PDF- manual pentru Şcoala de Arte ş -Bibliografia CIP - Camilleri, Andrea - Sunetul viorii.doc

Description

Andrea Camilleri

Sunetul viorii

Era încă noapte – probabil că avea să se crape de ziuă de-abia peste o oră,

totuşi întunericul parcă îşi pierduse din intensitate,

suficient cât să lase să se întrezărească cerul gemând de nori burduşiţi cu apă

dincolo de fâşia alburie de plajă,

Din ziua în care o piticanie din rasa cu pricina – tot muchilipsit cu funde şi fundiţe – îi încercase al dente pulpa,

după o repriză de schelălăituri ce se voiau de fapt lătrat,

Montalbano începuse să-i spună mării câine pechinez atunci când era brăzdată de rafale scurte şi reci,

care stârneau miriade de valuri minuscule,

încununate cu ciufuri ridicole de spumă

Cât despre umoare,

având în vedere că primul lucru pe care îl avea de făcut dimineaţă nu era deloc plăcut: să participe la o înmormântare

De cu seară dăduse gata juma’ de kil de anşoa proaspete cumpărate de menajera Adelina,

ulei de măsline şi piper măcinat proaspăt

Un festin măreţ,

primise un telefon care avusese darul să-i strice toată seara

’mneavoastră personal în pirsoană sunteţi la tilifon,

? – Eu însumi personal în însăşi persoana mea mi-s,

Catarè

Poţi vorbi fără grijă

Hotărâse împreună cu ceilalţi din comisariat să-l posteze la centrală ca să răspundă la telefoane,

după cum avea să se dovedească apoi – că acolo va face mai puţine stricăciuni decât oriunde altundeva

După câteva solemne crize de furie,

Montalbano înţelesese că singura posibilitate de a avea cu el un dialog situat în limitele tolerabile ale vorbitului în dodii era să-şi însuşească limbajul lui

– Cer pardonanţă şi priinţă,

Cerea iertare şi îngăduinţă

Montalbano îşi ciuli urechile: dacă aşa-zisa limbă talienească a lui Catarella devenea ceremonioasă şi pompoasă,

însemna că situaţiunea nu era deloc uşoară

fără ezitantă,

Catarè

– Acu’ trei zile în urmă v-or căutatără chiar pe ’mneavoastră personal în pirsoană,

’mneavoastră nu eraţi vinit la secţie,

pe urmă eu uitai să vă fac referinţă

Montalbano înmărmuri literalmente

Într-o viziune nu mai lungă de o fracţiune de secundă,

se văzu pe el însuşi în trening,

făcând jogging împreună cu câţiva agenţi americani de la Narcotice,

implicaţi cu toţii întrun dosar complex de trafic de droguri

– Satisface-mi o curiozitate,

Catarè: în ce limbă v-aţi vorbit

în ce limbă să ne vorbim,

tot despre orişice lucru mi-or zisără

Or zisără aşa: că muri muierea vicechestorului Tamburrano

Scoase un suspin de uşurare: fusese peste puterile lui să şi-l reţină

Nu telefonaseră din Florida,

ci de la comisariatul din Floridia,

lângă Siracusa

Caterina Tamburrano era de multă vreme grav bolnavă,

iar vestea că murise nu-l luă tocmai prin surprindere

tot ’mneavoastră personal în pirsoană sunteţi la tilifon

Catarè,

– Mai ziseră aşa: că servisu’ funeralier o să fie joi de dimineaţă,

? Adicătelea mâne dimineaţă

Îl lega o prietenie prea veche de Michele Tamburrano ca să nu se ducă la înmormântare

în plus,

i se oferea posibilitatea să remedieze cu demnitate faptul de a nu-i fi dat omului nici măcar un telefon în ultima vreme

de la Vigàta la Floridia erau trei ore şi jumătate de mers cu maşina

Catarè,

Mâne dimineaţă,

o maşină de serviciu să fie aici,

Pe urmă,

îl anunţi pe domnul Augello că eu o să stau absent până după-amiază

Ai înţeles bine ce-ţi zisei

? Ieşi de sub duş cu pielea roşie ca de rac fiert: ca să contrabalanseze senzaţia de frig care îl încerca de când văzuse culoarea mării,

începuse săşi radă barba când auzi maşina de serviciu

De altfel,

era foarte dificil să n-o audă cineva pe o rază de zece kilometri

! Maşina se catapultă cu viteză supersonică pe tăpşanul din faţa casei,

frână strident împrăştiind rafale de pietriş în toate direcţiile,

apoi se auzi un vaiet deznădăjduit de motor

un strigăt sfâşietor al schimbătorului de viteze,

un scrâşnet acut de cauciucuri şi o nouă rafală de pietriş

Carevasăzică,

şoferul făcuse o manevră de întoarcere,

postându-se în poziţie de plecare

Când ieşi din casă,

dădu cu ochii de Gallo,

şoferul oficial al comisariatului,

făcu Montalbano cu un aer trist

? îl iscodi Gallo când urcară în maşină

în cur pune-ţi-o,

îi răspunse comisarul,

încruntat

Şi închise ochii să doarmă: n-avea chef de vorbă

Înţelegând că superiorul său se pregătea să tragă un pui de somn,

care suferea de sindromul Indianapolis,

acceleră din ce în ce mai tare,

silindu-se să ajungă la o viteză pe măsura abilităţilor de şofer pe care credea că le are

Prin urmare,

nu trecu nici un sfert de oră de când plecaseră la drum când surveni accidentul

Auzind scrâşnetul brusc al frânelor,

Montalbano deschise ochii,

dar nu văzu nimicanimicuţa: mai întâi,

ţeasta îi fu împinsă violent în faţă,

apoi trasă la fel de violent înapoi de centura de siguranţă

Urmă un zgomot devastator de tablă contorsionată,

după care se întronă din nou liniştea,

o linişte de poveşti cu zâne,

cu ciripit de păsărele şi lătrat de câini

? îl întrebă comisarul pe Gallo,

observând că şoferul îşi masa pieptul

Da’ ’mneavoastră

Da’ cum s-a-ntâmplat

? – O gaddrina-mi tăie calea

– Cine a mai pomenit ca o găină să traverseze strada când trec maşini

! Hai să vedem ce pagube avem

Coborâră

De jur împrejur,

Urmele lungi,

se întipăriseră pe asfalt: chiar în locul de unde începeau se putea observa o movilită întunecată

Gallo se apropie,

apoi se întoarse triumfător spre comisar

La fel de limpede cum era şi faptul că maşina de care se izbiseră,

zdrobindu-i toată partea din spate,

fusese parcată regulamentar lângă bordură: acum,

stătea oarecum de-a curmezişul,

cu spatele uşor deviat spre axul drumului

Era un Renault Twingo de culoare vertbouteille,

plasată în aşa fel încât să închidă un drumeag desfundat,

care după vreo treizeci de metri se sfârşea în dreptul unei vilişoare cu un etaj,

ale cărei uşi şi ferestre păreau ferecate

Maşina de serviciu a comisariatului avea un far făcut ţăndări şi aripa din dreapta care semăna cu o bucată de carton mototolit

