Prepare for Validating the Injection Molding

  1. fda injection molding validation
  2. iq oq pq
  3. medical device process validation template
  4. cpk mold qualification
  5. injection moulding tool validation
  6. fda equipment validation guidelines
  7. injection mold approval process

Injection Molding

Optimization of Injection Molding Processes - MKS Instruments

PDF 1 Injection Molding m ep co jp en pdf product novaduran molding pdf PDF Injection Molding Mitsubishi Engineering Plastics Corporation m ep co jp en pdf product iupi nova molding

  1. injection molding machine parts and functions pdf
  2. hand operated injection moulding machine pdf
  3. injection molding handbook pdf
  4. rubber injection molding process pdf
  5. injection moulding calculations pdf
  6. plastic injection molding material selection and product design fundamentals
  7. injection molding products
  8. diy injection molding machine pdf

Injection Molding

Gas-Assist Injection Molding: An Innovative Medical Technology

m ep co jp en pdf product novaduran molding pdf 1 Injection Molding 1 1 Injection machine The injection machine is a machine that melt plasticize the molding material inside the heating cylinder and inject this into the mold tool to create the molded product by

Injection Siemens Sid 803

Liste des véhicules compatibles

PDF RECIRCULATION DES GAZ D'ÉCHAPPEMENT SIEMENS SID 803 prepa205gti files wordpress siemens sid 803 bis francais pdf PDF systeme d'injection hdi siemens sid 802 pour moteur dv4td prepa205gti files wordpress siemens sid 802 moteur dv4td

Injector Testdata

General Aviation Modifications, I - Advanced Pilot

autoditex cms user files crtesters crit100manualeng pdf The Common Rail Injector Tester CRIT100 provides the right driving signals and parameters needed for proper assessment of the following injector parameters delivery, back leak, injection quality, spray pattern, chattering, pre injection and etc Respectively if a proper operating

Home back Next

Description

Iniţierea Elisabeth Haich Din motive personale,

această carte a fost scrisă sub forma unui roman iniţiatic

Cititorul care are ochi de văzut şi urechi de auzit va recunoaşte cu siguranţă în fiecare din cuvintele sale adevărul

după ce fiii lui Dumnezeu au fost primiţi de fiicele oamenilor,

iar acestea le-au dăruit copii: aceştia au fost eroii faimoşi din Antichitate”

Geneza 6/4 Evenimentele descrise în acest roman trebuie situate în Ungaria,

până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial

Menţionăm că anumite expresii,

cum ar fi „a sta ca pe ace1” de la pagina xx,

intraductibile în limba franceză,

pentru a evita orice modificare a contextului sau orice ambiguitate

Editorul francez

Prefaţă Religia reprezintă ritmul naţional al poporului indian

Cu fiecare bătaie a inimii sale,

indianul se îndreaptă către scopul suprem: realizarea lui Dumnezeu în sine

Atunci când aude pronunţarea numelui lui Dumnezeu,

auzul său fin îi surprinde imediat melodicitatea,

şi el rosteşte un imn întru slava Lui

De multe ori,

nici măcar un acoperiş deasupra capului – bolta cerească este adeseori singurul său cămin –,

dar el îl are pe Dumnezeu în inima lui

El ştie că a intrat şi a ieşit de nenumărate ori din arena vieţii,

că de-a lungul miriadelor de naşteri s-a bucurat de tot ceea ce-i putea oferi lumea manifestată,

şi că odată ce a recunoscut adevărul potrivit căruia: „Tot ceea ce există pe pământ este trecător”,

nimic din această lume nu-l mai poate satisface

Singura dorinţă care i-a mai rămas este să găsească şi să realizeze sursa din care s-a născut întreaga manifestare

Aşa se explică de ce,

încă din fragedă pruncie,

el se roagă în acest fel: „Meditez asupra măreţiei Fiinţei care a creat acest univers

Fie ca Ea să-mi ilumineze spiritul”

Prin splendoarea sa,

natura maiestuoasă îi reaminteşte de această Fiinţă şi devine obiectul adoraţiei sale

Scripturile sacre,

îi inspiră respect şi admiraţie,

care L-au descoperit pe El şi care descriu aici calea care duce către El

Menţionăm că în limba română,

această expresie este perfect traductibilă

Am păstrat totuşi nota editorul francez,

întrucât există posibilitatea să existe alte expresii,

Am trăit marea fericire de a sta la picioarele unui suflet iluminat

Elisabeth Haich este maestrul meu,

Alături de ea,

petalele delicate ale sufletului meu au început să se deschidă

De multe ori,

un singur cuvânt din partea ei este suficient pentru a-mi deschide ochii,

iar o singură privire a ei îmi întăreşte adeseori convingerile

O observaţie făcută cu blândeţe îmi risipeşte pe loc orice îndoială

Fiecare clipă petrecută alături de maestrul meu îmi dăruieşte noi experienţe şi mă ajută să progresez cu paşi mari

De câte ori nu mi-au alungat cuvintele guru-ului meu stările de descurajare: „Nu trăi numai pentru clipa prezentă,

nu te mai lăsa influenţat de lucrurile efemere

Trăieşte în eternitate,

dincolo de timp şi de spaţiu,

şi nimic nu te va mai putea influenţa”… În prezenţa maestrului meu spiritul meu devine liber,

căci am învăţat că este greşit să copiez gândurile altuia,

„Nu te mulţumi să mă urmezi pe mine pe calea care conduce către ţel

Alege-ţi singur calea care corespunde cel mai bine aspiraţiilor tale cele mai intime,

şi urmeaz-o

Nu accepta nici o afirmaţie pentru simplul motiv că am rostit-o eu

Chiar dacă aceasta reflectă adevărul,

acest adevăr nu este adevărul tău,

nu reprezintă fructul experienţei tale,

şi de aceea,

Realizează adevărul,

şi acesta îţi va aparţine

Nu privi viaţa celor care au realizat adevărul altfel decât ca pe o dovadă că adevărul poate fi atins”

Aceste cuvinte m-au condus la dorinţa irezistibilă de a dobândi o independenţă absolută,

şi astfel m-am eliberat treptat de ideea periculoasă că trebuie să aştept în permanenţă un ajutor din exterior

Nu aveam nevoie de un maestru care să mă influenţeze,

ci de un maestru care să mă înveţe cum să nu mă las influenţat

De mulţi ani încoace am privilegiul de a asculta adevărurile cele mai profunde exprimate într-un limbaj simplu,

Nu am auzit niciodată pe cineva care să poată să explice cu mai multă claritate decât Elisabeth Haich revelaţiile biblice şi felul în care pot fi aplicate ele în viaţa noastră cotidiană

Am călătorit mult,

dar nici un preot nu a reuşit să-mi elucideze semnificaţia acestor revelaţii,

deşi am vorbit cu foarte mulţi dintre ei

De altfel,

cine ar putea face acest lucru înainte de „a realiza în el însuşi Împărăţia lui Dumnezeu”

? Cine ar putea vorbi despre Cuvântul lui Dumnezeu dacă nu a recunoscut şi nu a trăit în sine realitatea acestor expresii: „Voi sunteţi lumina lumii” şi „Voi sunteţi templele vii ale Sfântului Duh”