Ia spune,

Scrâşnind,

maşina de serviciu se urni în marşarier,

reuşind să se desprindă din îmbrăţişarea celeilalte maşini

Nici de data aceasta nu se arătă cineva la vreuna din ferestrele vilişoarei

Greu somn trebuie să se mai fi dormit în casa aceea: Twingo aparţinea fără doar şi poate cuiva de acolo,

întrucât în vecinătate nu se vedea urma vreunei alte case

În timp ce Gallo începu să tragă cu amândouă mâinile de aripă,

încercând să elibereze roata din strânsoare,

Montalbano scrise pe un petic de hârtie numărul de telefon al comisariatului şi îl strecură sub ştergătorul de parbriz al Renaultului

Când e scris să nu-ţi meargă bine,

păi aşa ţi-e scris şi cu

! După încă o jumătate de oră de mers,

Gallo începu din nou să-şi maseze insistent pieptul,

iar din când în când faţa i se schimonosea de durere

Ajunşi în dreptul comunei Fela,

Montalbano ieşi de pe autostradă,

încadrându-se pe deviaţia care ducea spre centru

Gallo nici măcar nu-şi dădu seama: ţinea ochii închişi,

iar capul şi-l sprijinea de geamul portierei

? îl iscodi pe Montalbano când deschise ochii,

simţind că maşina se oprise

Dă-te jos

Vreau să te cate un doctor de pe aici

atunci mă lăsaţi aici şi ’mneavoastră mergeţi mai departe

Pe urmă,

mă luaţi la întoarcere

Cătatul lui Gallo – incluzând auscultări,

triplă măsurare de tensiune,

radiografii şi compania plăcută a unei asistente – dură mai bine de două ore

Într-un târziu,

sosi sentinţa: Gallo nu avea nimic rupt,

durerea se datora faptului că nu fusese precaut şi se lovise de volan,

iar starea de slăbiciune putea fi pusă pe seama şocului suferit în urma izbiturii

Da’ conduc eu

La Floridia mai fusese doar de două sau trei ori,

totuşi îşi amintea unde locuia Tamburrano

Prin urmare,

se îndreptă spre biserica Madonna delle Grazie,

aproape perete-n perete cu casa colegului său

Ajuns în piaţeta din faţa lăcaşului,

privi lung la clădirea gătită de doliu,

cu oameni care se grăbeau să intre

Serviciul funerar părea să fi început cu

întârziere: prin urmare,

nu era singurul care se mişca în contratimp

– Eu o să trec pe la garajul comisariatului de aici,

să văd ce fac cu maşina,

îl înştiinţa Gallo

Pe urmă,

Montalbano intră în biserica gemând de lume: slujba începuse

Privi de jur împrejur,

Probabil că Tamburrano se afla în primul rând,

lângă catafalc,

în faţa altarului mare

Comisarul hotărî să rămână acolo unde se găsea,

lângă uşa de la intrare: avea să-i strângă mâna lui Tamburrano la scoaterea sicriului din biserică

Trecuse o vreme de când asculta resemnat slujba,

la primele cuvinte ale parohului,

Montalbano tresări violent

Auzise bine,

– Iubitul nostru Nicola părăseşte astăzi această vale a lacrimilor

Făcându-şi curaj,

o atinse pe umăr pe bătrânica din faţa lui

? – A lu’ bietu’ ragionier Pecoraro

Da’ di ce

? – Credeam că e a doamnei Tamburrano

pe aia o făcură la biserica Sant’ Anna

Ca să ajungă pe jos la biserica Sant’ Anna,

avu nevoie de un sfert de oră bătut pe muchie

Aproape alergând,

ajunse gâfâind şi leoarcă de sudoare,

însă găsi biserica pustie

Undeva,

în naos,

îl zări pe paroh

înmormântarea doamnei Tamburrano

? – S-a terminat acum două ore,

făcu preotul,

– Ştiţi cumva dacă o îngroapă aici,

în localitate

? continuă să-l iscodească Montalbano pe paroh,

au urcat-o în maşină s-o ducă la Vibo Valentina

O depun acolo,

în cavoul

Soţul dumneaei,

văduvul,

a ţinut să urmeze dricul cu maşina

Şi uite-aşa,

În piaţa Madonna delle Grazie zărise o cafenea cu mese în aer liber

Când sosi Gallo,

cu maşina cârpită aşa cum se pricepuse el mai bine,

Îi povesti ce i se întâmplase

? îl iscodi Gallo pentru a treia oară,

pierdut într-un ocean de tristeţe

– Pui mâna şi mănânci o brioşă,

că fac una tare bună aici,

Iar dacă Domnul Iisus Hristos veghează asupra noastră şi Sfânta Fecioară ne ţine tovărăşie,

pe la şase seara suntem la Vigàta

Rugăciunea îi fu ascultată: merseră întins,

când Vigàta se vedea deja în zare

Renaultul Twingo stătea exact aşa cum îl lăsaseră dimineaţă: puţin strâmb,

cu spatele uşor deviat spre axul drumului,

în dreptul drumeagului desfundat

– Probabil c-au telefonat la comisariat,

Vorbise ca să se afle-n treabă: imaginea maşinii şi a vilişoarei cu ferestrele ferecate îi ridicase un nod greu în stomac

îi ordonă brusc lui Gallo

Fără să stea pe gânduri,

Gallo făcu o hazardată întoarcere în U,

care stârni un cor de claxoane

în dreptul Renaultului mai făcu una – încă şi mai hazardată

Montalbano coborî în grabă

Nu se înşelase: când trecuseră prin dreptul ei,

văzuse bine că biletul cu numărul de telefon era încă acolo,

făcu comisarul către Gallo,

care i se alăturase între timp

Intră pe drumeag,

îndreptându-se spre vilişoară

Probabil că fusese construită de curând: iarba din jur era încă arsă de var

Se vedeau şi mai multe ţigle nou-nouţe stivuite într-o latură a tăpşanului din faţa casei

Comisarul privi cu luareaminte fiecare fereastră în parte: nicio rază de soare nu părea să penetreze prin obloanele grele,

Se apropie de uşă,

Aşteptă o vreme,

să trăiţi,

Şi acum,

simţea că-l cuprinde oboseala,

pe umeri îi apăsa greutatea acelei zile istovitoare,

Apoi adăugă,

într-o tentativă timidă de a se autoconvinge: Cu siguranţă că au telefonat la comisariat