? Mii de persoane au participat la conferinţele lui Elisabeth Haich şi au luat parte la grupele ei de meditaţie

De aceea,

dorinţa noastră cea mai fierbinte a fost ca această învăţătură a ei să fie cuprinsă într-o carte

Cu fiecare conferinţă a ei,

sufletul nostru însetat de adevăr s-a îmbogăţit rapid

De aceea,

bucuria noastră de a şti că aceste cunoştinţe au fost concentrate astăzi într-o carte este imensă

Această lucrare reprezintă o introducere la marea artă a realizării divinităţii în noi înşine şi a cunoaşterii fiinţei umane,

această fiinţă atât de puţin cunoscută

Cei care o vor citi vor descoperi în ea marele adevăr potrivit căruia dezvoltarea de sine conduce la revelarea perfecţiunii din care s-a născut cândva omul

Religia nu este altceva decât activarea principiului divin care aşteaptă să se manifeste în om

Yesudian

Introducere Caut de mult timp

Caut o explicaţie pentru viaţa terestră

Am dorit să ştiu de ce se naşte omul,

de ce se transformă copilul în adult,

înfruntând atâtea dificultăţi,

pentru a se căsători şi a face la rândul lui copii,

care se vor transforma şi ei în adulţi,

numai pentru a îmbătrâni şi a-şi pierde apoi treptat facultăţile dobândite cu preţul unor eforturi imense,

proces care culminează cu moartea

! Totul pare un lanţ interminabil,

fără început şi fără sfârşit

În permanenţă se nasc copii,

care învaţă şi se luptă din greu pentru a-şi dezvolta plenar corpul şi mintea,

iar trupul lor să se transforme într-un îngrăşământ natural pentru pământul în care sunt îngropaţi

Care poate fi semnificaţia acestui nonsens aparent

? Să fie singurul scop al acestui proces acela de a da naştere noilor generaţii,

de a asigura continuitatea vieţii pe pământ

? Chiar şi cei care nu se preocupă numai de asigurarea unor descendenţi,

care lasă în urma lor o operă spirituală,

chiar şi ei împărtăşesc acelaşi destin… Şi ei îmbătrânesc,

iar în cele din urmă pământul îi primeşte la sânul lui,

împreună cu talentele lor cu tot

De ce este necesar ca un Michelangelo,

şi atâţia alţii,

să sfârşească prin a

fi devoraţi de aceleaşi straturi de pământ care se îngraşă din corpurile acestor titani

! Este imposibil ca viaţa pe pământ să fie atât de golită de sens

! Dincolo de acest ciclu aparent interminabil de naşteri şi de morţi trebuie să existe un sens mai profund,

şi oricât de inexplicabilă ar putea părea unei minţi mai confuze,

trebuie să existe o raţiune perfect valabilă,

dacă este privită dintr-o altă perspectivă

! Dar cum putem descoperi această altă perspectivă a lucrurilor

? Cum putem descoperi calea care conduce la această cunoaştere

? Cine ne poate indica direcţia,

unde poate fi găsită persoana iniţiată care poate descifra misterul,

care poate revela adevărul ascuns

? Dintotdeauna au existat pe pământ oameni excepţionali care au vorbit – cu o siguranţă incredibilă – despre secretul vieţii,

şi a căror viaţă a stat mărturie cunoaşterii lor,

oameni pe care îi numim în mod curent iniţiaţi

Dar de unde şi de la cine au primit aceşti „iniţiaţi” iniţierea lor

? Şi pentru ce au fost iniţiaţi ei

? Să luăm de pildă exemplul lui Socrate: el a luat cupa cu otravă cu un calm divin,

fără să se teamă de efectul veninului,

explicându-le discipolilor cum i se răcesc picioarele,

cum avansează răceala morţii,

către inimă

Conştient de iminenţa morţii,

el şi-a luat rămas bun de la discipolii săi fideli şi a închis ochii

Ce cunoaştere absolută trebuie să fi avut el pentru a întâmpina moartea cu o atitudine atât de senină

? La fel şi ceilalţi giganţi care au trăit pe pământ,

în diferite epoci,

de unde au primit ei cunoaşterea misterului vieţii şi morţii,

de unde au primit ei iniţierea lor

? Chiar şi astăzi se mai găsesc pe pământ asemenea „iniţiaţi”,

precum şi mijloacele prin care se poate ajunge la o asemenea cunoaştere,

la marea şi autentica iniţiere

Viaţa m-a ajutat să înţeleg că Biblia nu este doar o culegere de basme,

ci a fost scrisă de iniţiaţi care ne-au transmis – într-un limbaj ocult – adevăruri profunde şi ascunse

Nu întâmplător se spune aici: „Caută şi vei găsi

bate şi ţi se va deschide”

Personal,

Am început aşadar să caut pretutindeni

În cărţi,

în manuscrisele vechi,

la cei care păreau să ştie ceva despre iniţiere

Am stat în permanenţă cu ochii şi urechile treze şi am încercat să descopăr,

în cărţile de ieri şi de azi,

în învăţătura de altădată şi în cea contemporană,

cât mai multe piese ascunse din mozaicul pe care îl reprezintă misterul iniţierii

Şi am găsit

! Mai întâi am găsit doar câteva piese rare,

urechea mea interioară recunoscând vocea adevărului în cuvintele dintr-o carte sau în cele rostite de o persoană sau alta

Am continuat să merg în direcţia indicată de această voce misterioasă,

care m-a condus mereu mai departe,

găseam sfaturi excelente date chiar de cineva din oraşul meu

alteori eram nevoită să merg departe,

dar numai pentru a constata că învăţăturile primite acolo coincideau perfect cu cele primite acasă

Am cunoscut astfel oamenii din ce în ce mai înţelepţi,

care mi-au explicat din ce în ce mai bine misterul iniţierii şi sensul vieţii

Evident,

am cunoscut şi destui ignoranţi care pretindeau că ştiu,

Dar eu îmi dădeam imediat seama dacă ceea ce auzeam era „vocea lui Iacob în mâinile lui Esau”

Aceşti bieţi şarlatani care făceau pe „iniţiaţii” se trădau rapid

Ei nu erau în armonie cu sine sau cu viaţa lor

Cum m-ar fi putut învăţa ei marile adevăruri ale vieţii,

? Îmi continuam astfel drumul,

continuând să-l caut pe acela care deţinea adevărata cunoaştere,

pe acela care era un iniţiat autentic

Atunci când întâlneam pe cineva care ştia mai multe decât mine,

rămâneam alături de el până când învăţam de la el tot ce ştia

Apoi îmi continuam drumul… Până în ziua când am întâlnit o femeie bătrână care trăia într-un fel de sihăstrie,

înconjurată de adepţi

Cei mai apropiaţi de ea erau doi tineri,

Cât am stat eu la mânăstire,

fiind plecaţi în lume să-şi îndeplinească misiunea: aceea de a revela învăţătura ei cât mai multor oameni

Această femeie avea o grandoare ieşită din comun: avea statura unei regine,

dar gesturile ei erau simple şi naturale

Ochii ei,

iar genele lungi le dădeau o expresie uluitoare

Avea o privire amabilă,

înţelegătoare şi surâzătoare,

dar atât de pătrunzătoare încât cei pe care îi privea se simţeau expuşi în fiinţa lor cea mai intimă