Şoferul îl scrută cu un aer de îndoială,

însă îşi ţinu gura

Lui Gallo nici măcar nu-i dădu voie să mai intre în comisariat: îl expedie imediat acasă,

să se odihnească

Adjunctul său,

Mimì Augello,

nu era acolo: fusese chemat la raport de noul chestor de la Montelusa,

Luca BonettiAlderighi,

un tânăr şi scăpărător bergamasc,

care izbutise în mai puţin de o lună de când fusese numit să stârnească antipatia frenetică a tuturor

îl informă Fazio,

singurul din comisariat cu care Montalbano îşi permitea să aibă mai multe confidenţe,

Domnu’ Augello s-a văzut obligat să se ducă el în locul ’mneavoastră

Ala abia a aşteptat ocazia să se bage singur la înaintare

Îi povesti lui Fazio despre accidentul de dimineaţă şi îl întrebă dacă ştia cine erau proprietarii vilişoarei

Acesta habar n-avea,

dar îşi asigură superiorul că a doua zi,

avea să se ducă la primărie să se informeze

maşina dumneavoastră e aici,

în garaj

Înainte să se întoarcă acasă,

comisarul îl descusu pe Catarella

– Deschide bine urechile şi încearcă să-ţi aminteşti

A sunat cumva cineva în legătură cu o maşină lovită de noi

– Fă-mă să înţeleg cum trebuie,

spuse cu voce iritată Livia de la celălalt capăt al firului,

– Ce e aşa de greu de înţeles,

? Ţi-am mai spus-o şi o repet

Actele de adopţie pentru François nu sunt încă gata,

au apărut dificultăţi neprevăzute,

iar eu nu-l mai am de partea mea pe vechiul chestor,

care ştia ca nimeni altul să rezolve totul

Trebuie să ne înarmăm cu răbdare

– Eu nu vorbeam de adopţie,

făcu Livia,

mă rog

? – Despre căsătoria noastră,

Până se rezolvă dificultăţile neaşteptate cu adopţia,

nu ne opreşte nimic să ne căsătorim

Cele două chestii nu sunt deloc interdependente

care începea să se simtă hăituit,

– Vreau un răspuns precis la întrebarea pe care ţi-o voi pune chiar acum,

urmă Livia pe un ton implacabil

Să presupunem că în cele din urmă adopţia se va dovedi imposibil de făcut

După părerea ta,

ce facem: ne căsătorim oricum sau nu

În secunda următoare,

un tunet asurzitor îi furniza soluţia salvatoare

Afară e o furtună îngro

Închise,

apoi scoase telefonul din priză

Nu fu chip să adoarmă

Se perpeli când pe o parte,

când pe alta,

până când cearşafurile se răsuciră strâns în jurul lui

Spre ora două dimineaţa pricepu că era zadarnic să mai încerce să doarmă

Se ridică din pat,

luă un săculeţ de piele pe care i-l dăruise cu mult timp în urmă un hoţ cu care în final se împrietenise,

Furtuna continua,

cu intensitate din ce în ce mai mare: fulgerele luminau strada ca ziua

Când ajunse în dreptul Renaultului Twingo,

trase maşina la adăpostul unor copaci şi stinse farurile

Din torpedou trase afară pistolul,

o pereche de mănuşi şi o lanternă

Aşteptă să se mai potolească ploaia şi,

parcurse în grabă drumeagul şi se lipi de uşa de la intrarea în vilă

Sună îndelung,

însă nu-i răspunse nimeni

Îşi puse mănuşile,

apoi din săculeţul de piele scoase un portchei gros,

de care atârnau mai multe şperacle de diferite forme

La a treia încercare,

uşa se deschise: fusese închisă doar cu încuietoarea de siguranţă,

fără ca proprietarul să fi răsucit cheia în broască

Intră,

închizând uşa în urma lui

Pe întuneric,

îşi dădu jos pantofii uzi leoarcă,

rămânând în şosete

Aprinse lanterna,

ţinând fasciculul de lumină îndreptat spre pardoseală

Se găsea întro sufragerie amplă,

Mobila mirosea încă a lac: toate în jur erau nou-nouţe,

Una din uşi se deschidea spre o bucătărie care strălucea de curăţenie,

o a doua dădea într-o baie cu o pardoseală atât de bine lustruită,

încât dădea impresia că nu călcase nimeni,

începu să urce cu băgare de seamă scara care ducea la etaj

Sus erau trei uşi,

Prima pe care o deschise îi lăsă vederii o ireproşabil de curată cameră de oaspeţi

cea dea doua dădea într-o baie,

mai mare decât cea de la parter,

aici domnea o remarcabilă dezordine

Un halat de baie roz abandonat pe pardoseală,

ca şi cum cea care-l purtase se dezbrăcase în mare grabă

Cea de-a treia era dormitorul stăpânilor casei

Şi fără îndoială că tot tinerei şi blondei stăpâne a casei îi aparţinea şi trupul gol,

cu pântecele lipit de marginea patului,

cu braţele larg desfăcute şi faţa îngropată în cearşafurile pe care unghiile femeii le sfâşiaseră spasmodic în ultimele ei clipe de viaţă,

înainte de a muri sufocată

Montalbano se apropie de cadavru,

îşi scoase mănuşa şi îl atinse cu două degete: era rece şi rigid

Fără doar şi poate că fusese o femeie frumoasă

Comisarul coborî scara,

îşi puse pantofii,

şterse cu o batistă urmele umede lăsate de aceştia pe pardoseală,

închise uşa în urma lui,

se urcă la volan şi demară în trombă

Pe drumul spre Marinella cugetă frenetic

Cum să facă să descopere în mod oficial crima

? Bineînţeles că nu se putea duce la judecător să-i spună cum procedase

Judecătorul care-i luase locul domnului Lo Bianco,

cel care se retrăsese din funcţie ca să-şi aprofundeze interminabilele cercetări istoriografice asupra pseudostrămoşilor săi,

era un veneţian al cărui prenume era Nicolò,

iar ca nume de familie îi spunea Tommaseo,

şi care îşi declama când îţi era lumea mai dragă prerogativele sale „inderogabile”

Avea o feţişoară de picciliddro bătrân,

pe care şi-o camufla sub barba şi mustăţile de martir de la Belfiore

Pe când deschidea uşa casei sale,

lui Montalbano îi trecu fulgerător prin minte soluţia problemei

Prin urmare,

se cufundă într-un somn odihnitor,

fără vise

– Ştiai că domnul chestor e un adevărat nobil

? fu primul lucru pe care i-l spuse Mimì Augello când îl văzu

– E o judecată morală sau o realitate heraldică

– Înţelesesem deja asta din cratima pe care o pune între cele două nume de familie