Era evident că femeia putea vedea prin oameni,

citindu-le gândurile şi recunoscând structura psihică a fiecăruia

Ascultând-o vorbind grupului care o înconjura,

prin minte mi-au trecut o serie de întrebări

Ea a zâmbit şi a continuat să vorbească,

răspunzându-mi cu exactitate la întrebările pe care nu le formulasem

Alte persoane mi-au spus ulterior că trăiau aceeaşi experienţă

Nu am putut să-i rezist acestei femei,

alături de care simţeam că mă îmbogăţesc spiritual

Cu cât stăteam mai mult alături de ea,

cu atât mai sublimă mi se părea,

cunoştinţele ei depăşind cu mult întreaga mea cunoaştere

Cu cât trecea timpul,

cu atât îmi dădeam seama că o cunosc mai puţin

La fiecare nouă întâlnire părea să manifeste o cu totul altă „personalitate”,

astfel încât până la urmă am căpătat convingerea că putea manifesta orice fel de caracter sau de personalitate umană,

ceea ce demonstra de fapt că nu avea nici una

Căci a fi „totul” înseamnă de fapt a nu fi „nimic”

- Mamă,

am întrebat-o într-o bună zi,

? Nu există decât o singură FIINŢĂ care este,

şi orice om,

orice planetă şi orice corp celest nu sunt altceva decât instrumentele prin care se manifestă această unică FIINŢĂ care este

Cu greu mai

Acelaşi Sine care vorbeşte prin gura mea se exprimă în egală măsură şi prin gura ta,

sau prin orice altă fiinţă vie

Singura diferenţă este următoarea: nu toată lumea îşi cunoaşte Sinele,

şi de aceea,

nu toţi manifestă toate particularizările acestui Sine

Dar cel care Îl cunoaşte perfect îi poate manifesta toate trăsăturile,

căci acestea nu reprezintă altceva decât aspecte diferite ale FIINŢEI unice,

Forma mea exterioară,

pe care tu o vezi şi pe care o consideri „eul” meu nu reprezintă decât un instrument cu ajutorul căruia Sinele manifestă unul din aspectele sale,

şi anume cel care este necesar în momentul respectiv

De aceea,

nu mai pierde timpul întrebându-te „cine” sunt eu

- Mamă,

cum ai învăţat să-ţi cunoşti Sinele atât de perfect încât să-i poţi manifesta toate particularizările

? Aş dori să reuşesc şi eu acest lucru

Povesteşte-mi

! Care sunt experienţele care au făcut din tine instrumentul unor talente atât de variate ale FIINŢEI unice

? Ai fost dintotdeauna pe acest nivel

? Te-ai născut cu aceste daruri

? Ai asistat vreodată la naşterea unui „Eu”

ai văzut vreodată vreun „eu”

? „Eul” nu se naşte niciodată

Singurul care se naşte este corpul

Sinele divin şi real este perfect

De aceea,

Singur corpul evoluează,

pentru a putea manifesta vibraţiile şi frecvenţele din ce în ce mai înalte ale Sinelui

Chiar şi instrumentul cel mai bine adaptat,

trebuie să respecte această lege

Acest lucru este valabil şi în cazul meu,

corpul pe care-l am fiind – de altfel – încă departe de perfecţiune

Totul ţine de etapele pe

Crearea unui corp nu reprezintă decât o reacţie dintr-un lanţ de manifestări – aşa cum este cunoscut astăzi acest proces – iar atunci când o acţiune generează reacţii în lanţ,

acestea sunt nevoite să treacă la rândul lor prin diferite etape până când reuşesc să-şi încheie ciclul de viaţă

Nici o formă materială nu se poate sustrage acestei legi

În mod evident,

dezvoltarea corpului va merge în paralel cu schimbarea nivelului de conştiinţă

şi tu ai trecut prin diferite perioade de evoluţie,

povesteşte-mi tot ce ai trăit,

toate experienţele care te-au condus pe nivelul de conştiinţă actual

Povesteşte-mi totul,

? Fiecare om trebuie să ajungă la cunoaşterea perfectă de Sine în propria sa manieră

Calea mea nu este calea ta,

aşa că tu nu ai putea să o urmezi niciodată

Evenimentele nu sunt importante în sine

singurele lucruri care contează sunt învăţăturile pe care le tragi din ele

De aceea,

Vei găsi pe propria ta cale aceleaşi experienţe pe care le-am găsit eu mergând pe calea mea

Căile sunt nenumărate,

Îmi dau seama că nu aş putea avansa mergând pe calea ta

Dar dacă aş cunoaşte-o,

acest lucru m-ar putea ajuta să înţeleg – la fel ca toţi cei de aici – cum aş putea profita de aceste experienţe ale tale

Nu sunt curioasă să cunosc povestea vieţii tale,

ci doresc să aflu cum ai început să înţelegi şi să profiţi de lecţia pe care o ascunde fiecare eveniment în parte

Te rog,

vorbeşte-mi despre calea pe care ai urmat-o

Ne-am putea îmbogăţi cu toţii atât de mult dacă am cunoaşte atitudinea ta

în faţa vieţii,

dacă am şti cum ai reacţionat tu în faţa destinului,

ajungând să-ţi lărgeşti atât de mult orizontul spiritual

Am învăţa cu toţii atât de multe din povestea ta

? Şi crezi că acest lucru v-ar putea ajuta,

S-ar putea ca unii dintre voi să profite cu adevărat de cunoaşterea experienţelor care mi-au deschis ochii,

asupra legilor secrete ale vieţii şi asupra relaţiilor care leagă între ele destinele anumitor persoane

Revino mâine

Vă voi povesti ţie şi câtorva persoane ale căror ochi sunt deschişi asupra aspectelor esenţiale ale vieţii experienţele care m-au ajutat să ajung la iluminare

Vă voi relata care a fost „iniţierea” mea

A doua zi,

iar bătrâna şi-a început povestea

Aşa s-a născut această carte

Trezirea O durere bruscă mi-a traversat tot corpul,

ca şi cum aş fi fost lovită de fulger

o clipă mai târziu m-am trezit la pământ

Sunt în pericol

! Dar nu aş dori să fiu ajutată de acest adult care stă lângă mine,

înspăimântat,

şi care se pregăteşte să mă

Ţin la el,

dar în acest moment de pericol,

M-am grăbit spre camera în care am petrecut noaptea şi în care am fost cazaţi de această femeie ciudată,

Ştiam că numai ea va putea să mă înţeleagă şi să mă ajute

Mă simţeam întotdeauna bine în prezenţa ei

Îmi plăcea parfumul care o înconjura,

şi alături de ea mă simţeam într-o perfectă siguranţă

înspăimântată,

căutându-i ajutorul

Văitându-mă,

Frumoasa femeie mi-a privit mâna,

şia pus repede halatul în care lucra şi a strigat:

- Robert

! O poartă s-a deschis şi în cameră a intrat un om pe care îl ştiam mai mult din vedere

L-am privit cu atenţie pentru prima dată

Avea o statură înaltă,

cu o faţă parcă sculptată în fildeş,

barba şi mustaţa negre ca şi abanosul,

Din fiinţa lui se degaja o asemenea forţă,

încât în prezenţa lui toţi ceilalţi păreau mai mici,

parcă incapabili să se apropie de el

A aruncat o privire scurtă braţului meu dezmembrat,

! Unchiul Stefi a plecat imediat şi bărbatul cel puternic m-a întrebat ce s-a întâmplat

I-am povestit:

unchiul Stefi m-a luat în cârcă şi m-a dus către cameră

şi pentru a mă împiedica să cad,

unchiul Stefi m-a strâns tare de mână

Acesta a fost momentul în care m-a săgetat durerea

Am încercat apoi să-mi folosesc mâna dreaptă,

ţi-ai scrântit mâna

E neplăcut,

căci trebuie să plec şi nu pot aştepta venirea medicului

Telegrafiaţi-mi imediat ce aflaţi diagnosticul acestuia

Voi sta toată noaptea ca pe ace

După care ne-a îmbrăţişat şi a plecat

Surprinsă,

am privit-o pe frumoasa femeie,

pe care o numeam cu toţii Mama

Până atunci strigasem din toate puterile mele,

profund dezamăgită de faptul că adulţii nu puteau să mă ajute în nici un fel

Aceştia nu puteau opri durerea care mă tortura din ce în ce mai tare şi nu îmi puteau pune mâna la locul ei

Atunci când l-am auzit însă pe bărbatul cel puternic că va sta toată noaptea ca pe ace,

teama şi uimirea mea au devenit atât de mari încât am uitat să mai plâng

Am întrebat-o pe Mama:

Mama a început apoi să râdă şi mi-a răspuns:

Ce răspuns lipsit de sensibilitate

! Aceste cuvinte nu-mi explicau nimic

Bărbatul cel puternic,

cu părul şi cu barba negre – pe care îl numeam cu toţii Tata – spusese că va sta ca pe ace,

iar acum Mama îşi bătea joc de mine

nu făcusem decât să repet ce spusese Tata

Tata îşi făcea griji şi urma

să stea pe ace – oare ce puteau să însemne toate acestea

mi-a spus că un ac poate fi foarte periculos,

căci poate să înţepe foarte rău

De aceea,

acul nu trebuie folosit decât pentru cusut

! Era din nou una din poveştile ciudate ale adulţilor,

care pretindeau că din cauza mâinii mele care mă durea,

Tata urma să stea toată noaptea pe ace,

care nu trebuie folosite decât pentru cusut

! Ştiam deja că adulţii spun şi fac tot felul de lucruri ridicole,

dar acesta depăşea toate limitele

dar nu am putut lămuri misterul acelor,

căci a intrat unchiul Stefi,

însoţit de un doctor

Doctorul era înalt,

m-a privit de parcă ne cunoşteam de mult

M-a ridicat de jos şi m-am trezit că sunt privată de protecţia maternă,

lucru care m-a umplut de teamă

În plus,

mişcarea lui a făcut ca durerea să mă săgeteze din nou

De aceea,

am început iarăşi să urlu,

strigând cât mă ţinea gura

Medicul m-a aşezat pe masă – mi-am văzut picioarele micuţe atârnând undeva,

în jos – după care a râs şi a spus: „Ce urâtă e fetiţa când plânge

că eram urâtă când plângeam… Dar de unde ştia

? Până atunci fusesem convinsă că cei din jur pot vedea totul,

tot ce era în jurul meu era vizibil,

mâinile mele,

dar îmi era întotdeauna imposibil să mă văd pe mine,

motiv pentru care crezusem că nimeni nu mă vede

Într-un fel sau altul,

eu una nu „mă” putusem vedea niciodată şi nu credeam că este posibil ca acest „eu” să poată fi văzut de cineva

Cum putea atunci acest adult să-mi vadă disperarea,

dacă putea întradevăr să mă vadă în această stare,

înspăimântată şi îndurerată,

atunci nu era de mirare că i se păream „urâtă”

! Surpriza mea a fost atât de mare încât m-am oprit din plâns şi l-am privit pe doctor cu toată atenţia

Adulţii au început să râdă şi Mama a spus: „Ce vanitoasă este fetiţa aceasta

! Ea preferă să-şi reprime chiar şi durerea numai ca să nu pară urâtă

!” Nu era decât o nouă remarcă lipsită de sensibilitate,

Oare ce însemna „vanitoasă”

? Şi cum puteam fi vanitoasă de vreme ce nici măcar nu ştiam ce înseamnă acest lucru

cum puteam să le „apar” într-un fel sau altul,

câtă vreme până atunci mă considerasem invizibilă

? Convingerea mea profundă fusese că eu eram aceea care vedea,

eu sunt cea care vede totul şi eu sunt undeva unde nu sunt vizibilă

Toate aceste contradicţii se roteau în mintea mea şi eram pe punctul de a pune alte întrebări,

când doctorul mi-a luat mâna şi m-a tras atât de tare de ea încât îmi venea să urlu de durere

Acest nebun o să-mi smulgă mâna,

Dar el m-a tras din nou de

sărmana mea mână,

care – dintr-un motiv sau altul – era atât de legată de mine,

de vreme ce mă făcea să sufăr din nou

Cert este că tot trăgându-mă,

mâna a revenit la locul ei firesc… „Gata,

încheietura se va mai umfla un pic,

aşa că o să punem mânuţa pe o pernă,

o să uităm toată povestea”

Adulţii au continuat apoi să vorbească de vanitatea mea,

chiar şi în timp ce doctorul îmi punea mâna la loc,

mă împiedicase să plâng

Mama părea extrem de afectată,

Mi-am dat seama că femeia cea frumoasă,

pe care o iubeam atât de mult,

Chiar dacă medicul putea să mă vadă,

era limpede că rămâneam invizibilă în ochii Mamei

Şi totuşi,

din ea emana o iubire atât de mare,

încât mai târziu,

când m-am trezit pe pat,

cu mâna aşezată pe o perniţă,

am fost fericită să-i văd faţa delicată aplecându-se asupra mea şi zâmbindu-mi ca să mă încurajeze

Bunătatea şi căldura emanau din toată fiinţa ei,

iar în prezenţa ei nu mă simţeam niciodată singură sau abandonată

Ştiam că puteam conta pe ea şi că – cel puţin până la un anumit punct – ea ar fi răspuns oricărei chemări din partea mea

Aveam o încredere totală în ea

În curând am adormit

Dimineaţa,

când m-am trezit,

am constatat că mâna mea redevenise instrumentul ascultător,

prietena credincioasă care mai târziu avea să-mi aducă atâta bucurie,

şi care deocamdată mă ajutase să ies din starea mea de inconştienţă

Pe de altă parte,

căci eu nu am uitat niciodată această întâmplare,

prin forţa unor ciudate asocieri mentale,

a rămas inseparabilă de prima trezire pe care am cunoscut-o în această viaţă,

de primul meu pas către starea de conştienţă

Începând din acel moment,

conştiinţa mea – atenţia mea – a rămas alertă

De atunci am continuat să observ cu cea mai mare atenţie şi cu o concentrare din ce în ce mai susţinută tot ceea ce se petrece în interiorul şi în exteriorul meu