Dar tu,

? I te-ai adresat cu „domnule conte”,

„domnule baron” sau „marchize”

zău că ai o idee fixă cu chestia asta

? Mie Fazio mi-a spus că clădeai din coadă ca un căţeluş când vorbeai la telefon cu chestorul

Pe urmă,

zice că ai decolat ca o rachetă intercontinentală,

atât de nerăbdător erai să te întâlneşti cu el

chestorul mi-a spus textual: „Din moment ce comisarul Montalbano nu e reperabil,

prezentaţivă dumneavoastră aici imediat

? Să-i răspund că nu puteam,

pentru că-i sare muştarul superiorului meu

Era jumătate de provincie acolo

Ne-a comunicat că vrea să impună renunţarea la practicile vechi,

să aducă inovaţii,

A mai zis că aceia care nu se simt capabili să-l urmeze în această schimbare accelerată a sistemului vor fi aruncaţi la fier vechi

Chiar aşa a zis: la fier vechi

Le-a fost

limpede tuturor că se referea la tine şi la Sandro Turri de la Calascibetta

– Fă-mă să înţeleg de unde aţi dedus cu toţii una ca asta

atunci când a zis „la fier vechi”,

a cătat lung mai întâi la Turre şi apoi la mine

nici cea mai mică posibilitate să se fi referit chiar la tine

toată lumea ştie că omu-ţi poartă sâmbetele

! – Şi ce voia domnul principe

? – Să ne spună că în câteva zile va sosi un transport de computere ultramoderne şi că fiecare comisariat va primi câte unul în dotare

Ne-a cerut fiecăruia dintre noi numele câte unui agent cu aptitudini deosebite în informatică

Şi eu i l-am dat

– Ai înnebunit de-a binelea

nu-i unu’ care să priceapă o iotă măcar din treburile astea

Pe cine ai recomandat

răspunse Mimì Augello cu o mină serioasă,

O acţiune de sabotor înnăscut

Montalbano sări în picioare şi se repezi să-şi îmbrăţişeze adjunctul

– Aflai tot despre vila care vă interesează,

făcu Fazio,

aşezându-se pe scaunul din faţa biroului la care stătea comisarul

Am vorbit cu secretarul primăriei,

care ştie tot despre fiştecare locuitor din Vigàta: când s-a născut,

când o să moară,

Terenul pe care s-a construit vilişoara aparţinea doctorului Rosario Licalzi

A murit acum

lăsându-l moştenire fiului său mai mare,

Emanuele,

şi el tot medic

să trăiţi

Locuieşte şi-şi face veacu’ la Bologna

Cu doi ani în urmă,

Emanuele Licalzi se-nsură cu o picciotta de prin părţile alea

Au coborâtără în Sicilia în luna de miere

Fimeia văzu terenu’ şi din momentul acela i s-a fixat în cap ideea că trebuia neapărat să-şi facă acolo o vilă

Asta-i tot

– Ai aflat cumva unde se află acum soţii Licalzi

iar despre ’mneaei se ştie că până acu’ trei zile îşi făcea de treabă prin sat,

pen’ că trebuia să-şi mobileze vila

Are un Twingo verde-nchis

Secretarul zice că fimeia nu poate trece neobservată

Îmi pare că-i tare arătoasă

– Nu înţeleg de ce doamna nu a telefonat la noi nici până acum,

făcu Montalbano,

care atunci când îşi dădea silinţa,

ştia să fie un actor clasa-ntâi

Secretaru-mi zise că doamna e,

sublinie Fazio pe un ton plin de semnificaţii

Nu-i exclus ca doamna să se fi dus în vizită la vreo familie din împrejurimi şi poate c-or venitără s-o ia cu maşina lor

Aşa că va afla despre maşină abia când se va întoarce

jucându-şi rolul până la capăt

După ce Fazio ieşi,

comisarul formă numărul de telefon al doamnei Clementina Vasile Cozzo

– Aş putea trece pe la dumneavoastră să vă salut

? – Sunteţi oricând bine-venit

! Doamna Clementina Vasile Cozzo era o femeie în vârstă,

o fostă învăţătoare dăruită cu inteligenţă şi dotată cu o demnitate naturală,

Făcuse cunoştinţă cu ea în cursul unei complexe investigaţii petrecute cu trei luni în urmă şi simţea faţă de ea un soi de apropiere maternă

Nu voia să recunoască,

însă dacă ar fi avut posibilitatea,

aceea ar fi fost femeia pe care şi-ar fi ales-o să-i fie mamă

a lui murise pe când el era de-o şchioapă: amintirea ei îi revenea în memorie doar ca un fel de luminescenţă aurie

căutând să-şi explice de ce amintirea mamei consta doar într-un contur luminos,

venise răspunsul sec al tatălui

Montalbano căpătase obişnuinţa s-o viziteze pe doamna Clementina cel puţin o dată pe săptămână: îi povestea câte ceva din anchetele pe care le instrumenta,

bucuroasă de vizita care-i alunga monotonia de zi cu zi,

îl invita să rămână la masă

era de felul ei un personaj scor-butic şi,

în plus,

pe Montalbano nu-l putea suporta şi pace

În schimb,

se pricepea să facă de-ale gurii ca nimeni altcineva: feluri de mâncare de o dezarmantă,

Îmbrăcată cu multă eleganţă – purta un şal indian de mătase pe umeri –,

doamna Clementina îl primi în salon

îi susură

Numa’ că se termină acuşica

Cu patru ani în urmă,

doamna Clementina aflase de la Pina,

care la rândul ei aflase de la Jolanda,

guvernanta maestrului Cataldo Barbera,

că ilustrul violonist de la apartamentul de deasupra avea probleme mari cu 1 2

„Spic de grâu sub soare sub soare” (dial

autorităţile: ceva legat de impozite

Drept urmare,

care lucra la intendenţa Gărzii de Finanţe de la Montelusa,

în esenţă,

fuseseră generate de un echivoc – se rezolvaseră

Zece zile mai târziu,

guvernanta Jolanda îi adusese un bilet

pentru a mă revanşa măcar în parte,

aflaţi că în fiecare vineri dimineaţa,

de la nouă şi jumătate la zece şi jumătate,

voi cânta numai pentru domnia voastră

Al dumneavoastră devotat,

Cataldo Barbera

doamna se gătea din cap până-n picioare – pentru a-i aduce,

un omagiu maestrului – şi se posta într-un salonaş de unde sunetul viorii se auzea cel mai bine

Iar la nouă şi jumătate punct,

maestrul ataca un concert de vioară

La Vigàta,

toată lumea ştia de existenţa maestrului Cataldo Barbera,

dar puţini erau cei care-l văzuseră vreodată la faţă

Fiul unui muncitor feroviar,

viitorul maestru văzuse lumina zilei acolo,

cu şaizeci şi cinci de ani în urmă,

însă părăsise vatra satului întrucât tătâne-su fusese transferat la Catania

Despre cariera lui sătenii aflaseră de prin ziare: studiase vioara şi ajunsese în scurt timp un concertist de faimă internaţională