Tot începând cu acel moment am ştiut că trăiesc într-un cămin al cărui stăpân de necontestat era bărbatul cel puternic,

pe care Mama îl numea Robert,

dar căruia noi trebuia să-i spunem Tata

Tot ce era în casa noastră depindea de el

Mama îi aparţinea trup şi suflet

Autoritatea lui se extindea asupra noastră,

şi după cum aveam să observ mai târziu,

şi asupra a mii de alte persoane,

la fel ca un cort sau ca un înveliş protector

Toţi cei care se aflau sub puterea de influenţă a lui Tata se bucurau de ajutorul său,

de securitate şi de prosperitate

Dimineaţa Tata nu era acasă,

aşa că puteam rămâne cu Mama,

pe care o însoţeam pretutindeni,

Atunci când lucra la broderia ei,

aveam permisiunea să mă aşez lângă ea şi să cos într-un colţ al şervetului tot ceea ce doream,

folosindu-mă de tot felul de fire colorate

La amiază Tata se întorcea acasă,

şi după ce mâncam,

eu trebuia să mă retrag împreună cu Grete în camera

lucru care nu-mi convenea deloc

Grete era şi ea un copil din casa noastră,

şi din câte auzisem,

era mai mare decât mine cu trei ani

La momentul accidentului cu mâna,

ea avea patru ani şi jumătate,

În vara care a urmat ne-am petrecut vacanţa întrun sat din apropierea unei mari întinderi de apă

Locuiam într-o căsuţă înconjurată de o grădină mare,

lângă care se afla o fermă frumoasă

Grete şi cu mine aveam permisiunea să alergăm cu picioarele goale,

să ne ducem împreună cu o femeie cu faţa închisă la culoare şi cu multe riduri până în grajd să vedem o vacă,

un viţel şi un mare număr de iepuri cu ochii roşii

Totul mi se părea fascinant

În grădină se aflau flori galbene la fel de înalte ca şi copacii şi care se întorceau întotdeauna în direcţia în care se afla soarele

Aceste flori mă încântau foarte tare

Din când în când Tata stătea cu noi,

şi toată lumea spunea că atunci era „duminică”

Când nu „era duminică” stăteam singure cu Mama,

iar eu puteam să rămân lângă ea toată ziua

În fiecare zi ne duceam pe malul lacului şi ne bălăceam cu cea mai mare plăcere prin apă

Într-o zi,

Mama a spus: „Mâine este duminică,

căci Tata soseşte deja astăzi”

Personal,

nu consideram aceasta o veste bună,

pentru că Tata nu mă interesa prea mult şi ştiam că atunci când este de faţă,

Mama nu mai era disponibilă decât pentru el,

iar eu trebuia să mă plimb cu Grete şi cu Sophie,

fata ţărăncii cu faţa ridată

pe când îl aşteptam pe Tata,

ceea ce explica întârzierea lui

Lui Mama i s-a făcut foarte frică

A chemat-o pe Sophie,

să nu mă scape nici o clipă din ochi,

Grete a avut voie să o însoţească deoarece era „mai în vârstă” şi putea alerga mai repede decât mine

Am rămas aşadar cu Sophie

A venit noaptea,

şi a fost prima oară când am avut permisiunea să stau atât de târziu în grădină

Eram foarte încântată,

dar nu-mi puteam împiedica un sentiment de nesiguranţă care se strecura în mine: eram obişnuită să văd totul la lumina zilei,

iar acum totul devenea atât de vag… Ştiam că sunt înconjurată de copaci,

dar abia dacă mai reuşeam săi disting

Plopii fremătau misterios

Procesul de observare a acestui fenomen nou s-a oprit brusc,

căci mi s-a întâmplat ceva îngrozitor: Sophie m-a luat în braţe şi m-a dus până aproape de barieră,

unde din umbră a ieşit o siluetă înspăimântătoare

! Semăna cu un om care avea un mănunchi de pene pe cap

ochii îi străluceau în întuneric ca nişte tăciuni aprinşi,

la fel ca şi nasturii de la haină

Pe umăr purta un obiect despre care am intuit că era foarte periculos

Mai târziu am învăţat că obiectul se numea „armă”

Creatura era îngrozitoare,

şi tot ce mai puteam spera era că Sophie o să reuşească să mă salveze

Dar spre surpriza mea neţărmurită,

Sophie a făcut ceva complet lipsit de sensibilitate,

lucru cu care mă obişnuisem deja din partea adulţilor sau a celor mai

În loc să fugă,

ea s-a apropiat de barieră şi i-a permis chiar îngrozitoarei creaturi să-i murmure ceva la ureche cu o voce cavernoasă,

după care acesta a luat-o în braţe şi a strâns-o la piept

Cum mă aflam eu însămi în braţele lui Sophie,

lucru care mi-a displăcut foarte tare

Dar toate acestea nu erau de ajuns

! Creatura avea pe faţă o mustaţă enormă,

ale cărei „braţe” semănau cu nişte coarne orientate în jos

A strâns-o şi mai tare pe Sophie,

şi i-a făcut ceva ca şi cum ar fi vrut s-o muşte

Eram convinsă că de data aceasta Sophie va fi revoltată de lipsa lui de maniere şi că vom putea pleca în sfârşit

Ei bine,

ea i-a înconjurat gâtul îngrozitoarei creaturi,

iar când aceasta a vrut s-o muşte – sau să o mănânce – Sophie nu şi-a întors faţa,

după care a urmat ceva uluitor,

ca şi cum cei doi s-ar fi mâncat între ei

Iar eu eram prinsă între ei şi de-abia puteam să respir

Am încercat din toate puterile mele să mă menţin la distanţă de oribila apariţie şi să-mi păstrez nasul eliberat astfel încât să pot respira

Prezenţa creaturii mi se părea de nesuportat,

Cei doi nu se preocupau însă deloc de mine,

şi mă simţeam atât de puternic strânsă între ei încât îi puteam simţi bătăile inimii bărbatului

Ei nu păreau să-şi dorească altceva decât să pătrundă unul în gura celuilalt

! Cât de prosteşte se comportă

! Îi observam pe cei doi şi nu o puteam recunoaşte pe blânda şi delicata Sophie

Se transformase dintr-o dată într-o străină

care nu mai auzea nici măcar scâncetele mele

la fel de brusc cum a apărut,

silueta de coşmar a dispărut înapoi în beznă

O clipă mai târziu,

am auzit vocile reconfortante ale Mamei şi Tatălui

Curând,

leam văzut şi feţele fericite

Toţi vecinii au sărit să-l întrebe pe Tata cum a deraiat trenul

Cât despre Sophie,

aceasta s-a comportat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat şi nu a pomenit un cuvânt despre oribila creatură care o strânsese atât de puternic la piept

Stătea liniştită,

cu o expresie blândă de inocenţă pe faţă

Iată încă o surpriză pentru mine

! Dar nu am avut timp să mă gândesc prea mult timp la ea,

căci Tata adusese de la oraş bomboane şi eram extrem de curioasă să ştiu dacă voi primi acelaşi tip de bomboane ca şi Grete

! Curiozitatea mea a fost satisfăcută: am primit aceleaşi tipuri de bomboane

Mama mi-a stricat toată plăcerea: când am vrut să-mi bag dintr-o dată toate bomboanele în gură,

lăsându-mi numai una,

după care mi-a promis că îmi va da câte una în fiecare zi,

Abia aştept să fiu mare şi să-mi pot umple gura cu atâtea bomboane câte doresc

! Deocamdată se pare că nu am altă soluţie decât să cedez şi să mă duc la culcare

Când Mama m-a pus în pat,

am întrebat-o (înainte de rugăciune,

căci după nu-mi mai era permis să vorbesc):

- Mami,

cine poartă pe cap un mănunchi de pene,

pe umăr ceva ciudat şi are nasturi care strălucesc şi noaptea la fel ca ziua,

Mama m-a privit cu uimire,

- Mami,

am întrebat-o eu în continuare,

doream să aflu dacă dorise întradevăr să o mănânce pe Sophie sau dacă încercase altceva,

şi ce anume

râzând

Ei îi protejează pe oamenii buni,

aşa că nu trebuie să îţi fie teamă

Nu a dorit să te mănânce

! Am vrut să-i explic că nu era vorba de mine,

mă aşteaptă Tata

Am rămas singură cu gândurile mele,

fără să pot să adorm multă vreme,

întrebându-mă oare ce dorise jandarmul de la Sophie şi de ce s-a lăsat ea astfel strânsă la pieptul lui,

deşi eu mă aflam în braţele ei şi era evident că îmi făceau un rău

Ce sens puteau avea toate acestea

? La fel ca în cazul tuturor lucrurilor pe care nu le înţelegeam,

şi acest incident mă deranja,

dar în cele din urmă am adormit

Când m-am trezit,

soarele strălucea cu putere pe cer

Miam primit bomboana şi am plecat la lac ca să ne scăldăm

Pe drum ne-am întâlnit cu jandarmul

La lumina zilei nu mai părea deloc îngrozitor,

părea un adult simpatic

L-a salutat amical pe Tata

Ce n-am reuşit să înţeleg a fost de ce se face că nu m-ar fi întâlnit niciodată în viaţă

nu ar fi trebuit să uite ce s-a întâmplat cu o seară înainte

îmi era încă prea frică de imensa sa mustaţă,

aşa că nu am îndrăznit să întreb nimic

Vara respectivă mi-a lăsat şi o altă amintire care m-a marcat profund

Într-o după-masă – Tata era de faţă,

iar ţăranii îmbrăcaţi frumos stăteau şi ei în faţa caselor lor,

aşa că ştiam că este duminică – am auzit sunând clopotele

Nu sunau ca de obicei,

ci parcă nu ar fi dorit să se oprească niciodată

Sunau… sunau… punând capăt liniştii de duminică

Am văzut apoi un cortegiu dezordonat care trecea prin faţa casei noastre

Tata şi fiii ţărăncii s-au dus şi ei,

înarmaţi cu găleţi

Mama şi alte câteva femei au rămas cu noi,

iar femeile repetau fără încetare aceleaşi cuvinte: „Tată Ceresc,

Mama era şi ea foarte serioasă şi ne-a spus: „Haideţi să ne rugăm pentru ca Tata să se întoarcă în siguranţă acasă”

Am întrebat unde a plecat Tata şi de ce

Mama ne-a explicat că în sat a izbucnit un foc,

iar Tata s-a dus să ajute la stingerea lui

Ne-am rugat,

dar eu eram curioasă să aflu ce însemna „un foc în sat”

O doamnă a spus că „limbile flăcărilor” pot fi văzute din grădină

Am vrut să merg să văd şi eu,

dar Mama mia interzis acest lucru

În schimb,

lui Grete i-a dat voie să se ducă,

însoţită de fiul băcanului,

lucru care m-a umplut de amărăciune

De ce lui Grete i se dădea întotdeauna voie să facă lucruri care mie îmi erau interzise

? Numai pentru era mai în vârstă decât mine

? Dacă focul era atât de periculos,

era la fel de periculos pentru ea ca şi pentru mine,

chiar dacă „era cu trei ani mai în vârstă decât mine”

dacă nar fi fost aceşti trei ani

! De câte ori voi mai fi nevoită să aud de ei

? Mie nu îmi era niciodată permis ceea ce ei îi era,

şi totuşi refuzam să accept dominarea ei

oamenii s-au întors unul câte unul,

povestind cum Tata salvase mai multe case,

cum înfruntase pericolul pentru a intra în casele în flăcări şi pentru a scoate de acolo copii şi animale,

cum dirijase operaţiunile şi cum toată lumea îl ascultase

Ideile sale geniale şi curajul său eroic iau stimulat pe toţi ceilalţi salvatori,

astfel încât şi-au unit cu toţii forţele şi au făcut adevărate minuni,

până când în sfârşit incendiul a fost stins

Când Tata s-a întors,

împreună cu fiul băcanului,

Mama era radioasă

Ea s-a aruncat în braţele lui Tata şi i-a spus:

eşti extraordinar

În absolut tot ce faci eşti extraordinar

! Tata i-a zâmbit în tăcere

Era plin de transpiraţie,

aşa că s-a retras să se spele

Mie mi se părea normal ca Tata să fie atât de extraordinar

Pentru mine,

conceptul de Tată însemna „marele stăpân”,

cel care se află deasupra tuturor şi care face întotdeauna ceea ce vrea

El este cel care face legea,

deci este normal ca el să fie perfect

Altminteri nu ar mai fi „marele stăpân”

Tata nu mă interesa încă suficient de mult la acea vreme,

dar îmi dădea un sentiment de siguranţă totală

Altfel,

nu aveam nici un fel de probleme cu el,

aşa că nu-mi băteam prea mult capul în ceea ce îl priveşte

Singurul lucru pe care l-am remarcat,

atunci când ne plimbam împreună,

Grete şi cu mine,

era că atunci când traversam strada el mă lua de mână,

caz în care am observat de fiecare dată că mâna sa avea o putere surprinzătoare,

iar unghiile sale erau întotdeauna imaculate

De aceea,

mi s-a părut absolut normal când s-a dus să se spele de transpiraţie

Vara a trecut şi noi ne-am întors acasă

Într-o bună zi,

când Mama mă pregătea pentru plimbare,

mi-am dat seama că mă înveleşte într-o haină groasă şi îmi pune pe cap o căciulă de blană

Am simţit furnicături pe piele,

şi mi s-a spus că acela era „frigul”

Nasul şi picioarele mele nu prea apreciau acest „frig”

Din cer cădeau însă fulgi albi,

iar în vitrine apăruseră figuri de moşi cu barba albă şi îmbrăcaţi în roşu

A urmat apoi o altă perioadă,

în care ne-am întors la hainele uşoare şi la pălăriile din paie

Totul înflorise,

iar noi ne-am putut juca cu mingea şi cu cercurile prin parcul public

Această perioadă ar fi putut fi pentru mine una extrem de fericită dacă Mama nu mi-ar fi făcut uneori viaţa amară,

tăindu-mi din când în când unghiile,

lucru care mă înspăimânta teribil

Pielea de sub unghiile mele era atât de sensibilă încât după ce mi le tăia,

chiar şi mângâierea aerului,

Urlam atunci şi stăteam cu degetele răşchirate,

era chiar o durere adevărată,

ci mai degrabă o senzaţie insuportabilă

Prima oară Mama nu a ştiu ce să facă

era convinsă că m-a tăiat din greşeală şi a vrut să-mi inspecteze degetele

Dar eu am urlat cât mă ţineau bojocii,

aşa că,

Acesta i-a explicat că nervii mei erau hipersensibili,

lucru destul de rar întâlnit

A sfătuit-o ca după fiecare tăiere a unghiilor să mă ţină cu mâinile în apă caldă şi să mă lase să mă joc în ea câteva momente