Însă într-un mod cu totul şi cu totul inexplicabil,

la apogeul carierei şi faimei internaţionale se retrăsese la Vigàta,

cumpărându-şi un apartament în care se închisese într-o schimnicie benevolă

Doamna Clementina îi întinse o filă de caiet de matematică

În preziua concertului,

maestrul obişnuia să-i trimită doamnei programul,

Piesele din ziua aceea erau Dansul spaniol de Sarasate şi ScherzoTarantella op

Când ultimele note se stinseră,

doamna Vasile Cozzo vârî telefonul în priză,

puse receptorul pe tăblia prinsă de braţul scaunului cu rotile şi începu să aplaude

Montalbano se ralie din toată inima gestului gazdei sale: nu se pricepea nici cât negru sub unghie la muzică,

adicătelea că maestrul Cataldo Barbera era un mare artist

îşi începu el discursul,

vizita mea are şi un anume interes,

Am nevoie de dumneavoastră,

să-mi faceţi o favoare

Şi-i povesti toate câte le păţise cu o zi în urmă: accidentul,

faptul că asistase la o altă înmormântare,

vizita clandestină în vila pustie,

La sfârşit,

comisarul ezită: nu ştia cum să-şi formuleze mai bine cererea

Doamna Clementina,

care pe durata povestirii se amuzase sau se întristase,

îl încuraja

nu vă mai faceţi atâtea scrupule

Ce vreţi de la mine

? – Aş vrea să daţi un telefon anonim,

mărturisi Montalbano dintr-o suflare

Nu trecuseră nici zece minute de când se întorsese la birou când Catarella îl anunţă că-l căuta la telefon domnul Lattes,

şeful de cabinet al chestorului

– Dragă domnule comisar Montalbano,

răspunse,

– Mă bucur să aflu că staţi bine cu sănătatea,

ţinând astfel să nu-şi dezmintă supranumele de Lattes e mieles cu care îl gratulaseră unii ca să-i sublinieze mieroşenia perversă

– La ordinele dumneavoastră,

îl incită Montalbano

Acum niciun sfert de oră,

la centrala chesturii a sunat o femeie care a cerut să discute personal cu domnul chestor

A insistat mult,

însă chestorul avea alte îndatoriri de îndeplinit şi mi-a trasat mie sarcina să

Femeia era pradă unei crize isterice şi striga în receptor că într-o casă de pe contrada Tre Fontane a fost comisă o crimă

Pe urmă a închis

Domnul chestor vă roagă să trageţi o fugă până acolo şi apoi să faceţi un raport

Femeia de la telefon a mai spus că vila e uşor de recunoscut pentru că în faţă e parcat un Twingo vert-bouteille

începând recitalul celui de-al doilea act al propriei reprezentaţii,

recunoscând că doamna Clementina Vasile Cozzo îşi jucase perfect rolul

– O coincidenţă extraordinară

! comentă Montalbano încărcându-şi vocea cu un ton de stupefacţie

Vă voi raporta după ce fac verificările

Cu domnul judecător Tommaseo vorbesc

Bună ziua

Spuneţi

şeful de cabinet al chestorului tocmai m-a informat că a primit un telefon anonim prin care se reclamă comiterea unei crime într-o vilă situată pe raza comisariatului din Vigàta

Mi-a ordonat să mă duc până acolo şi s-arunc o privire

Eu mă duc,

să ştiţi

– Nu e oare posibil să fie vorba despre o glumă de prostgust

Eu atât am vrut,

să vă aduc la cunoştinţă faptul,

în deplin respect pentru prerogativele dumneavoastră inderogabile

răspunse flatat judecătorul Tommaseo

am autorizaţia dumneavoastră să demarez cercetările

Iar dacă s-a comis într-adevăr o crimă,

să mă anunţaţi de urgenţă şi aşteptaţi sosirea mea la faţa

Îi chemă pe Fazio,

Gallo şi Galluzzo şi îi anunţă că trebuiau să-l însoţească în contrada Tre Fontane,

unde trebuiau să verifice dacă fusese comisă sau nu o omucidere

– E vorba cumva despre vilişoara despre care mi-aţi cerutără informaţii

şovăitor

– Aia unde am făcut terci Renaultul Twingo

le răspunse amândurora comisarul,

luându-şi mina modestiei întruchipate

da’ ce nas de copoi aveţi ’mneavoastră,

Doar ce săriseră cu toţii în maşină,

că Montalbano simţi că deja se plictisise de tot teatrul pe care trebuia să-l joace prefăcându-se surprins la vederea cadavrului,

de pierderea de timp care avea să urmeze cu anunţarea judecătorului,

a medicului legist şi a celor de la Criminalistică: ăştia erau capabili să-şi facă ore întregi de lucru înainte de a sosi la locul delictului

Hotărî să accelereze timpii

îi ceru lui Galluzzo,

care stătea pe scaunul din faţa lui,

lângă şofer – acesta era,

Formă numărul de telefon al judecătorului Tommaseo

Domnule judecător,

telefonul acela anonim nu era o glumă proastă

Din păcate,

în casa cu pricina am descoperit cadavrul unei persoane de sex feminin

Cei din maşină avură reacţii diferite

Gallo trase violent de volan,

aproape că atinse aripa unui camion încărcat cu bare de oţel,

întorcându-se în cele din urmă pe traiectoria

Galluzzo săltă-n sus pe scaun,

privindu-şi superiorul cu ochii cât cepele şi cu gura căscată

Fazio deveni vizibil rigid şi îşi ţinu privirea fixă spre înainte,

fără nicio expresie pe chip

Spuneţi-mi exact unde e amplasată casa

Din ce în ce mai plictisit,

Montalbano îi trecu telefonul mobil lui Gallo

– Explică-i exact unde-i casa

Pe urmă anunţă-i pe doctorul Pasquano şi pe ăi de la Criminalistică

Fazio deschise gura abia în clipa în care maşina se opri în spatele Renaultului Twingo vert-bouteille

îi răspunse Montalbano

când intăm,

eu zic să atingeţi cât mai multe locuri cu mâinile goale şi să lăsaţi cât mai multe amprente

Ştiţi,

– M-am gândit şi eu la asta,

După furtuna din seara precedentă,

din biletul fixat sub ştergătorul de parbriz al Renaultului nu mai rămăsese mare lucru: numerele de telefon fuseseră şterse de ploaie

Montalbano îl lăsă la locul lui

le spuse comisarul lui Gallo şi Galluzzo

El şi Fazio urcară la etaj

La lumina puternică a becului din tavan,

trupul femeii ucise îi păru mai puţin impresionant decât în noaptea dinainte,

când îl examinase la lumina palidă a lanternei: parcă era mai puţin real,

deşi n-ar fi putut spune nici că i se părea artificial

De un alb livid şi rigid cum era,

cadavrul semăna mai degrabă cu mulajele în ghips ale victimelor vulcanului din Pompeii

Aşa cum stătea,

nu era cu putinţă să-i vadă chipul,

însă Montalbano era

de părere că femeia încercase cu furie să reziste morţii: şuviţe de păr blond erau împrăştiate pe toată lenjeria făcută franjuri,

iar pe umeri şi pe ceafă se zăreau limpede echimoze albăstrii

probabil că asasinul dăduse măsura întregii sale forţe fizice ca s-o ţină cu faţa înfundată în cearşafuri,

reuşind aproape să găurească salteaua,

până când niciun firicel de aer nu mai avea loc să pătrundă

De la parter urcară Gallo şi Galluzzo

– Jos îmi pare că-i totul în ordine,

făcu Gallo

De acord,

părea un mulaj de ghips,

dar realitatea era că aveau în faţă o tânără asasinată,

într-o poziţie care brusc i se păru inadmisibil de obscenă,

o intimitate ascunsă violată în grup de patru perechi de ochi cât cepele ai unor poliţai

Ca şi cum ar fi vrut să-i restituie femeii un minim de personalitate şi demnitate,

îl iscodi pe Fazio: – Ţi-au zis cum îi spunea pe numele mic

Dacă ’mneaei e doamna Lincalzi,

Se duse în baie,

se întoarse în dormitor şi acoperi cadavrul

Coborî la parter

Dac-ar fi avut de gând să se stabilească acolo,

Michela Lincalzi ar mai fi avut încă mult de lucru ca să pună vilişoara la punct

În salon,

erau două covoare făcute sul,

în timp ce canapeaua şi fotoliile erau încă ambalate în folia protectoare

o măsuţă fusese abandonată cu picioarele-n sus pe o cutie de carton încă nedesfăcută

Singurul obiect care părea să fie la locul său era un dulap-vitrină,

în care fuseseră plasate obişnuitele obiecte de expoziţie dintr-o locuinţă: câteva evantaie vechi,

două-trei statuete de ceramică,

mai multe cochilii foarte frumoase,

Primii care sosiră fură cei de la Criminalistică

Jacomuzzi,

fusese înlocuit de chestorul BonettiAlderighi cu tânărul domn Arquà,

transferat aici tocmai de la Florenţa

În calitate de şef al Departamentului de Criminalistică,

Jacomuzzi se dovedise un exhibiţionist incurabil,

preocupându-se în primul rând să fie în prim-plan în faţa fotografilor,

cameramanilor şi jurnaliştilor

Dându-i adesea cu tifla,

Montalbano îl supranumise „Pippo Baudo”

În străfundul sufletului,

nu credea prea mult în aportul cercetării ştiinţifice la bunul mers al unei anchete,

susţinând că mai devreme sau mai târziu intuiţia şi raţionamentul logic puteau rezolva un caz şi fără suportul microscoapelor şi analizelor chimice

Pure erezii pentru Bonetti-Alderighi,

care se debarasase urgent de el

Vanni Arquà era leit Harold Lloyd,

îmbrăcat asemenea savanţilor distraţi din peliculele anilor treizeci

cât despre cercetarea criminalistică,

făcuse un adevărat cult pentru ea

Montalbano nu-l suporta,

iar Arquà îi plătea cu aceeaşi monedă,

gratulându-l cu o antipatie cordială pe măsură

Şleahta de la Criminalistică sosi în formaţie completă,

în două maşini cu sirenele urlând la maximum,

Erau opt,

şi prima lor preocupare fu să descarce din portbagaje o droaie de lăzi şi lădiţe: păreau o echipă de tehnicieni de cinematografie pregătindu-se pentru o filmare

Când Arquà intră în salon,

Montalbano nici măcar nu catadicsi să-l salute: arătă cu degetul spre etajul de sus,

semn că obiectul muncii se afla deasupra

Procesiunea ălora de la Criminalistică încă nu se încheiase când Montalbano auzi de sus vocea lui Arquà

vreţi să urcaţi până aici un moment

? Nu se descumpăni nicio secundă

Când pătrunse însă în dormitor,

mai-mai că se simţi străpuns de privirea încărcată de reproş a şefului de la Criminalistică

– Aşa era cadavrul când l-aţi descoperit

răspunse Montalbano făcând-o pe niznaiul

Era complet dezbrăcat

– Şi de unde aţi luat halatul acela

– Pentru numele lui Dumnezeu,

puneţi totul exact cum era când aţi intrat aici

! Aţi alterat scena delictului

vă avertizez

! Fără să scoată niciun cuvânt,

Montalbano se apropie de cadavru,

trase halatul de pe el şi dădu să-l ducă în baie

măiculiţă

! Cel care vorbise era fotograful Departamentului de Criminalistică,

un surogat mizerabil de paparazzo,

cu cămaşa veşnic scoasă din pantaloni

îi spuse calm comisarul,

care cunoştea pericolul din spatele atitudinii de calm controlat a comisarului,

făcu un pas spre el

Montalbano îl privi pe Arquà drept în ochi: – Acu’ ai înţeles de ce am acoperit-o,

În baie,

îşi dădu cu apă rece pe faţă,

aruncă halatul pe pardoseală,

aproximând locul în care-l găsise,

apoi se întoarse în dormitor

– Mă văd obligat să-i raportez domnului chestor,

Vocea lui Montalbano se dovedi cu cel puţin zece grade mai rece

– O să vă înţelegeţi de minune

Gallo şi Galluzzo ieşim să fumăm o ţigară

Văd că pe ăi de la Criminalistică îi călcăm pe bătături

Montalbano nu-i răspunse: căzuse pe gânduri

Urcă din nou la etaj şi inspecta garderobul şi baia

La parter verificase totul cu luare-aminte,

însă nu găsise ce-l interesa

Cu băgare de seamă,

se iţi preţ de o clipă în cadrul uşii dormitorului – invadat şi întors cu susul în jos de cei de la Criminalistică – şi verifică dacă ceea ce constataseră mai devreme era adevărat

Ieşi în faţa casei şi-şi aprinse şi el o ţigară

Fazio tocmai termina de vorbit la telefonul mobil

– Am făcut rost de numărul de telefon şi de adresa de la Bologna ale soţului,

îi explică

îndrăzni Galluzzo

Tocmai discutam noi,

ăştia trei care ne vedeţi aici,

– Armoarul din dormitor e încă împachetat

Da’ noi şi pe sub pat am cătat

– Ba eu mă uitai cu luare-aminte şi-n restu’ odăilor

Numa’ că

care se pregătea să rostească concluzia la care ajunseseră tustrei,

se opri brusc la gestul hotărât al superiorului său

numa’ că hainele doamnei nu-s niciunde,

în spatele ei venea maşina legistului,

– Du-te şi vezi dacă ăi de la Criminalistică şi-au terminat treaba în dormitor,

îi spuse Montalbano lui Galluzzo

făcu doctorul Pasquano

Motto-ul lui era: „Ori ei,

în care „ei” erau ăi de la

Criminalistică

Nu-l putuse el suporta nici măcar pe Jacomuzzi,

ce să mai vorbim de musiu Arquà şi colaboratorii lui de o eficienţă atât de ostentativ scoasă în evidenţă