Într-adevăr,

această tehnică a ameliorat întrucâtva lucrurile,

dar mi-au trebuit ani întregi până când pielea mea a putut suporta acel supliciu

Draga şi buna mea mamă

! Cu câtă incredibilă înţelegere încerca întotdeauna să depăşească problemele pe care i le-a cauzat această sensibilitate ieşită din comun pe care o aveam

! Dacă nu ar fi fost ea să îmi oblojească cu iubirea ei nervii întinşi la maximum,

aş fi fost moartă de mult

Fără ajutorul ei nu aş fi putut creşte,

nu mi-aş fi păstrat niciodată sănătatea şi nu mi-aş fi putut dezvolta în mod conştient,

forţa de rezistenţă care să mă ajute să cresc

Cuibul perfect pe care mi l-aţi oferit voi,

Tată generos şi Mamă care ai sacrificat totul pentru noi,

mi-a permis să devin peste ani o fiinţă utilă

Voi m-aţi ajutat să îmi controlez sensibilitatea prin dezvoltarea conştientă a propriilor forţe

La vremea respectivă nu eram decât un copil care habar nu avea de această sensibilitate exagerată a sa

Observam totul şi doream să cunosc totul

Dar în ceea ce priveşte sănătatea respectam întotdeauna

nepreţuitele sfaturi ale mamei mele

Mamă scumpă,

încrederea mea în tine nu cunoştea limite…

Leul şi lumina Şi astfel s-au succedat mai multe ierni şi mai multe veri

Într-o zi,

mi s-a spus că am împlinit patru ani

Grete mergea deja la şcoală,

iar eu ascultam cu cea mai mare atenţie când citea cu mândrie alfabetul

Când nu era acasă,

care locuia de o vreme la noi,

căci eram curioasă să aflu ce se va mai întâmpla

Doream întotdeauna să ştiu ce se întâmplă cu oamenii

Curiozitatea mea asupra vieţii mă ardea pur şi simplu

! Era atât de minunat să te gândeşti la tot ceea ce se putea petrece

! Dar preferatele mele erau poveştile

venea deseori pe la noi şi era întotdeauna gata să-mi satisfacă dorinţa

Avea o faţă blândă şi visătoare,

iar gesturile ei delicate semănau cu acelea ale unei pisici

Privirea ochilor săi căprui era caldă şi din ea emana o lumină pe care nu o posedă decât cei care sunt animaţi de iubire

Eu respiram cu nesaţ acest parfum delicat pe care atât de puţini oameni îl posedă

Ori de câte ori sosea mătuşa Adi,

ne repezeam amândouă fericite la ea şi o ajutam să-şi scoată mantaua,

strigându-i: „Mătuşă Adi,

!” Iar ea ne povestea întotdeauna cele mai frumoase poveşti cu zâne,

fără să obosească niciodată

Poveştile erau întotdeauna noi,

cele mai interesante pe care le-am citit sau pe care le-am auzit vreodată

Când eram bolnavă,

mătuşa Adi venea şi începea să-mi spună poveştile ei,

Nici nu îndrăznea să se oprească,

căci săream amândouă pe ea cu întrebări de genul: „Şi apoi

?” până când reîncepea să povestească

Atunci când mătuşa Adi se întorcea acasă,

cea care cânta atât de bine la pian,

eu rămâneam cu Grete şi o priveam cum citeşte în cartea ei cu poveşti

Nu este de mirare că îmi doream atât de mult să învăţ să citesc

Evident,

poveştile din cărţile pentru copii nu erau la fel de frumoase ca cele ale mătuşii Adi,

De aceea,

am început să studiez mai îndeaproape cărţile lui Grete

Mă uitam îndelung la diferitele litere şi visam că ştiu să citesc

Dar nu înţelegeam ce înseamnă aceste desene minuscule

Odată,

am visat din nou visul care se repetase de mai multe ori în nopţile precedente şi care mă tulburase atât de mult încât toată familia era la curent cu el: se făcea că fug cu toată viteza cu un leu pe urmele mele,

gata să mă prindă şi să mă mănânce

Alergam disperată,

către o căsuţă aflată la marginea drumului

În faţa porţii deschise se afla o femeie,

care îşi întindea braţele către mine

Ştiam că dacă ajung la ea voi fi salvată,

iar leul nu va mai avea nici o putere asupra mea

Dar animalul era

atât de aproape încât îi simţeam răsuflarea caldă în ceafa mea… colţii săi mă atingeau deja

Cu energia disperării,

am făcut un ultim salt înainte,

am simţit nişte braţe care mă prind şi am strigat: „Mamă

Eram salvată,

iar eu mam trezit înspăimântată,

cu inima bătându-mi nebuneşte

Fără nici o secundă de ezitare,

mi-am pus pătura pe umeri şi am alergat în dormitorul părinţilor mei

Aruncându-mă în pat,

lângă mama,

am simţit parfumul ei binecuvântat,

calmul şi pacea care mă învăluiau ca o apă caldă

! Mama m-a luat în braţele sale şi m-a întrebat:

! Şi alături de ea inima mi s-a calmat,

iar eu am adormit fără să-mi mai fac probleme

Dimineaţa m-am trezit în patul lui mama,

Pe pat rămăsese însă cămaşa ei de noapte,

iar eu mi-am băgat nasul în ea,

ca să-i mai simt odată parfumul liniştitor

Tata stătea şi el pe pat,

M-am gândit că probabil era duminică

Mama a intrat în cameră şi a vorbit ceva cu tata,

lângă mine

L-am luat şi m-am uitat la litere,

la toate aceste forme şi linii negre,

Care putea fi semnificaţia lor

- Tată,

spune-mi ce înseamnă aceste litere

- Uite,

- Un P,

Tot uitându-mă la litere,

dintr-o dată prin faţa ochilor mei s-a rupt voalul şi lumina a pătruns în mintea mea… Ce lumină

! Literele s-au deschis în faţa înţelegerii mele

Tulburată la culme şi cu o bucurie fără egal,

- Tată,

asta înseamnă „anunţuri publicitare”,

Mama m-a strâns la piept şi mi-a spus:

- Bine,

! Tata m-a felicitat la fel cum ar fi făcut cu un adult,

lucru care m-a făcut să mă simt puţin stânjenită

Grete a intrat şi ea în cameră,

bucuroasă că ştiu să citesc

În curând,

toată casa vorbea despre acest subiect

Era limpede că trebuia să afle şi mătuşa Adi,

care urma să vină la noi la masă

ştiam să citesc

! Literele nu mai reprezentau un secret pentru mine,

Ştiam să citesc

! Acesta a fost pentru mine începutul unei noi ere

De atunci,

am citit tot ce mi-a căzut sub ochi

Doream să cunosc,

să aflu,

să învăţ

Cărţi de poveşti,

ziarele de pe biroul lui tata,

o carte pe care i-a adus-o un bărbat servitoarei noastre şi de

unde am aflat mai multe despre „săruturi,

iubire şi întâlniri secrete”,

iar mai târziu despre „crime,

Când i-am cerut lui mama mai multe explicaţii legate de aceste lucruri greu de înţeles şi înspăimântătoare,

ea mi-a smuls cartea din mână şi m-a întrebat: „Pentru numele lui Dumnezeu,

?” După care a fugit la bucătărie şi ia interzis servitoarei să-mi mai dea asemenea lecturi

Ce păcat

! Nici până astăzi nu am aflat ce s-a întâmplat cu frumoasa contesă care a fost răpită de bărbatul în negru şi dusă departe pe un cal în galop… Am retrăit din nou aceeaşi experienţă tristă: ori de câte ori îmi apărea ceva care mă fascina,

acest lucru o indispunea pe mama

În curând,

am căpătat convingerea că este mai bine să nu le pomenesc adulţilor despre lucrurile cele mai interesante din viaţa mea,

căci totul se termina întotdeauna prost

Singurele excepţii se refereau la servitorii de sex masculin,

cărora le puteam pune întrebări

Simţeam că sunt într-un fel în puterea mea,

iar dacă îmi dădeau informaţiile dorite,

nu-i spuneau niciodată mamei,

căci ar fi fost primii care s-o păţească

Părinţii mei nu sunt „părinţii mei”

Trebuie să fi avut cinci ani când într-o zi,

în timpul mesei de prânz,

tata a vorbit de „director”

Ca de obicei,

eram extrem de interesată de ceea ce vorbeau adulţii,

aşa că am întrebat:

- Tată,

Toţi ceilalţi angajaţi trebuie să facă ceea ce spune el

El este cel care conduce întregul birou

- Dar tu,

cred că nu trebuie să-l asculţi

! Nu are cum să fie mai presus decât tine

- Ba da,

Eu nu sunt încă director,

aşa că trebuie să fac şi eu ce mi se spune

După care tata mi-a explicat ce făcea un director,

Nu putem crede

! Să existe un director care să-i fie superior tatei

convingerea mea deplină fusese aceea că însuşi cuvântul „tată” însemna pentru toată lumea „marele stăpân al tuturor”

El era cel care conduce ţara,

dispunând de toate comorile imperiului

cuvintele sale reprezentau legea,

şi nimeni nu ar fi îndrăznit să i se opună

Nu exista decât o singură fiinţă căreia tata îi cerea din când în când sfatul,

cu Care discuta uneori despre treburile ţării,

! „El” nu era cu adevărat o fiinţă umană

Tata era deasupra tuturor

Cum de era posibil atunci ca un director să-i fie superior

? Poate pentru prima oară în viaţa mea,

În timp ce îl observam şi îl studiam în fel şi chip,

prin minte faptul că deşi îl iubeam sincer,

acest om nu era de fapt „tatăl meu”

Conştiinţa mea s-a trezit dintr-o dată în acest mediu,

iar eu am acceptat situaţia: mă aflam aici,

frumoasa femeie blondă era mama mea,

iar bărbatul cel puternic era tatăl meu

! În lumea din care provenisem nu era tatăl meu,

ci numai în locul în care mă aflam temporar

îmi era la fel de străin ca şi frumoasa femeie

Nu făcusem altceva decât să mă obişnuiesc treptat cu ei

Erau în mod evident oameni fermecători care mă iubeau,

pentru care eram importantă şi pe care îi îndrăgisem sincer,

dar nu erau tatăl meu şi mama mea

Singură obişnuinţa mă făcuse să-i numesc astfel

Până atunci nu mă gândisem niciodată în mod serios la această problemă

Am luat lucrurile aşa cum au apărut,

căci mă simţeam bine alături de aceşti oameni

Îmi dădeau un sentiment de siguranţă,

îmi apreciau prezenţa şi considerau că tot ce fac eu este adorabil

Atunci,

de ce să nu mă simt bine în compania lor

? Se întâmpla chiar ca uneori să mă pot juca cu Grete,

care binevoia să uite de diferenţa de vârstă dintre noi,

de „cei trei ani cu care era mai în vârstă decât mine”

Unchiul Stefi venea deseori pe la noi,

cânta la pian şi îmi arăta tot felul de lucruri fascinante

Făcea special pentru mine baloane de săpun,

iar într-o zi mi-a adus mai multe acuarele şi o pensulă

Puteam să pictez flori minunate şi

multicolore într-un caiet care era numai al meu

aveam şi eu ceva pe care nu mai trebuia să-l împart cu Grete

cu poveştile ei amuzante şi cu basmele cu zâne,

Bunica – mama lui Mama – mă iubea nespus,

şi îmi zâmbea cu atâta dragoste

Ori de câte ori se aşeza la pian era o sărbătoare

Muzica ei divină mă încânta la culme şi aş fi putut să o ascult ore în şir

În această privinţă,

Mama şi cu mine eram la unison: iubeam amândouă muzica mai presus de orice

Cealaltă bunică era şi ea o femeie foarte interesantă

Îmi povestea adeseori despre călătorii prin ţări îndepărtate şi mă ducea de multe ori la muzeul naţional,

unde găseam atâtea lucruri fascinante: fluturi mari,

care fuseseră aduşi din alte ţări de pe glob – dar pe care îi cunoşteam,

atât de bine – şi animale uriaşe,

împăiate,

care mă înspăimântau foarte tare,

deşi bunica mă liniştea de fiecare dată

Ori de câte ori se vorbea în familia mea despre „talentele şi darurile” mele eram foarte încântată,

deşi pentru mine acestea erau cât se poate de naturale

Când am împlinit patru ani,

Mama mi-a arătat cum pot croşeta cu un ac curbat

În cel mai scurt timp i-am confecţionat o rochiţă păpuşii mele,

care stătea întotdeauna aşezată la locul ei,

căci eu nu ştiam ce să fac cu ea

Era lipsită de viaţă,

iar eu nu eram atrasă de lucrurile moarte

Rochiţa făcută de mine s-a dovedit însă o adevărată revelaţie pentru familia mea,

stârnind o senzaţie care m-a lăsat cu gura căscată

Dacă mama făcea dantele atât de fine şi de

de ce i se părea oare ciudat faptul că ştiu şi eu să croşetez

? Picturile mele stârneau un entuziasm comparabil,

astfel încât tata mi-a dăruit o puşculiţă în formă de porcuşor,

în care băga o monedă de fiecare dată când pictam o floare frumoasă

Totul mi se părea minunat… Şi apoi a venit acea surpriză cumplită: tata avea un superior

! Acela a fost momentul în care am devenit plenar conştientă de faptul că mă aflam aici,

în acest mediu pe care îl numeam aici,

deşi în realitate nu eram aici,

acasă… Adevăratul meu cămin nu era aici

Aceasta era convingerea mea profundă

Dacă aş fi avut la vremea respectivă cunoştinţele psihologice pe care le am astăzi,

aş fi încercat cu siguranţă să aflu imediat de unde putea avea un copil ca mine asemenea i