Cinci cadavre pe săptămână

Când s-a mai pomenit una ca asta

zău aşa

Se întoarse Galluzzo şi-i anunţă că ăi de la Criminalistică se mutaseră în baie şi-n garderob

– Condu-l sus pe domnu’ doctor,

da’ pe urmă te-ntorci aici,

îi spuse Montalbano de data aceasta lui Gallo

Pasquano îi aruncă o căutătură plină de recunoştinţă: era fericit când putea lucra de unul singur

După o jumătate de oră bună,

se zări sosind şi maşina boţită a judecătorului,

care se hotărî să frâneze abia după ce lovi una din cele două maşini ale celor de la Criminalistică

Când se dădu jos din maşină,

Nicolò Tommaseo era roşu ca racu-n obraji,

iar gâtul lui ca de om spânzurat părea cel al unei galinacee

! Două accidente avui până aici,

Toată lumea ştia că şofa mai prost decât un câine drogat

Montalbano se grăbi să găsească un pretext ca să nu-l lase să urce şi să-l frece la icre pe Pasquano

voiam să vă relatez o întâmplare curioasă

Şi îi povesti un fragment din ceea ce i se întâmplase cu o zi înainte,

îi arătă urmele tamponării Renaultului,

precum şi ceea ce mai rămăsese din biletul scris de mâna lui şi fixat sub ştergătorul de parbriz,

apoi îi spuse cum începuse el să suspecteze ceva necurat

Telefonul anonim primit la chestura din Montelusa fusese aşa,

precum o mână de caş ras peste o porţie de macaroane

– Ce coincidenţă ciudată,

făcu judecătorul Tommaseo,

În clipa în care zări trupul gol al femeii ucise,

judecătorul paraliza literalmente

Chiar şi comisarul se opri înmărmurit în cadrul uşii

Doctorul Pasquano reuşise – nu se ştia cum – să-i răsucească uşor capul,

lăsându-i vederii faţa,

până atunci îngropată în aşternuturi

holbaţi până la limita neverosimilului,

exprimau o durere şi o groază insuportabile

din colţul gurii i se prelingea un firicel de sânge: probabil că în spasmele dinaintea sufocării îşi muşcase limba

Doctorul Pasquano preferă să prevină întrebarea pe care o ura cel mai mult

– În mod sigur a murit în noaptea de miercuri spre joi

O să vă pot spune precis după autopsie

? Asasinul i-a îndesat faţa în saltea şi a ţinut-o aşa până a murit

– Trebuie să fi fost dotat cu o forţă ieşită din comun

– E vreo dovadă că a avut raporturi,

Ceva din tonul judecătorului îl făcu pe Montalbano să-şi întoarcă privirea spre el

Era transpirat din cap până-n picioare

– Nu-i exclus să fi fost sodomizată,

Pentru Montalbano fu ca o revelaţie: evident că,

în secret,

domnul Tommaseo treburile astea le gusta pe îndelete

Îşi aminti că citise undeva o frază a lui Manzoni privitoare la celălalt Nicolò Tommaseo,

mult mai celebru1 3: Sto Tommaseo Nicolò Tommaseo (1802-1874),

lingvist şi revoluţionar italian,

a cărui viaţă privată a suscitat multe legende metropolitane în epocă,

în timp ce unele din operele 3

ch’el gha on pè in sagrestia e vun in casin

Bună ziua,

grăbindu-se să se îndepărteze înainte să fie bombardat cu alte întrebări

asta-i fapta unui maniac care a surprins-o pe doamna în timp ce se pregătea de culcare,

rosti pe un ton hotărât judecătorul Tommaseo,

fără să-şi dezlipească privirea de la femeia ucisă

Mi se pare oarecum desuet ca o femeie goală să se ducă să-i deschidă uşa unui maniac,

Nu credeţi

? – Ce raţionament mai e şi ăsta

? Se poate să-şi fi dat seama că omul era un maniac abia în timp ce

Înţelegeţi ce vreau să spun,

? – Eu m-aş orienta mai degrabă spre crimă pasională,

pe care discuţia începea să-l distreze

Nu trebuie să uităm că telefonul anonim a fost dat de o femeie

Soţia înşelată

Apropo,

aţi aflat cum putem da de soţul victimei

Brigadierul Fazio a făcut rost de numărul lui de telefon,

răspunse comisarul cu inima strânsă – detesta să fie pus în situaţia de a da cuiva veşti proaste

Mă ocup eu de treaba asta,

Toate calităţile le avea deci Nicolò Tommaseo

Nu se dădea în lături să se hrănească cu stârvuri,

? iscodiră oamenii cu ambulanţa,

intrând în sale aveau o tentă profund moralistă (n

: „Tommaseo ăsta e c-un picior în altar şi cu celălalt în bordel” (dial

Mai trecu încă o oră bună până când cei de la Criminalistică se hotărâră să nu mai ardă gazul de pomană pe acolo,

urcându-se în maşini şi făcându-se nevăzuţi

care părea să fi făcut o fixaţie pentru întrebarea aceea

– Încuie uşa şi hai să ne întoarcem la Vigàta

Am un pititto,

îi răspunse comisarul

Menajera Adelina îi lăsase în frigider,

o adevărată delicatesă: o salsa corallina,

făcută din icre de homar şi arici-de-mare

Puse la fiert apa pentru spaghete şi,

în aşteptare,

îl sună pe prietenul Nicolò Zito,

una din cele două televiziuni private din Montelusa

Cealaltă,

Televigàta,

de al cărei jurnal de ştiri se ocupa cumnatul lui Galluzzo,

avea înclinaţii proguvernamentale,

oricare ar fi fost guvernul în exerciţiu

Foarte adevărat că,

judecând după cine se afla atunci la putere şi după faptul că Retelibera avea dintotdeauna orientare de stânga,

ştirile celor două staţii locale riscau să se confunde,

plictisindu-i de moarte pe telespectatori

asta dacă n-ar fi intervenit cu inteligenţa lui lucidă şi ironică Nicolò Zito,

şi în gândire

Nu trebuie să spun nimănui că m-ai anunţat tu

O voce de femeie a anunţat azidimineaţă chestura din Montelusa că într-o casă din contrada Tre Fontane a fost comisă o crimă

S-a dovedit a fi adevărat: o femeie tânără,

! – Se numea Michela Licalzi

Asasinul a luat cu el şi geanta,

şi hainele victimei

– Şi atunci de unde ştiţi că e vorba de Michela Licalzi

Încercăm să luăm legătura cu soţul ei,

Zito îi mai ceru şi alte detalii,

Apa fierbea,

aşa că puse spaghetele în oală

În clipa următoare sună telefonul

Avu un moment de ezitare,

neştiind dacă să răspundă sau nu

Se temea de o eventuală convorbire lungă,

N-ar fi fost catastrofă mai mare decât să irosească bunătate de salsa corallina cu o porţie de paste răscoapte

Hotărî să nu răspundă

Ba chiar,

nu avea niciun chef ca soneria telefonului să-i tulbure serenitatea spirituală indispensabilă pentru a savura aşa cum se cuvenea bunătate de salsetta: îl scoase din priză

O oră mai târziu,

mulţumit de sine însuşi şi pregătit să ia lumea cu asalt,

vârî din nou telefonul în priză

Se văzu nevoit să ridice receptorul aproape imediat

? ’mneavoastră pirsonalmente-n persoană sunteţi

Catarè

? – Îi c-o tilifonat judele Tolomeo

Catarè,

Ce voia

? – Să vorbească pirsonalmente cu ’mneavoastră-n persoană

O tilifonat de cel puţin dacă nu cumva de trei-patru ori

Zicea aşa,

că să-i tilifonaţi ’mneavoastră pirsonalmente

tre’ să vă mai comunichez o treabă de importanţie extremă

Mi-o tilifonat de la chistura din Montilusa un dom’ comisar care pe numele lui îl cheamă Tontona

– Treaba lui cum îl cheamă

Şi zicea aşa,

că tre’ să frecvenţionez un concurs de informaţionatică

Catarè

Du-te să frecvenţionezi cursul,

Eşti omul cel mai potrivit pentru informaţionatică

am încercat de câteva ori să dau de dumneavoastră

Vă mai amintiţi de ancheta despre cadavrul găsit în apă acum o săptămână,

? Îmi pare că v-am informat cu promptitudine despre caz

Au apărut noutăţi

Luă act de tăcerea înmărmurită a celuilalt: dialogul nu avea deloc o semnificaţie cu care judecătorul să fie obişnuit

Aşa cum prevăzuse Montalbano,

Tommaseo nu insistă

– Voiam să vă anunţ că am reuşit să prind Bologna şi să iau legătura cu văduvul,

Apelând la tactul cuvenit în astfel de situaţii,

Nici măcar n-a întrebat cum i-a murit soţia,

? Eu zic că e un tip cu mult sânge rece,

Doctorul Licalzi îi stricase toată plăcerea corbului Tommaseo: dezamăgirea judecătorului pentru faptul că nu se putuse bucura,

de o splen

Camillo Sitte - Arta Construirii Oraselor [VARIANTA COMPLETA]

Transsylvania Nostra

PDF Mişcarea Arts and Crafts Universitatea Spiru Haret arh spiruharet ro 3 005 Cap IV Dimens pragmat pdf PDF MODELE DE DEZVOLTARE DURABILA A ORASELOR environmetrics ro Papers Licenta pdf PDF TEZĂ DE ABILITARE ORAȘUL CA ARTEFACT

Camilloni El Saber Didactico

COLS Estela-Problemas-de-la-ensenanzapdf - pdf humanidades

PDF El saber didáctico AWSecaths1 s3 amazonaws 918595120 Basabe 20Colls 20El 20saber 20didactico 20Capitulo 206 pdf PDF el saber didactico Camilioni pdf Bibliopsi bibliopsi docs el 20saber 20didactico 20Camilioni pdf

CAMILLONI. El saber didáctico.

Reunión Área Didáctica y Organización Escolar

cienciasbelenprimerciclo files wordpress LOS PROFESORES Y EL SABER DIDÁCTICO Alicia R W de Camilloni «Las convicciones sólidas requieren fuentes sólidas » CHARLES TAYLOR Un tema recurrente en la didáctica de las últimas décadas ha sido el análisis de las relaciones de los profesores con el saber

Camilo Cruz -Arquitectura de exito.pdf

GUÍA PARA LA REALIZACIÓN DE APLICACIONES MÓVILES EN LOS

editorialtallerdelexito wp content uploads 2018 12 escrito 36 obras y cuenta con más de dos millones de copias vendidas en todo el mundo en los quince idiomas a los cuales ha sido traducido Su libro La Vaca recibió el Latino Book Award y Business Book Award al

Camin de Batrini

ANEXA 1 - Camin de batrani in Cluj - Casa Betsaida

26 Iun 2018 LF 0000155 17 Privat Asociaţia Casa Gurban Arad Cămin de îngrijire pentru persoane vârstnice Casa Gurban str Spiru Haret nr 133 Şiria Contextul demografic al societăţii actuale este în continuă schimbare, înregistrându se o tendinţă de îmbătrânire

Caminan Los Apus Escritura Andina en Migración. Juliuo Noriega

LA COMUNIÓN DE LOS CERROS RITUALIDAD Y

PDF los ayllus urbanos en el perú RUNA YACHACHIY alberdi de GomAyUrbRIS15 pdf PDF La orfandad andina de José María Arguedas Centro Virtual cvc cervantes es literatura aih pdf 12 aih 12 7 009 pdf

Caminando-Por-Valles-Oscuros-Walter-J-Ciszek-Daniel-L-Flaherty.pdf

renovada la CUeva de - Revista Jesuitas

PDF Caminando Por Valles Oscuros cessbocon firebaseapp Caminando Por Valles Oscuros pdf PDF P1HE⋙ Caminando por valles oscuros (Arcaduz) (Spanish Edition marpecitr firebaseapp caminando por valles oscuros arcaduz spanish edition by walter j

Caminando-Por-Valles-Oscuros-Walter-J-Ciszek-Daniel-L-Flaherty.pdf

renovada la CUeva de - Revista Jesuitas

PDF Caminando Por Valles Oscuros cessbocon firebaseapp Caminando Por Valles Oscuros pdf PDF P1HE⋙ Caminando por valles oscuros (Arcaduz) (Spanish Edition marpecitr firebaseapp caminando por valles oscuros arcaduz spanish edition by walter j

CaminePro

NAME LAST KNOWN BIRTH WARRANT ENTRY ADDRESS YEAR NUMBER DATE

pipelife ro ro media pdf s catalogs CaminePro pdf 5 Pipelife 2 APLICATII Caminele PRO sunt folosite pentru Revizia si inspectia retelelor de canalizare Conectarea retelelor de canalizare aflate la adincimi diferite who int tb areas of work drug

Home back Next
<